De același autor
Propunerea pentru un Senat ales prin vot indirect arată degringolada PSD.
Presat să răspundă în ce fel vede schimbarea constituţională de trecere la un parlament unicameral, PSD pare a fi răspuns: „în nici un fel“. Căci propunerea sa alternativă de amendare constituţională n-a făcut deocamdată decât să justifice blocarea constituirii comisiei parlamentare pentru revizuirea Constituţiei.
Cu toate acestea, propunerea merită să fie discutată şi dincolo de valoarea ei pur tactică, deoarece ea dezvăluie intenţiile şi problemele de adâncime ale acestui partid la începutul mandatului lui Victor Ponta.
În esenţă, PSD propune păstrarea bicameralismului, dar cu un Senat alcătuit din câte 2 senatori din fiecare judeţ, plus 12 senatori din Bucureşti – cu toţii aleşi de consilierii locali şi judeţeni. Pe scurt, este vorba despre un Senat ales prin vot indirect, care ar trebui să exprime interesele judeţelor.
Nu ştim care vor fi prerogativele acestui Senat – dacă el, de exemplu, va putea vota legi, ca acum, sau dacă numai le va aviza în mod consultativ pe cele votate de Camera Deputaţilor. În acest al doilea caz, ne întrebăm care îi mai este utilitatea. În primul caz însă, noul Senat, exprimând abandonarea principiului votului universal direct în România, ar marca un avans major în direcţia constituirii unui regim oligarhic. Sau, mai precis, structura deja oligarhică de facto a statului român va fi legitimată şi fortificată de iure.
Că lucrurile stau aşa e uşor de văzut: ca să ajungă senator, pretendentul nu va mai trebui decât să negocieze cu o mână de consilieri locali şi judeţeni din partidul propriu. Emoţia unor alegeri în care e necesar să convingă un electorat de zeci sau sute de mii de oameni obişnuiţi va fi rămas în urmă ca un vis urât. Politica pe care o va urma va depinde strict de voinţa acestor „mari electori“ ce vor fi, desigur, bine „răsplătiţi“. De fapt, în ultimă instanţă, baronii locali sunt cei care vor căpăta controlul nu numai asupra judeţelor respective – lucru care se întâmplă şi acum dacă partidele lor sunt la putere –, ci şi asupra uneia dintre camerele parlamentului, devenind, indirect dar eficient, factori de decizie legislativă într-un stat rămas totuşi nonfederal. Iar asta în condiţiile în care interpuşii lor sunt lipsiţi de un mandat popular şi nu pot fi sancţionaţi de populaţie prin vot direct.
Aşadar, Senatul în viziunea PSD va fi sau ornamental, sau oligarhic. În ambele cazuri e inacceptabil. Asta chiar dacă s-ar putea invoca unele aproximative modele europene nonfederale, dar acolo există măcar contraponderea unei tradiţii şi a unei culturi democratice, liberale şi civice fără comparaţie cu ce avem noi. De altminteri, propunerea nu are nicio şansă să treacă. De ce atunci a venit ea? Din motive tactice, mai întâi: PSD vrea să nu se spună că e contra amendării Constituţiei, propuse de Traian Băsescu şi sancţionate prin referendum. Dar mai există, cred, un motiv: partidul suferă de o serioasă hemoragie de parlamentari şi mai ales are sumbra perspectivă să aibă în coastă un concurent de centru stânga, favorabil puterii, capabil să atragă în continuare nu numai parlamentari, dar şi aleşi locali. În acest caz, noua-vechea conducere a PSD a decis să capituleze practic înaintea baronilor locali (din toate partidele): „Iată – pare ea a spune – suntem dispuşi să împărţim cu voi toată puterea, nu numai pe cea locală; ba mai mult, vrem să recunoaştem rolul vostru de grup conducător în stat“.
Propunerea pentru un Senat ales prin vot indirect arată degringolada acestui partid, cândva aparent atotputernic. Dar ea arată (deloc întâia oară) şi că adjectivul „democrat“ din numele său a fost însuşit în chip fraudulos. E un fapt pe care nu ar trebui să ne sfiim să-l punem mereu sub ochii acelora – mulţi şi feluriţi – care, tocmai în numele democraţiei, vedeau nu demult în Geoană „răul mai mic“! //
Cuvinte cheie: senat, oligarhi, constitutie, electori, baroni
