De același autor
Într-o „economie a cunoaşterii“, într-o „lume plată“ în care tehnologiile informaţiei permit participarea oricărui individ la piaţa globală, nu mai putem defini sărăcia drept lipsă de resurse, ci drept lipsă a oportunităţilor pentru accesul la resurse. Lupta cu sărăcia trebuie să înceapă prin a asigura accesul egal la oportunităţi: educaţie, pregătire profesională, dezvoltare de carieră, microcredite.
Etelka Páll, din Gheorghieni, Harghita, a învăţat singură tehnica vopsirii lânii cu plante şi confecţionează ţesături tradiţionale. Erzsébet Gáll, din aceeaşi localitate, produce gemuri, siropuri şi compoturi de fructe, iar Tamás Jancsó, din Corund, lucrează la strung şi realizează vase şi obiecte din lemn. Alţii asemenea lor, cu diferite abilităţi şi preocupări ce ţin de meşteşugurile tradiţionale, de agricultura ecologică sau de turismul rural, au fost sprijiniţi să devină antreprenori, şi-au înregistrat activităţile la Registrul Comerţului şi sunt ajutaţi să îşi comercializeze produsele de către organizaţii precum Transylvania Authentica, Fundaţia ADEPT, Asociaţia Turda Fest.
Programul Transylvania Authentica, iniţiativă a Fundaţiei pentru Parteneriat şi a Fundaţiei The Prince’s Charities, îşi propune să îi sprijine pe micii producători locali, ocrotind totodată patrimoniul cultural al zonei. Fundaţia ADEPT susţine micii producători şi comunităţile agricole locale organizând programe de educaţie antreprenorială şi târguri pentru promovarea produselor şi meşteşugurilor tradiţionale. Programe de felul acesta reuşesc, adesea cu puţine resurse, să ofere o şansă de supravieţuire unor comunităţi lipsite de oportunităţi de dezvoltare, precum şi şansa unui trai mai bun unor oameni care, în România de astăzi, au toate datele să fie consideraţi născuţi pentru a fi săraci: nu au acces la o educaţie de calitate şi nici la oportunităţi de integrare socială şi pe piaţa muncii.
Vineri, 19 februarie, la Palatul Parlamentului a avut loc conferinţa naţională de lansare a Anului European pentru Combaterea Sărăciei şi a Excluziunii Sociale. La iniţiativa Comisiei Europene, statele membre UE vor desfăşura pe parcursul anului 2010 o serie de activităţi menite să sprijine incluziunea socială şi pe piaţa muncii a celor 80 de milioane de europeni care „trăiesc sub pragul sărăciei“ şi „întâmpină obstacole serioase în ceea ce priveşte accesul la un loc de muncă, educaţie, locuinţe, servicii sociale şi financiare“. Dincolo de nelipsitele campanii europene de informare, programul promite „acţiuni concrete“ ale puterii politice „pentru eradicarea sărăciei şi a excluziunii sociale“.
Printre altele, reprezentanţii puterii politice au admis, la conferinţa de la Palatul Parlamentului, că niciodată un minister nu va putea rezolva toate problemele sociale cu care ne confruntăm. Pentru reducerea sărăciei este nevoie de un parteneriat public-privat, consideră Mihai Şeitan, ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. La rândul său, Roberta Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, susţine că „fără a reforma instituţiile statului, nu vom avea armele pentru a lupta împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale“. Este necesar, astfel, ca statul român să nu se mai limiteze la a distribui sărăcia, ci să iniţieze reformele de care este nevoie pentru a stimula munca. Reprezentanţii guvernamentali au mai vorbit despre locul tinerilor şi al absolvenţilor pe piaţa muncii, Mihai Şeitan arătând că trebuie înlesnit accesul acestora la piaţa locurilor de muncă, în vreme ce Daniel Funeriu, ministrul Educaţiei, s-a referit la riscul ca generaţia tânără să fie sedusă de o „logică a asistării“ sociale, în loc să intre într-o „logică a antreprenoriatului“.
Rămâne de văzut dacă aceste idei vor putea genera acele „acţiuni concrete“ propuse ca obiective de către Comisia Europeană în acest an 2010, dedicat luptei pentru combaterea sărăciei. Constatăm, însă, că la conferinţa de la Bucureşti au lipsit personajele-cheie care au capacitatea de a converti ţintele europene în realitate. Au lipsit reprezentanţii mediului de afaceri, cei care creează locurile de muncă şi cei care ştiu care sunt nevoile pieţei muncii. Au lipsit reprezentanţii marilor industrii confruntate cu pericolul disponibilizării a mii de oameni, dar şi reprezentanţii zecilor de mii de IMM-uri de care depind slujbele unui număr cel puţin la fel de mare de angajaţi. Au lipsit creditorii, ale căror politici de creditare au un rol esenţial în promovarea sau descurajarea antreprenoriatului. Au lipsit marile companii care se promovează drept responsabile social şi care au capacitatea de a-şi reorienta politicile de responsabilitate socială către programe de cultură antreprenorială ori de incluziune socială, financiară sau educaţională. În sfârşit, au lipsit acele, oricum prea puţine, ONG-uri care au dezvoltat în aceşti ani programe de antreprenoriat adresate categoriilor care se confruntă cu un risc ridicat de excluziune socială, familii din mediul rural, persoane de etnie romă ori tineri care nu au beneficiat de studii superioare. Aceştia sunt actorii care au ceva de spus celor care s-au născut pentru a fi săraci. //
