Cenzură în numele libertății

Una dintre știrile anului este decizia Meta (Facebook, Instagram) să renunțe la sistemul de moderare obișnuit și la colaborarea cu fact-checkeri independenți.

Ciprian Cucu 21.01.2025

De același autor

O parte dintre reacții au fost pe cât de predictibile, pe atât de ridicole. Pe lângă bucuria că dispare cenzura, mulți au început să jubileze că s-a terminat cu traiul pe vătrai de care se bucurau fact-chekerii, pe banii lui Zuckerberg.

Un fact-checker ar zice că e puțin prilej de bucurie pe subiectul ăsta, că finanțarea pe care o oferea Meta era insignifiantă în total. Ne putem uita în România, la Factual și AFP România – cele două organizații care au parteneriat cu Meta, să vedem câte surse au. Alte proiecte, precum Veridica, Romania Check, MisReport și secțiunile de fact-checking de la diferite publicații, nici măcar nu au legătură.

 

Moderare și fact-checking

 

Principala confuzie este legată de moderare vs fact-checking. Verificarea informațiilor poate avea diverse forme, dar în general se referă la analiza unor afirmații folosind date disponibile public.

Afirmațiile trebuie să fie verificabile: nu putem verifica dacă ciocolata este cel mai bun desert, o opinie subiectivă. Unii relativizează diferența între opinie și fapt. De exemplu, pot pretinde că Georgescu exprimă o opinie când spune că NATO ar fi o alianță ofensivă. Însă NATO funcționează în baza unor tratate și regulamente din care reiese în mod clar caracterul defensiv.

Organizațiile din zona fact-check respectă reguli etice, ce includ transparența cu privire la finanțare, procesul de verificare și echipa, precum și eforturi de a minimiza eventuale prejudecăți.

Acest proces este în fapt o manifestare a libertății de exprimare. De ce ar avea voie Piperea să scrie despre elitele care vor să ne omoare, dar nimeni să nu aibă voie să scrie că vorbește prostii? De ce ar avea voie Georgescu să mintă că a fost invitat la învestirea lui Trump, dar alții să nu poată scrie că e un penibil? De când este mai multă exprimare o formă de cenzură?

Adepții noilor ideologii pretind că se luptă cu cenzura în timp ce promovează cenzură, în spatele „libertății” clamate se ascunde libertatea lor, nu și a celorlalți. Politicienii, populiștii și escrocii de pe lângă ei sunt direct afectați de însăși existența informațiilor corecte și a verificărilor în spațiul public, intuind bine că bunăstarea lor depinde parțial de existența unui spațiu în care să fie liberi să mintă.

Totuși, problema principală este procesul de moderare, care poate duce la ștergerea postărilor, limitarea vizibilității sau suspendarea contului. Moderarea depășește subiectul dezinformării – include de exemplu eliminarea conținutului pornografic, a postărilor care sunt abuz asupra copiilor sau promovează activități sau produse ilegale. În plus, se poate argumenta că este tot parte a libertății de exprimare, în sensul în care compania trebuie să poată să fie liberă să se asocieze cu anumite tipuri de conținut și să-și protejeze clienții de haos și mizerie.

Moderarea mesajelor care nu sunt ilegale, dar au potențial dăunător – dezinformarea și discursul care instigă la ură (en. hate speech), nu are o soluție simplă. Ideea că social media ar putea fi „o piață liberă a schimburilor de idei” este naivă; avem zeci de exemple de lideri autoritari ce folosesc rețele de troli și boți să domine spațiul social media și să intimideze adversarii, plus zeci de exemple de operațiuni de influență majore.

Nu putem exclude nici riscul că aceste concepte – dezinformare, discurs instigator – pot fi instrumentalizate politic. Ne putem imagina că un guvern cu tendințe autoritare poate solicita ștergerea conturilor celor care critică măsurile guvernamentale, pe motiv de „dezinformare”.

Întrebările despre cine și cum decide ce este și ce nu este dezinformare sunt justificate până la un anumit punct. Greșeala pe care o fac mulți este însă să aterizeze pe concluzia că e prea greu să răspundem la aceste întrebări, deci mai bine să nu facem nimic.

În realitate, aceste întrebări au răspunsuri, iar o parte dintre acestea ne duc înapoi la fact-checking. Asta a fost soluția Meta – noi nu putem verifica suficient de bine suficient de multă informație, abia facem față chestiilor ilegale, dar putem lucra cu organizații specializate, care să ne semnaleze mesajele ce pot duce la situații periculoase.

De aici confuzia: în ciuda afirmațiilor lui Zuckerberg, care a aruncat pisica în curtea verificatorilor, aceștia nu au avut niciodată puterea să suspende postări sau conturi, doar să le semnaleze către Facebook, care a luat (sau nu) anumite măsuri.

 

O mișcare politică

 

Dacă fact-checkerii nu aveau puterea să șteargă postări sau să suspende conturi, iar Meta s-a arătat în repetate rânduri mulțumită de colaborarea cu experții externi, rămâne să ne întrebăm ce se află, de fapt, în spatele noii decizii.

Pe de o parte, ce vedem este doar ultimul dintr-o serie de pași prin care Meta se aliniază la ideologia MAGA, în special în urma câștigului lui Donald Trump, pe care compania îl suspendase de pe Facebook și Instagram în 2020.

Alți pași au inclus angajarea în funcții importante la Meta a unor oameni apropiați de Trump sau deja faimoasa scrisoare din vară, în care Zuckerberg „denunța” presupuse presiuni din partea administrației Biden de a cenzura anumite informații.

Unii experți susțin[1] însă că tot ceea ce vedem acum este adevăratul Zuckerberg – adept al deregulării și ideologiei „libertății absolute” (care prin coincidență convin de minune ca strategie de afaceri), convins că spațiile nemoderate se autoreglează și că produsele lui sunt benefice pentru societate. Eforturile de combatere a dezinformării, atâtea câte au fost, ar fi fost făcute astfel cu reticență, din cauza presiunilor publice și a climatului politic, însă acum se poate reveni la „normal”.

În această interpretare, Zuckerberg nu joacă defensiv, încercând să-și protejeze afacerea de un Trump cunoscut ca răzbunător, ci este în atac, încercând să folosească el noua administrație pentru a-și bifa obiective proprii.

 

Războiul (pe) media

 

Fondul problemei rămâne războiul împotriva acelei părți din media care nu susține narațiunile național-populiste cu afinitate pentru teoria conspirației. Cei care critică noua viziune sunt vânduți lui Soroș, jurnaliștii sunt atacați, iar fact-checkerii trebuie, evident, să nu mai tot contrazică cu cifre și fapte frumoasele narațiuni despre epoca de aur a umanității în care ne vor duce Trump și Musk.

Pe lângă presa de dreapta, politicienii MAGA s-au aruncat complet în această luptă. Când liderul tău este practic un influencer-politician care trăiește din împrăștiat zvonuri și aiureli, nu ai prea multe soluții să ajungi la vârful puterii.

Un exemplu este comisia parlamentară[2] înființată de Jim Jordan (aliat Trump) pentru investigarea cenzurii implementate de guvernul SUA și Big Tech. Numită „comisia coifurilor de tinichea”, aceasta nu a avut alt scop decât să legitimizeze narațiunea falsă a „cenzurii vocilor conservatoare” de către platformele social media.

Renee DiResta, profesoară la Stanford și autoare a cărții „Conducătorii invizibili”, a povestit despre experiența absurdă a interacțiunii cu comisia lui Jordan, care îl hărțuia și pe Zuckerberg (atunci încă mulțumit de parteneriatul cu fact-checkerii), dar desemnase între „inamici” cercetătorii în dezinformare și chiar studenții care colaboraseră la proiectele de cercetare.

Comisia a acționat pur propagandistic, operând din premisa că fact-checkul în sine (deci exprimarea!) este cenzură și folosind date selectate manipulator pentru a-și justifica activitatea. De exemplu, comisia a pretins că un proiect a dus la ștergerea a peste 20 de milioane de postări pe Twitter. În realitate, proiectul a analizat 20 de milioane de postări; doar 2890 au fost raportate, dintre care în jur de 600 au fost etichetate ca dezinformare și aproximativ 375 au fost șterse.

Între timp, diverse grupuri conservatoare dădeau în judecată pe toată lumea care avea vreo legătură cu analiza dezinformării, pentru că nimic nu susține libertatea de exprimare ca intimidarea prin procese a celor care nu spun ce vrei tu.

În plus, comisia a furnizat din datele obținute prin citații unor organizații media prietene, care au selectat atent bucăți de informație utile amplificării narațiunii false a „complexului cenzurii”.

Important de precizat că această narațiune a fost construită efectiv de la zero și demontată de mai bine de 5 ani[3]; de atunci apar dovezi[4] în mod constant și continuu că nu există un bias observabil, ba chiar că vocile conservatoare domină platformele social media[5].

Dar narațiunea e prea ofertantă ca să fie abandonată de noua putere – folosește bine victimizarea, instrumentalizează conceptul de libertate și îi poziționează pe ei în acest spațiu, ajută în explicarea oricăror eșecuri (nu sunt ideile noastre impopulare, doar că populația e manipulată) etc. Cu sprijin semnificativ de la Elon Musk (despre Twitter Files am mai scris[6]), narațiunea a crescut în popularitate și a atras tot mai mulți lideri politici.

Trăim deci o butaforie majoră. Izolaționiștii pretind că luptă pentru liberă exprimare, în timp de interzic cărți și dau în judecată criticii; pretind că sunt cenzurați, în timp ce domină spațiul public și vor să-l acapareze mai tare; se luptă cu dictatura, în timp ce implementează un sistem autoritar, se luptă cu statul paralel, dar construiesc structuri de putere în afara controlului civil; deplâng prejudecățile media, în timp ce construiesc un ecosistem media complet partizan, care construiește o realitate falsă; pretind că se luptă cu elitele, în timp ce eroii lor sunt efectiv moguli și miliardari, inclusiv cel mai bogat om de pe planetă, care doar ce și-a ocupat biroul lângă președintele celei mai puternice țări, în principal datorită faptului că și-a cumpărat o majoră platformă media, pe care o direcționează după bunul plac.  //


1. https://www.theguardian.com/commentisfree/2025/jan/08/mark-zuckerberg-supporting-trump-maga
2
. Eng: United States House Judiciary Select Subcommittee on the Weaponization of the Federal Government

3. https://www.cjr.org/the_media_today/platform-bias.php

4. https://eu.usatoday.com/story/tech/2021/02/01/censorship-conservatives-trump-facebook-twitter-youtube/4316155001/

5. https://www.politico.com/news/2020/10/26/censorship-conservatives-social-media-432643

6. În numărul din ianuarie 2023: https://revista22.ro/opinii/ciprian-cucu/twitter-files-si-controlul-naratiunii

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22