Supărare mare

Va să zică ne-am supărat rău și pe americani! Cum adică? Să ne certe ei în cârdășie cu fățarnicii de europeni că nu ne respectăm obligațiile, că schimbăm legile justiției după cum ne taie capul și ne vine bine? Asta după câte am făcut pentru tataia de Trump! Nerecunoștință. Am încercat noi să dăm ceva, pe undeva, dar s-au dat cu nasul sus. Ei, noroc cu drăguțul de Bibi că, de îndată ce a auzit de chestia cu ambasada, s-a muiat puțin și a zis că îi dă pe americani la fezandat și se rezolvă. Dar, ce să vezi, că odată căpățânosul ăla de neamț al nostru s-a pus pe cârâit, a coborât de pe bicicletă și a făcut tărăboi, cică uzurpare de funcție, ba l-a și pus pe pricăjitul de Orban să-i facă plângere coanei Viorica - de înaltă trădare. Aoleu, Viorica și înalta trădare! Ei bine, iată că schimbăm legile alea afurisite, dacă așa vor jupânii noștri dragi, Dragnea și Tăriceanu. Le facem și cu geometrie variabilă, dacă așa cer nevoile și neamul, vorba poetului! Că doar noi suntem și nevoile, și neamul în țara asta și ca atare facem ce poftim. Că doar putem. Avem suveranitate, așa se cheamă chestia în termeni științifici (n-o puneți pe coana Viorica să citească, fiindcă-i prea lung cuvântul; recomandare: să o apuce tușitul când ajunge acolo): ca atare, furăm tot ce se poate, iar la pârnaie, ca atare, intră alții – nu noi și ai noștri.

Prin urmare, fiind noi foarte supărați, deși poftiți, nu ne-am prezentat prin jupânii mai sus-amintiți și coana Vasilica la recepția dată de Ambasada Americană în cinstea zilei de 4 iulie. Ne-ar fi pricinuit mâhnire mare să fim acolo; or, totuși, avem și noi dreptul la „căutarea fericirii“, cum ziseră chiar ei, fiindcă toți oamenii îl au. Că doar nu era să ne găsim fericirea dând mâna cu ambasadorul ăla cu gură mare, Klemm, care ne tot toarnă pe la ai lui, la Washington, c-o fi și-o păți. Gata! Nu mai admitem să fim certați ca niște școlari corijenți. Ei da, am scos limba la ei, ca să știe că suntem hotărâți, vorba jupânului, să luptăm până la capăt! (Ce înseamnă asta? întrebați. Nu vreți să știți câte putem scoate.) A, noi suntem deschiși dialogului, dar nu să ne mai urecheze prin comunicate și intermediari, că numai dialog nu-i asta, ci să vină personal, să vorbim ca între oameni: adicătelea, să vină el Trump, ori măcar vicele lui, Pence, parcă așa-l cheamă, să stea la aceeași masă la un șpriț cu domnu’ Dragnea. (Găsim pe la Belina în împrejurimi un loc bine pitit prin stufăriș, ca să nu știe presa.) Adică se întâlnește Trump cu pocitul ăla de nord-coreean, despre care se spune că și-a omorât și jumătate din familie, și nu vrea să-l vadă pe domnu’ Dragnea al nostru, mustăcios, sufletist și familist, care nu vrea decât să-și chivernisească toate neamurile – și pe fini, și pe nași, și pe verișori, și pe amantă, cu toate rudeniile lor, ca să le fie la toți bine? Mare nedreptate!

Unii zic: dar după gestul vostru necugetat vor veni consecințe! Nu-i a bună să le scoți ăstora limba. Ei aș, că ce-or să ne facă? Or să scoată din uz scutul de la Deveselu? Pardon, că furăm noi piesele de schimb și rezolvăm singuri. Or să-l susțină pe neamț, ca să nu-l putem demite? Mda, s-ar putea asta, dar oricum îi tăiem noi încet-încet toate prerogativele (iarăși un cuvânt greu pentru coana Viorica; recomandare: să-l silabisească): pentru al doilea mandat nu-i va rămâne decât să medieze între instituțiile publice, cum zice la Constituție. Asta o să însemne: să facă curse între ele pe bicicletă. Și apoi situațiunea generală nu-i chiar nașpa: acum avem și aliați - băieții ăștia marfă din Polonia, din Ungaria, ba și nervoșii ăia din Italia, Austria și așa mai departe. Frau Merkel e – ne zic nouă consilierii – terminată. Trump nu mai durează nici el prea mult, că prostii a tot făcut, de zici că ai noștri au cucerit Casa Albă. De acord, nu? Nu puteți nega asta. Ce? Au mai greșit consilierii? Se poate, de aia tocmai ne-am pitit banii, pe unde nici măcar Kövesi n-o să-i găsească!

Scurt și cuprinzător: până una-alta, ne-am săturat să plecăm capul rușinați în fața străinilor! Și apoi ce dacă ei au descoperit America aia și nu noi! Acuma ce tot vor, să ne-o bage pe gât cu tot dinadinsul? Ba pardon!