De același autor
Ceea ce lui Tariceanu i s-a parut a fi un produs de lux al clasei politice din Romania, numai bun de exportat la Bruxelles, presedintelui Comisiei Europene, Barroso, i-a parut ca un personaj de nefrecventat, un no name (cum se exprima un oficial european), alaturi de care ar prefera sa nu lucreze in cea mai importanta dintre institutiile UE. Reprosurile adresate premierului ca n-a tinut socoteala raportului de forte din Parlamentul de la Strasbourg, propunand un candidat liberal, dupa ce Bulgaria a nominalizat-o pe Meglena Kuneva, adica tot un liberal, cata vreme liberalii sunt ca pondere abia a treia forta politica, dupa populari si socialisti, sunt indreptatite. Dar nu esentiale pentru a intelege resorturile esecului nominalizarii lui Varujan Vosganian.
Daca Tariceanu ar fi nominalizat o personalitate bine cunoscuta in mediile de la Bruxelles, n-ar mai fi contat faptul ca apartine grupului liberal european. Cu conditia sa nu faca declaratii stupide, precum cele produse de Vosganian la plecare, conform carora va reprezenta la Bruxelles PNL si doctrina liberala.
Candidatura lui Vosganian era pentru Comisie un fel de cocktail Molotov, plasat sub biroul lui Barroso. O combinatie fatala de politician necunoscut la Bruxelles, aflat prea la dreapta, care se afla in relatii neclare cu un oligarh dubios, S.O. Vantu, la care s-a adaugat si suspiciunea ca ar fi agent acoperit al SIE, informatie care a circulat in redactiile din Occident, inainte ca ea sa apara in presa din Romania. Daca ar fi fost un politician cu un profil bine conturat in mediile de la Bruxelles, acuzatiile ar fi fost cercetate din vreme, iar daca s-ar fi dovedit nefondate, nimeni n-ar fi respins o nominalizare doar pe baza unor zvonuri.
Morala esecului lui Vosganian n-au inteles-o nici Tariceanu si nici alti lideri liberali. Ca sa-si acopere esecul ei dau vina pe Basescu. Or, faptul ca Basescu ar fi sabotat candidatura lui Vosganian, ceea ce insa mai trebuie si probat, nu doar afirmat, tot nu explica respingerea ei de catre Barroso. Basescu nu are atat de multa influenta la Bruxelles. Doar Monica Macovei a cules constant din mediile europene aprecieri favorabile, tot de acolo venind si sustinerea ferma pentru reformele initiate de ea in justitie si lupta impotriva marii coruptii. Cuvantul ei ar fi contat la Bruxelles. Dar nu ea a blocat candidatura lui Vosganian, ci, mai degraba, invers. E limpede ca Monica Macovei era asteptata la Bruxelles, pentru a ocupa o functie de comisar, si nu altcineva din Romania. Meschinarii politicianiste ne-au privat de prezenta unui simbol al aspiratiilor unei Romanii moderne si europene in cea mai importanta institutie a UE.
Monica Macovei nu e un produs al scenei politice romanesti, ci rezultatul unei conjuncturi. Am fi putut trece cu usurinta printre jaloanele UE, daca Tariceanu s-ar fi ridicat la inaltimea functiei pe care o ocupa in stat si ar fi nominalizat-o pe d-na Macovei. Asa insa, esecul lui Tariceanu obliga intreaga clasa politica din Romania sa se priveasca in oglinda si sa constate cat de putin corespunde standardelor europene in materie de politicieni.
Judecat dupa criteriile de la Bucuresti, Vosganian face figura de politician de frunte. Se numara printre putinii politicieni din Romania cu un discurs articulat. Si-a construit o cariera politica, incepand din 1990 si pana astazi, printr-un parcurs care nu difera de al majoritatii politicienilor. Nu a fost singurul politician care a luat bani de la controversatul om de afaceri S.O. Vantu. Altii au luat mai mult decat el. Faptul ca al doilea om in stat, Nicolae Vacaroiu, presedintele Senatului, a fost pe statele de plata ale lui Vantu nu pare sa deranjeze pe nimeni. Si de ce ar deranja, de vreme ce foarte putini lideri de opinie au avut taria sa refuze ofertele generoase ale media controlate de oligarhi. Cei mai multi insa contribuie, prin prezenta in studiouri sau prin semnatura lor, la legitimarea si imacularea oligarhilor.
indesatul buzunarelor cu bani de la oligarhi sau colaborarea cu SRI si SIE (in cazul Vosganian nu s-a probat, dar e de presupus ca practica e raspandita printre politicienii din Romania) sunt adevarate norme dupa care functioneaza viata politica pe Dambovita. Aceste practici n-au ce cauta in UE. Tipul de selectie practicat de partide pe baza apartenentei la grup trebuie sa lase loc altor norme de promovare, conform unor criterii de valoare si profesionalism. Episodul Vosganian n-a facut decat sa reconfirme ca elita politica din Romania trebuie reconstruita pe niste baze compatibile cu UE.
