Știam noi

Aproape la fel de „arzători” (chiar dacă la modul simbolic), dar și de furioși, de indignați, de mustind de ură pentru adversari, ca și hoardele de tineri dezlănțuiți în revoltele din Franța din ultima săptămână, suntem noi, comentatorii români ai evenimentelor respective și, în general, ai tuturor evenimentelor notabile. Și cum ar putea fi altfel? Noi, comentatorii români – de obicei pe Facebook, dar și pe diferite platforme – știm mai bine decât oricine (mai ales decât francezul, englezul sau americanul) care e esența problemei, a oricărei probleme a acestei lumi și a lumii de apoi, și nu ne împiedicăm de accidente și circumstanțe sociale și economice, unde s-ar putea încurca alții. În general, dacă suntem de dreapta (și majoritatea sunt astfel) conjugăm la toate modurile posibile nefasta imigrație, islamul, etnia, ba chiar, în unele cazuri, rasa; căci n-avem noi treabă cu corectitudinea politică și, dacă adevărul ne cere să fim rasiști, ei bine, vom fi rasiști fără jenă, chiar dacă ne blochează pe FB! Desigur că ne zicem și creștini – cum altfel – și știm bine, nu numai că poporul român s-a născut creștin de când cu apostolul Andrei, care i-a evanghelizat pe sciți, dar și că violența și anomia socială, în general, se explică în ultimă instanță prin „anticreștinismul” vestic. Cum s-or fi explicând astea la noi, unde 90% din populație aderă la un crez creștin, nu dorim să comentăm și să nu ne întrebați, ca să nu stârniți o sfântă indignare din parte-ne.  Bineînțeles că întotdeauna noi, și numai noi cunoaștem și desemnăm corect inamicul: neomarxismul, liberalismul (cam același lucru, după el), la care adăugăm, ca desert, „elitele” care n-au niciodată soluții corecte, globalismul, America, „plutocrația” etc.  Bineînțeles că noi suntem singurii care aduc și soluții – atât de clare, încât te miri cum de francezii și toți ceilalți nu le-au găsit. E adevărat că soluțiile noastre, autentic românești, ar face-o și pe Marine Le Pen să ezite.

În schimb, curios: când e vorba de atitudinea față de Rusia și războiul său în Ucraina și circumstanțele asociate, nu o dată comentatorul român devine brusc „înțelept”. Dintr-odată, invocă prudențe metodologice, cere să i se permită să nu se pronunțe intempestiv. De unde, când era vorba despre treburile Europei Occidentale, știa totul și partizanatul îi desființa orice moderație, acum invocă moderația în judecată până la sațietate. Curios...

Dar trebuie spus că, la modul general, noi, ăștia de aici, avem întotdeauna răspunsuri globale; păcat numai că n-au fost nici cerute, nici ascultate vreodată de cine trebuia. Noi am știut din timp cum e cu comunismul, dar nu ne-au auzit americanii și n-au descins la timp. Noi am știut cum e cu Ceaușescu, cu Iliescu apoi, cu tranziția, cu democrația, cu economia de piață, cu reforma; doar că vesticii s-au luat după tot felul de experți dubioși și ne-au impus reguli „străine”. Noi am știut din timp ce hram poartă Soros; am descifrat la timp conspirațiile împotriva neamului și bisericii. I-am denunțat pe elitiști la timp. Nu ne-au impresionat intelectualii publici. Dar ne-am bătut gura de pomană dând avertismente înțelepte. Am știut înaintea altora și cum e cu pandemia, cu vaccinurile, cu Rusia, cu imigrația. În zadar. Am spus noi din timp că n-o să meargă reforma în Educație, nici cea din Administrație, că Iohannis va da chix. Degeaba. Am prezis înaintea naivilor că ratele bancare vor crește, că Nicușor nu va rezolva cu căldura; știam că PNRR-ul e născut mort și că programul „tomata” n-are zile. Zero efect. Știam noi totul despre tot și am și comunicat câte ceva din știința noastră atotcuprinzătoare pe Facebook, cu bunăvoință, fără a cere drepturi de autor. Ne-au dat unii like-uri, alții ne-au șeruit (cam puțini), iar foarte mulți ne-au plagiat cu nesimțire. Și atât. Nimeni aproape nu ne-a ascultat la timp, iar acum domnește în lume un haos generalizat. Și unii se mai și miră! //