De același autor
Familia Bujoreanu din comuna Poarta Albă, Constanţa, deţine o mică fermă ce oferă produse semipreparate din carne. Nicolae şi Rada Bujoreanu au certificat de producător, calitatea produselor lor, realizate după reţete tradiţionale, fiind atestată prin analize de laborator. Cristian are 27 de ani, este absolvent de medicină veterinară şi îşi însoţeşte părinţii prezenţi pentru prima dată la Târgul Ţăranului organizat, pe 6 martie, la The ARK – Bursa Mărfurilor din Bucureşti.
Daniel Bolovan are o stupină la Cârţişoara, Sibiu. Participă de un an la Târgul Ţăranului şi se mândreşte cu „specialităţile“ sale premiate la Târgul Mierii din februarie, de la Câmpina. Ionela şi Mihai Paliştan au o fermă cu păstrăvărie în Palanca, Bacău, şi participă de 3 ani la târguri de produse tradiţionale. Loredana Stoica din Moldova-Suliţa, Suceava, participă de 5 ani la astfel de târguri, oferind preparate realizate după reţete bucovinene. Aceştia şi alţi câţiva producători au participat pe 6 martie la o ediţie specială a Târgului Ţăranului, inaugurarea primei pieţe turistice acreditate Earth Market din Europa de Est. Proiect al organizaţiei internaţionale Slow Food, Earth Market este realizat în România cu sprijinul Grupului de Iniţiativă Radu Anton Roman, promovând „hrana de calitate, curată şi corect preţuită“, bucatele tradiţionale şi culturile locale.
O bună parte din istoria sa, lumea rurală a statului american Carolina de Nord a fost o gazdă primitoare pentru micii comercianţi, meşteşugarii talentaţi, fermierii deschişi faţă de progres, în general, pentru „toţi cei dispuşi să îşi asume riscurile necesare pentru a demara o afacere şi a-şi lua soarta în propriile mâini. Există o tradiţie a antreprenoriatului şi a micilor întreprinzători de care lumea de la sat şi statul Carolina de Nord pot fi mândri“. Aceste cuvinte deschid un scurt istoric al antreprenoriatului rural local realizat de către Institutul pentru Antreprenoriat Rural al Centrului pentru Dezvoltare Economică Rurală din Carolina de Nord*. Totuşi, ni se spune, în câteva rânduri secolul 20 a ameninţat această tradiţie antreprenorială din zonele rurale, impunându-i schimbări majore. Mai întâi, marile corporaţii au ajuns, în primele decenii, să domine industriile locale.
Au venit apoi industrializarea de la mijloc de secol şi noile tehnologii ale anilor ’80, care au dus la închideri de fabrici şi disponibilizări. Acestora li s-a adăugat, în final, plecarea tinerilor, îndeosebi a celor educaţi, către zonele urbane, în care îşi puteau găsi locuri de muncă mai bine plătite. În anii ’90, globalizarea şi presiunea produselor realizate cu mână de lucru ieftină din ţările în curs de dezvoltare au determinat închiderea multor întreprinderi şi pierderea a nenumărate locuri de muncă, tocmai în domenii în care excelau antreprenorii locali. Astfel, „întreprinderile autohtone care au reuşit să identifice noi pieţe, să creeze produse cu un nou tip de plusvaloare şi să se adapteze rapid schimbărilor au prosperat şi s-au dezvoltat. Mulţi fermieri şi antreprenori au avut de câştigat prin extinderea pe noi pieţe“.
Într-un context cu totul diferit, dar cu o aceeaşi puternică tradiţie, micii producători din satele româneşti se confruntă, după ’89, cu aceleaşi provocări: lipsa accesului la marile pieţe de desfacere dominate de lanţurile de retail, exodul tinerilor în străinătate sau către oraşe, concurenţa cu produsele realizate la scară industrială şi cu produsele de slabă calitate importate de aiurea. Ca atare, soluţiile nu pot fi decât aceleaşi. Iată câteva dintre propunerile Institutului pentru Antreprenoriat Rural din Carolina de Nord: programe educaţionale şi cursuri de antreprenoriat adaptate specificului comunităţilor; acces la microcredite; servicii de consiliere în afaceri; promovarea culturilor antreprenoriale locale şi integrarea acestora pe pieţele naţionale şi internaţionale.
Mişcarea Slow Food din România este unul dintre cele câteva proiecte care, de câţiva ani, încearcă să răspundă acestor nevoi.
Beneficiind de programe educaţionale, de asistenţa şi expertiza unor fundaţii româneşti şi străine, câteva comunităţi cu spirit antreprenorial îndrăznesc să se confrunte cu consumatorii din marile pieţe urbane şi chiar europene. Prin sate neştiute, câteva sute de mici fermieri şi meşteşugari, de la crescători de animale şi apicultori până la olari, cioplitori în lemn sau fierari, au şansa de a reînnoda tradiţia antreprenoriatului românesc, oferind unei pieţe globale tot ceea ce avem mai bun, rămăşiţele unor culturi pe cale de dispariţie. //