De același autor
Spuneti drept: cand vedeti sondaje de opinie care, in topul increderii, ii plaseaza pe locurile doi si trei pe C.V. Tudor si pe Gigi Becali, nu aveti un moment de panica? Nu vi se usuca gatlejul? Nu va reprezentati cu groaza cum ar arata o Romanie condusa de unul dintre acestia doi? Sau poate de amandoi deodata, daca asa ceva ar putea fi posibil? Eu, unul, imi creez din cand in cand o reprezentare de acest tip, fie si numai ca exercitiu de fortificare a gustului pentru macabru. Dar mai e ceva:
Nu va intrebati – fie si sotto voce – daca nu e ceva dubios in democratie, cel putin in aceea pe care o vedem crescand in jurul nostru? Nu va trece prin cap ideea nelalocul ei, total incorecta politic, ca masele sunt oarbe si surde, ca semianalfabetismul, care se generalizeaza pretutindeni in lume, inlocuind deopotriva analfabetismul clasic, cat si cultura autentica, este incurajat din plin de graba cu care politicienii vor sa cultive "omul de rand", "omul de pe strada" etc.? Iata un exemplu fundamental: de la Traian Basescu si pana la Angela Merkel, a devenit o regula nescrisa a carmuirii contemporane prezenta mai tuturor sefilor de stat si de guvern la meciurile de fotbal importante ale natiunii lor. Fie ca sunt sau nu iubitori ai fotbalului, acestia e musai sa participe – caci "poporul" o vrea, "poporul" se simte flatat daca "boierii" asuda, zbiara sau macar sed alaturi de el in momentele sale de delir colectiv. Aceasta confuzie dintre politica si sport – nemaiauzita in Europa de la imparatii bizantini – e injositoare. Dar cum sa nu triumfe din aceasta confuzie un ins ca Becali, mare preot al noului Moloch? Cum sa nu faca el pe filosoful, pe europeanul, cum sa nu aiba tupeul sa ambitioneze la politica mare in aceste conditii? Bineinteles, are si sufleri de soi: Dan Pavel, mai recent Dinu Giurescu, Alex Stoenescu. Politicienii demagogi lingusesc gloata, iar intelectualii lumpen ii lingusesc pe demagogi – nimic nou pana aici.
Vedem ca se discuta astazi cu inversunare despre oportunitatea de a avea sau nu icoane ortodoxe (caci despre acestea este vorba) in scolile de stat. In discutie este problema separarii (cat de mult, in ce conditii, pana unde) a statului de religie si biserici. Rezist intrarii in aceasta dezbatere propunand o alta, a carei urgenta mi se pare incomparabil mai mare: separarea statului de sport. Daca statul secular nu trebuie sa favorizeze o religie sau o credinta in defavoarea alteia, cu atat mai putin ar trebui sa-i favorizeze, prin prezenta politicienilor in spectacolele sportive, pe cei ce iubesc sportul (de fapt, fotbalul) in raport cu cei care il detesta sau pur si simplu le este indiferent, sau sa para ca prefera credinta in valoarea nationala a fotbalului in raport cu credinta in desavarsita nonvaloare a acestuia. Sunt cei care au aceasta ultima credinta niste sclifositi? Nu sunt romani adevarati? Sunt o minoritate? Cu atat mai mult trebuie protejati, daca este sa fie protejati cei care nu sunt nici crestini, nici ortodocsi, nici "romani adevarati". Sa fie sportul numai o distractie, ce nu are in vedere valorile ultime, precum religia? Totusi, bataile de pe stadioane nu sunt o distractie. Cat despre valorile ultime, nu credeti ca sunt destui pentru care Ronaldinho e "valoarea ultima"? Sa si-o tina! Dar nu vreau sa-i vad pe politicieni dandu-si cu parerea in public despre fotbal sau exprimandu-si preferintele de club, tot la fel cum nu vreau sa-i vad discutand despre Dumnezeu!
Ce e mai grav de marturisit public in tara asta pentru un om public, fie el politician sau vedeta mediatica? Ca, dupa parerea lui, Cristos a fost un simplu om care n-a inviat sau ca el, politicianul, detesta fotbalul? Nici una, nici alta dintre afirmatii nu e binevenita, dar ma tem ca a doua ar fi chiar un dezastru. Iar asta, fiindca mania fotbalistica nu e o religie, ci a devenit o superstitie fanatica. Dovada: pe valurile ei se ridica cineva ca Becali. De fapt, nici celalalt val – cel ortodoxist – nu e de ignorat: Becali si-a asumat lesne si un ortodoxism primar si legionaroid. Icoane, fotbal si, desigur, bani zvarliti plebei, iata un amestec cu care se creste un politician de frunte in Romania. Nu va incearca un fior cand il vedeti tocmai pe "Gigi" urland impotriva celor care au cerut indepartarea icoanelor din clase? Evident, nu icoanele sunt in joc aici, ci urletele; si nici macar ele; ci, de fapt, gloata care vrea fotbal cu urlete si miros de tamaie.
Oare va trebui odata si odata sa purtam in public culorile Stelei? Desigur, lucrurile nu vor veni de-a dreptul: cine stie, mai intai drapelele clubului vor fi expuse in clase, iar parintii care le vor privi crucis, fara respect si vor cere inlaturarea lor vor fi condamnati ca antipatrioti, fanatici, posedati de diavol, atei, iudeo-masoni sau stiu eu mai cum. Exagerez? Nici nu-mi doresc altceva.
