Republica Moldova: ce urmează?

Comisia Electorală Centrală a anunțat de­ja victoria liderului socialiștilor, Igor Do­don, în cursa prezidențială. Sutele de se­si­zări pri­vind fraude și nereguli în des­fă­șu­ra­rea procesului electoral pre­zentate de candidatul opo­ziției democratice și pro­eu­ropene, Maia Sandu, n-au fost luate în seamă. Nici ce­rerea repetată ca pre­șe­din­tele Comisiei Elec­torale Centrale și ministrul de Externe să-și dea demisia, pentru proasta organizare a alegerilor, care a permis fraudarea lor, n-a primit vreun răspuns. Acum, decizia finală apar­ține Curții Constituționale conduse de Ale­xandru Tănase. Fratele acestuia scoate la Chișinău ziarul Timpul, finanțat parțial de Departamentul Românilor de Pretu­tin­deni al MAE de la București, unde-i cri­tică cu argumente cel puțin stranii pe lide­rii opoziției antioligarhice și proeuropene, Maia Sandu și Andrei Năstase, fără să scoa­tă un cuvânt despre controversatul Vlad Plahotniuc, un interlop care a luat o în­trea­gă țară sub control. Ca și ziarul Tim­pul, și oligarhul Plahotniuc mimează de­za­măgire pentru că alegerile au fost câștigate de socialistul Dodon. De fapt, pro-rusul Do­don a ajuns președinte tocmai grație susținerii mediatice a lui Plahotniuc, „ga­rantul“ orientării pro-Vest a Moldovei și stâlpul intereselor României în Repu­blica Moldova.

Situație de-a dreptul schizofrenică, plastic surprinsă de Sorin Ioniță, într-o postare pe una dintre rețelele sociale: „De ce zi­ceam că Moldova e o ţară mai complicată decât România: pentru că manipularea şi logica sucită sunt la nivel 2.0 faţă de noi, unde măcar ştii cine e şi în ce echi­pă joacă. De exemplu, ţuţerii guvernului condus de Plahotniuc, inclusiv consilierii lor români, după ce acesta a făcut joc du­blu pro-Dodon şi i-a turnat Maiei Sandu toate lăturile posibile în cap, dau acuma vina pe strategia Maiei, care n-ar fi fost aşa şi pe dincolo, şi pe societatea civilă locală care a sprijinit-o, pentru victoria moscovitului Dodon... Cu alte cuvinte, proş­tilor, voi sunteţi de vină că a câş­ti­gat KGB-istul pe care l-am ajutat noi (pe bani grei), pentru că n-aţi avut o cam­pa­nie suficient de bună (fără bani). Fără glu­mă, asta e linia de gândire a sofis­ti­caţilor la Chişinău. N-am încă un nume pentru genul ăsta de patologie mentală, însă mă tem că ăsta e viitorul în politică: schizofrenie, jocuri de oglinzi şi post-factual democracy. Iar la asta Moldova pa­re mai pregătită decât România“.

Posibile scenarii

I. Igor Dodon este declarat învingător de Curtea Constituțională și devine pre­șe­dinte al Moldovei. În acest caz:

1) Va încerca să declanșeze alegeri par­la­men­tare anticipate, în prima parte a anu­lui viitor, pentru a înlocui o majoritate con­fecționată prin șantaj și corupție de către Plahotniuc, dar care se recomandă drept proeuropeană și proreformistă, cu o alta, compusă din forțe politice care-și afi­șează simpatii rusești și un program anti­european. Va fi complicat, pentru că toc­mai Plahotniuc l-a inventat și l-a promo­vat pe Dodon în cea mai înaltă poziție în stat. Fără susținerea mediatică a lui Plahot­niuc, care controlează 85% din media mol­doveneşti, și fără acuzațiile aberante la adresa Maiei San­du, este greu de ima­gi­nat cum ar fi putut câștiga Do­don alegerile. Numai că „pu­terea nu se împarte“, cu atât mai puțin la Chi­și­nău, unde și resursele sunt mai limitate, și orgoliile par­că mai mari. Deci acest sce­nariu potrivit căruia Dodon va încerca să forțeze con­so­lidarea poziției socialiștilor prin an­ticipate este plauzibil. De altfel, orga­ni­za­rea de ale­geri parlamentare anticipate a fost, pro­ba­bil, condiția pusă de Renato Usatîi, pentru a-l sprijini în turul al doilea pe Dodon. De asemenea, este foarte posibil ca Dodon să fi promis și Moscovei modificarea majorității parlamentare și orientarea țării spre Est, exact ce-i plăcea Kremlinului să audă. Aici, Dodon este un elev exemplar al lui Pla­hot­niuc, spune fiecărui interlocutor ceea ce vrea acesta să audă. Totuși, nimeni în afa­ră de Dodon nu este interesat în orga­ni­za­rea de anticipate în primăvara 2017. Usatîi n-ar trebui să dorească întărirea socia­liș­ti­lor lui Dodon, de vreme ce aleargă pe ace­lași culoar de stân­ga, pro-rus. Prima vic­ti­mă a unui Do­don puternic ar fi însuși Usa­tîi. La rândul lor, Sandu și Năstase, chiar dacă vor sus­ține public că vor anticipate, mâine dacă se poate, au nevoie de ceva timp ca să-și consolideze organizațiile de partid în teri­toriu. Nici ei n-au interes să-l întărească pe Dodon. Concluzia este că scenariul an­ti­cipatelor în următoarele luni este puțin rea­lizabil, oricât ar încerca Do­don să-l pro­moveze. Cu atât mai mult, cu cât Do­don însuși nu este un politician au­tonom, nici suficient de energic, iar Pla­hotniuc îl va putea bloca ușor, folosind ins­tituțiile pe care le controlează.

2) Va încerca să-și conserve cota de sim­patie populară și să consolideze pozițiile Partidului Socialiștilor pentru alegerile la termen din toamna 2018. Igor Dodon va încerca să joace cartea opoziției din sânul puterii, taxând de câte ori va avea ocazia insuccesele Guvernului Filip, controlat de oligarhul Plahotniuc, fără a intra într-un conflict decisiv cu acesta. De fapt, Dodon va mima ostilitatea față de majoritatea controlată de Partidul Democrat din Mol­dova, în speranța că Executivul lui Plahot­niuc se va eroda masiv în următorii doi ani, iar socialiștii vor ajunge la guvernare fără prea mult efort. Acesta pare scenariul cel mai probabil, care amână practic dez­nodământul final pentru alegerile par­la­mentare din 2018. O serie de factori fa­vo­ri­zea­ză tocmai acest scenariu, în primul rând cei externi, la care Chișinăul este atât de sensibil, dar și imobilismul scenei politice moldovenești cu tendințe exa­ge­rate de conservare a statu quo-ului. Însă cel mai important factor este apariția unui actor foarte important, noul președinte american, al cărui comportament și abor­dare pe dosarul regiunii sunt necunoscute. De aceea, fereastra de oportunitate pentru ci­ne încearcă să forțeze modificarea echi­li­brului politic se va închide la începutul anului viitor, când noua Administrație Trump preia dosarele de politică externă.

... în ciuda faptului că Maia Sandu, contracandidata sa, acuză nereguli la votare.

3) Va pierde controlul asupra Partidului Socialiștilor din Moldova, care va fi parțial absorbit de Partidul Democrat al lui Pla­hotniuc, și va rămâne tot mai izolat în fo­toliul prezidențial. În doar câteva luni, Dodon ar putea deveni un președinte de car­ton, un fel de Timofti 2.0, ținut în vi­trină de Plahotniuc. Chiar dacă acest sce­nariu ar putea părea cea mai bună opțiune a oligarhului, în realitate nu este deloc așa. De vreme ce are nevoie de un instru­ment politic care să colecteze voturile nos­talgicilor după Uniunea Sovietică, pro-ru­șilor, antioccidentalilor, Plahotniuc are tot interesul să mențină recipientul PSRM în stare de funcționare. Cum natura are oroa­re de vid, locul lăsat liber de PSRM ar putea fi ocupat de Usatîi, mult mai greu de controlat și, deci, mai imprevizibil. Deci, o fragmentare a stângii între par­ti­de­le comuniștilor, socialiștilor și al lui Usatîi este tot ce-și poate dori Plahotniuc.

II. Scenarii spectaculoase, cum ar fi in­va­lidarea alegerilor sau declararea Maiei San­du drept câștigătoare, sunt improbabile. Plahotniuc, singurul care poate genera o asemenea decizie din partea Curții Cons­tituționale, n-are nici un interes. El a muncit serios pentru ca Dodon să câștige, nu fără emoții, cu posturile sale Prime TV sau Publika TV drept vârf de lance. În plus, există riscul unor tulburări sociale și chiar proteste violente. Cum Plahotniuc pare că se teme cel mai mult de proteste, va evita să se sinucidă în direct, îm­pin­gând Curtea Constituțională să invalideze alegerile sub un pretext oarecare.

Plahotniuc, expert în pescuit în ape tulburi

Din punctul de vedere al intereselor sale, Plahotniuc crede pesemne că a ales co­rect. Maia Sandu era o amenințare gravă la adresa sistemului său de control al politicii și al instituțiilor prin corupție și șantaj. Oligarhul a considerat că trebuia să evite cu orice preț alegerea ei în cea mai înaltă funcție în stat. S-ar putea ca so­coteala lui să fie greșită. Cu Zinaida Gre­ceanîi, singurul politician moldovean cu ușa deschisă la Kremlin, aflată la condu­cerea socialiștilor, cu un președinte Do­don care-și poate menține popularitatea interpretând rolul de opozant, PSM ar pu­tea avansa încet, dar sigur către un sta­tut similar cu cel al PCRM, în anii de glorie ai lui Voronin. Dacă acest scenariu începe să prindă contur, împotriva socialiștilor se vor uni atât reprezentanții vechiului es­tablishment, cât și noile stele ale politicii de la Chișinău, proeuropenii Maia Sandu și Andrei Năstase, dar și pro-rusul Renato Usatîi. De aceea, pentru Dodon, prezența lui Plahotniuc în spațiul public, unde este detestat de peste 95% din populație, joacă un rol vital, distrăgând atenția de la con­solidarea pozițiilor socialiștilor în sânul puterii, fie ea executivă, legislativă sau ju­decătorească. La rândul său, Plahotniuc este interesat în consolidarea puterii lui Do­don pentru a întreține astfel spaimele geopolitice, fapt care-i permite lui să ma­nipuleze electoratul și să-l divizeze pe cri­terii etnice și de limbă. Dar și să ma­ni­pu­leze în acest fel cancelariile occidentale, în fața cărora vrea să pozeze drept „g­a­rant“ al orientării pro-Vest a Moldovei. Ex­pert în pescuit în ape tulburi, Pla­hot­niuc va ținti în continuare la discreditarea unor lideri autentici proeuropeni și an­tioligarhi cum sunt Maia Sandu și Andrei Năstase, aceștia reprezentând singura ame­nințare reală pentru sistemul său corupt. De aceea, cel mai important proces care ar trebui încurajat în următorii ani este con­solidarea unor noi partide politice pro­europene și democratice capabile să ge­ne­reze o nouă elită politică la Chișinău. Doar ea ar putea să scoată Republica Moldova din fundătura în care a adus-o actuala cla­să politică cleptocrată, egolatră și his­trio­nică. Este poate ultima șansă a statului Re­publica Moldova.