Galinaceele

Detestabil acest ins, Marian Vanghelie, care, acum o saptamana, s-a rastit la colegul sau de partid, fostul ministru de Externe Mircea Geoana! Si detestabil partidul care i-a dat propteaua lui Vanghelie odata cu nominalizarea drept candidat la Primaria Capitalei! Dragul de Vanghelie! Pentru o data, s-a simtit si el boier! Ce placere sa te defulezi de frustrarile de o viata improscand cu ocari un baiat spilcuit, precum Geoana! S-a dat, deci, drumul la insulte in PSD! Dati, baieti, in astia cu studii, cu doctorate, care stiu limbi straine, ba chiar stiu si limba romana! Iliescu e cu voi! "Un presedinte, o tara, o revolutie!" (asta ar fi "ein Reich, ein Volk, ein Fuhrer", in varianta autohtona?) Dar sa nu fim prea aspri cu Vanghelie. La urma-urmelor, rasteala la ceilalti, atunci cand tu te simti urcat sus pe cotet, e un sport national. Nevoia de "a ne da mari" rabufneste unde nu te astepti: Micul functionar se da mare fata de public, marele functionar - fata de micul functionar si asa mai departe. Mari sau mici, deodata ne vine sa executam o coregrafie razboinica; umflam pieptul nostru "cu sapte inimi", apoi ne incruntam sever, producem niste zgomote asemanatoare celor emise de curcanii infuriati si debitam nonsensuri. Invocam sinceritatea, adevarul, marile sau micile principii, timpul, viata, reforma, Europa, interesele generale, mai ales interesele generale. Iar de la un anumit nivel in sus, romanul care se rasteste devine neaparat patriot!
Cum adica - se zborseste presedintele tuturor romanilor- vine un anume euro-parlamentar, un neica-nimeni, acolo, un neamt, si ne zice noua in fata ca suntem o tara corupta? (Ca n-om fi!) Sa dea precizari, sa dea explicatii, ca de nu...Ca de nu, ce? Rupem farame-farame tratatul de aderare la UE, in loc sa-l semnam si sa zicem si saru mana?)
Cum adica - se burzuluieste primul ministru - ne zice noua FMI ce sa facem cu economia? Daca e sa ne ducem de rapa, sa ne lase, baremi, sa cadem singuri in groapa si cu onoarea nationala intacta!
Si tot asa o tinem de ani de zile: ba ne-am rastit la FMI, ba la baroneasa, ba la Amnesty International, ba iarasi la FMI, ba la Chirac, ba stiu eu la ce publicatie infama. (Ca indata ne-am cumintit, e o alta poveste - trista si lunga.) Pe scurt, ne stim o natiune tare mandra si demna si vrem s-o aratam tuturor si pe loc - la televiziune, daca permiteti!
Noroc ca riscurile nu sunt prea mari. Aerele noastre grandomane de cocosi furiosi nu pacalesc pe nimeni: ramanem in fapt niste tematoare galinacee. D-na senator Norica Nicolai a avut o vorba mare: Suntem cunoscuti - spunea ea - ca atat de neseriosi, ca nici macar Al-Qaida nu ne ia in seama! O, ce fericire, prieteni!