Cine e "mediocru"?

 Grabindu-se sa declare ca invatamantul ro­ma­nesc este "mediocru", presedintele Basescu a formulat, ca sa parafrazam o formula a lui Karl Kraus, deo­potriva, " o jumatate de adevar" si "un adevar si jumatate": o jumatate de adevar, fiindca, adesea, invatamantul nostru nu e nici macar mediocru, ci e submediocru, calitatea lui, in ansamblu, de­gradandu-se constant in decursul ultimului dece­niu. In general, se invata fara eficienta, copiii nu ca­pata cultura generala, nici deprinderi de a gandi in­dependent, nici obisnuinta si placerea de a citi. Invata, in schimb, si chiar de la personaje cunoscute pe scena politica sau culturala, ca plagiatul sau copiatul sunt, daca nu licite, nu foarte grav sanc­tionabile si ca, in general, a pacali sistemul este un act firesc. Industria meditatiilor suplineste cat poate ceea ce scoala a renuntat sa mai faca, asa cum suplineste si veniturile profesorilor pe care statul a uitat sa-i mai salarizeze cum se cuvine.

Universitatile, de stat sau private - prea multe si lipsite adesea de cadre corespunzatoare -, obse­da­te sa primeasca bani cu orice pret, obtin adesea ve­nituri cu pretul umflarii numarului de studenti, di­minuarii competitiei intre acestia. Bugetarea "pe cap de student", introdusa de prea mult laudatul An­drei Marga, s-a dovedit o eroare fatala. Noi ce­rin­te legate de cercetare - legitime in sine - nu sunt completate de investitii corespunzatoare. Casta pro­fesorilor plini domneste, cu salarii mari si ore pu­tine (dupa promovari adesea discutabile din anii tre­cuti), peste "masa" de conferentiari, lectori, asis­tenti, preparatori - in ansamblu mult mai rau pla­titi. Ultimii sunt insa atat de rau platiti, incat numai sminteala sau o sustinere familiala puternica l-ar putea determina pe un tanar dotat sa aleaga cariera universitara.

 Pe de alta parte, spusele presedintelui contin si un  "adevar si jumatate", fiindca mediocritatea in­va­tamantului nostru include si mediocritatea, ba chiar incompetenta strigatoare la cer a celor care il conduc, mai ales a ministrului actual, d-l Mihail Har­dau, membru PD, care insa, cu siguranta, nu ar con­tinua sa ocupe functia respectiva daca nu ar avea acceptul presedintelui, a carui incompetenta in ce priveste educatia devine astfel pur si simplu un pericol public.

 Intr-adevar, toata lumea a aflat ca, excedat de scur­gerile de subiecte la bacalaureat si la testele na­tionale, pe care nu a stiut sa le impiedice, ministrul a decis : se vor publica cu jumatate de an ina­intea datei examenelor 60-70 de subiecte pe Internet, din care se vor alege subiectele de re­zolvat la respectivele examene. Este ca si cand, daca cineva este deranjat de cateva spargeri succesive ale locuintei, ar decide sa renunte la orice incuietoare sau sistem de protectie, ar lasa usa des­chisa si apoi, triumfator, ar proclama mandru de sine: "gata cu spargerile"! Intr-adevar, cine sa mai sparga o casa lasata vraiste!

Exact asa ceva face si ministerul: lichideaza fur­tul de subiecte, lichidand in fapt examenul. Subiectele publicate vor fi invatate constiincios pe din­afara de elevi, care oricum sunt obisnuiti sa in­ve­te astfel o gramada de lucruri. Se va proceda in acest fel la toate materiile, inclusiv la matematica, dar probabil ca efectul cel mai dezastruos va fi la materiile cu specific literar. Socul unei asemenea ma­suri se va resimti imediat in intreg invatamantul gim­nazial si liceal: ce motiv ar mai avea elevii sa vina la scoala, de pilda, daca la examenele terminale nu trebuie decat sa invete pe dinafara un anumit numar de subiecte? De ce ar trebui ei sa incerce sa inteleaga anumite materii, care, oricum, ii plic­tisesc? Si apoi: ce se va intampla cu acesti ab­sol­venti-masini de repetat? In cate zile dupa examen vor uita tot ce au invatat? Ce vor face uni­ver­si­tatile cu asemenea absolventi de liceu? Vor in­cepe prin a le preda inca o data materia de liceu? Sau vor aplica constructiv aceeasi metoda: in­va­ta­tul pe dinafara? Pe scurt, cativa ani de aplicare a unei astfel de masuri si invatamantul românesc nu va mai fi "mediocru": va fi mizerabil. Dar nu pre­se­din­tele Basescu - daca va mai fi presedinte - va fi indreptatit sa critice iarasi noua stare!

Ar mai fi aici ceva de adaugat: simpatizez cu sin­dicatele din invatamant care cer mariri sub­stan­tia­le de salariu pentru corpul didactic. Dar nu le-am auzit saptamanile trecute protestand impotriva bizarei idei a ministrului. Sau, daca au facut-o, au fa­cut-o in soapta. In general, felul in care se des­fa­soa­ra efectiv procesul didactic pare sa nu interese­ze sindicatele. Au probabil motivele lor. Dar aceasta este, cred, explicatia principala pentru putina con­sideratie de care ele se bucura in randurile publicului general, ceea ce nu e fara relevanta in inca­pa­citatea lor de a obtine satisfacerea mai sub­stan­tia­la a revendicarilor lor.