De același autor
Toate piesele importante de pe tabla de șah a politicii românești se mișcă după o logică doar de ele înțeleasă.
După victoria categorică a USL la alegerile parlamentare de la 9 decembrie, s-ar fi putut crede că politica românească va deveni, după nebunul an 2012, mai previzibilă ca niciodată. Victor Ponta părea că tocmai trăsese biletul câștigător la loteria politicii românești. Patru ani în fruntea guvernului, având o majoritate mai mult decât confortabilă, de aproximativ 70%, în cele două camere ale parlamentului, ar fi putut transforma România într-o țară mai plictisitoare chiar și decât Germania.
Dar nu s-a întâmplat așa. Gâlceava politică continuă și sporește confuzia. Iar cea mai de succes alianță politică din România, USL, pare că scârțâie astăzi. De ce? În primul rând, ține de lipsa tradiției politice, de subțirimea exercițiului democratic, de incapacitatea politicienilor de a negocia nu doar cu opoziția, ci mai ales cu partenerii de coaliție, de băltirea scenei politice românești. În fond, scena este de mai multe cicluri electorale într-un blocaj total; aceleași partide, aceiași actori politici. Până și noile figuri, precum Dan Șova sau Relu Fenechiu, au ceva din aerul locotenenților lui Gheorghiu-Dej, nicidecum ai unei Românii integrate în lumea occidentală.
În al doilea rând, politicianul de frunte român se comportă ca un hoț de buzunare, n-are mamă, n-are tată, n-are încredere în nimeni. Semnele prezentei tensiuni se puteau observa încă de anul trecut. Liderii opoziției una spuneau și alta făceau. Cooptarea UNPR în USL, via PSD, amenință ponderea PNL. Iar racolarea de lideri PDL de către PNL este văzută ca o încercare a liberalilor de a-și consolida pozițiile din teritoriu. Graba cu care Ponta i-a curtat public pe liderii UDMR, până nu demult partenerii PDL la guvernare, a stârnit mânia lui Antonescu. Și totul a culminat cu felierea ministerelor în noul Guvern Ponta, în care miniștrii PSD s-au ales cu banii și controlul asupra rețelelor și a domeniilor strategice, precum energia sau construcția de autostrăzi, iar miniștrii PNL cu belelele, de tipul Oltchim. Mai mult decât atât: PNL a cedat PSD-ului perla coroanei, justiția, fără ca, cel puțin aparent, să primească ceva la schimb.
De aici și frustrarea unor lideri liberali, al căror discurs fabricat în studiourile televiziunilor nu s-a schimbat, deși sunt de un an la putere. Ce să mai înțeleagă electoratul?
Goarna de serviciu a PNL, Antena 3, a dat replica, pe măsura frustrărilor acestui partid și spaimei de justiție a nașului USL, Dan Voiculescu. Crin Antonescu face figură de lider al opoziției, deși partidul său se află la guvernare. Declară că el nu-l reevaluează pe președintele Băsescu, precum liderii PSD. Aici e mai mult decât un joc politic menit să țină mobilizat electoratul anti-Băsescu. Voiculescu și Antonescu continuă același discurs nu pentru că n-ar fi înțeles că miza nu mai e Traian Băsescu, ci pentru că în acest fel pun presiune pe Ponta, aliatul lor. Cu care, însă, președintele are un pact de coabitare. Ponta este politicianul momentului, fără discuție. Ar fi putut fi și omul politic de mare viitor, un lider de cursă lungă al PSD, cel mai important partid politic din România. Nu va fi, deși e limpede că are potențial, se potrivește la electoratul român. Nu va fi pentru că și-a plagiat doctoratul. Și pentru că a gestionat prost acest scandal. O vulnerabilitate care fragilizează poziția unei țări pe scena internațională. E, deci, o problemă de securitate națională.
De la discursul politic irațional, de tip antenist, Ponta a îmbrăcat costumul de om de stat, sporind confuzia. Și-a schimbat discursul față de justiție, pare pătruns de responsabilitatea presupusă de poziția pe care o ocupă în statul român, modificându-și radical abordarea față de MCV, Schengen, relația cu SUA sau gazele de șist. Ce să mai înțeleagă votanții USL? Că America e bună, că anticorupția trebuie continuată, că DNA și ANI nu vor fi desființate? Schizofrenie...
Și de partea cealaltă confuzia este totală. Președintele Băsescu s-a metamorfozat într-un susținător al Guvernului Ponta, ale cărui performanțe economice le laudă, deși economiști onești vorbesc tot mai răspicat că ne paște un dezastru. Traian Băsescu a zis „pa!“ partidului de suflet PDL, pentru care dispariția politică pare o chestiune de timp. „Reformiștii“ din PDL, în care dreapta intelectuală își punea atâtea speranțe, par să fi devenit și ei o pagină de istorie. M.R. Ungureanu, prezentat public ca noua stea a dreptei politice, a pălit înainte să strălucească. Iar Noua Republică, marketată drept Albă ca Zăpada, a fost abandonată de pitici și pare cu totul lipsită de busolă. Mult mai interesante și cu un potențial infinit mai serios sunt... Mișcarea Populară și România Liberală, două mișcări/fundații politice. Nici bine nu s-a uscat cerneala pe actul de constituire, și Mișcarea Populară înregistrează un scor neverosimil 9% în sondajele de opinie, subțiind din zestrea, și așa modestă, a PDL.
Practic, toate piesele importante de pe tabla de șah a politicii românești se mișcă după o logică doar de ele înțelese. Ceea ce până mai ieri părea bătut în cuie astăzi o ia razna. Aliații de ieri sunt astăzi dușmani, mâine putând redeveni prieteni. Politicienii români și-au pierdut busola. Neavând explicații raționale, argumente logice, informații certe, nimeni nu mai înțelege mișcările de pe scena politică. Reacția electoratului va fi previzibilă: va întoarce spatele politicii și va participa în număr tot mai mic la alegeri. //
