De același autor
În economiile unora dintre ţările în curs de dezvoltare, industriile culturale ocupă deja un loc important, arată Yarri Kamara în raportul Soluţii pentru dezvoltarea întreprinderilor culturale de succes în ţările în curs de dezvoltare, realizat pentru Alianţa Globală pentru Diversitate Culturală, un program al Diviziei Artelor şi Întreprinderilor Culturale din cadrul UNESCO. „Cultura poate fi motorul schimbării economice şi sociale, precum şi al transformării mediului în care trăim... În ţările avansate, ea este una dintre industriile care înregistrează cea mai rapidă dezvoltare şi cea mai dinamică piaţă a muncii“, consideră S. Arzeni, citat de Yarri Kamara. Totuşi, observă acesta din urmă, „potenţialul industriilor culturale din ţările în curs de dezvoltare rămâne în mare măsură neexploatat. În ciuda resurselor de talente şi a moştenirii culturale bogate de care dau dovadă statele emergente în toate domeniile culturale, acestea rămân jucători marginali pe pieţele culturale“.
În ţările în curs de dezvoltare, cele mai multe dintre firmele care au ca obiect de activitate crearea şi comercializarea de produse culturale sunt întreprinderi mici şi mijlocii şi funcţionează în sectorul informal al economiei, constată Kamara. Aceste firme operează pe pieţe sărace şi, astfel, sunt nevoite să suporte dezavantajele sărăciei: aversiunea faţă de riscul financiar implicat de antreprenoriatul cultural, lipsa unei culturi antreprenoriale, lipsa de resurse şi slaba remunerare a creatorilor de produse culturale. Artiştii din aceste ţări nu sunt obişnuiţi să-şi conceapă produsele ca pe unele comercializabile, care să poată fi tranzacţionate pe piaţă. Adesea, activităţile lor sunt discontinue, iar proiectele culturale iniţiate sunt conjuncturale, vizând obiective pe termen scurt, motivate cu precădere de nevoia de supravieţuire. Aceste lucruri afectează inevitabil calitatea şi performanţa profesională a artiştilor. În sfârşit, arată Yarri Kamara, mulţi dintre producătorii de cultură din ţările în curs de dezvoltare sunt lipsiţi de cunoştinţe şi abilităţi manageriale, nu apelează la studii de piaţă pentru a-şi fundamenta proiectele şi ignoră problemele legale privitoare la protejarea drepturilor de autor.
Succesul de critică al tot mai multora dintre noile filme româneşti, numeroasele premii câştigate de multe dintre acestea, atenţia crescută acordată de mass-media producţiilor autohtone şi tinerilor regizori, construcţia tot mai multor săli moderne de cinema fac din industria filmului unul dintre cele mai atrăgătoare domenii pentru antreprenoriatul cultural în România. În ultimii ani a sporit numărul de producători, distribuitori şi administratori de cinematografe care operează pe piaţa locală a cinematografiei. Cu toate acestea, lipsa programelor de educaţie antreprenorială dedicate tinerilor profesionişti, dezinteresul investitorilor faţă de proiectele producătorilor neconsacraţi, inexistenţa unor servicii de creditare adaptate proiectelor culturale, dificultatea regizorilor şi producătorilor debutanţi de a-şi găsi un loc în industria locală a cinematografiei pun sub semnul întrebării existenţa unei viitoare pieţe competitive a filmului.
„Ca tânăr absolvent al unei facultăţi de film este destul de greu să găseşti pe cineva care să creadă în forţele tale de creator. Pentru a te lansa în antreprenoriat trebuie să ai foarte mulţi bani, astfel încât un eşec financiar survenit într-un proiect să nu te ruineze, ori să beneficiezi de un ajutor din partea cuiva cu mai multă experienţă“, consideră Adriana Bălteanu, studentă în anul III la regie de film.
Pentru Mihai Gheorghe, absolvent de imagine de film şi televiziune, educaţia şi abilităţile antreprenoriale reprezintă una dintre principalele nevoi ale unui tânăr debutant. „Nu am simţit nici o susţinere în domeniul antreprenoriatului în film sau media pe parcursul facultăţii“, declară el. „Facultăţile nu încurajează spiritul antreprenorial“, este de părere şi Mihnea Chelariu, student în anul II la regie de film şi televiziune. //
