„Twitter files” și controlul narațiunii

Decizia lui Musk să cumpere Twitter arată astăzi mai puțin ca una de business, ci ca una personală, orgoliul său fiind periat de imaginea de „cavaler al dreptății” construită în media de dreapta.

Ciprian Cucu 24.01.2023

De același autor

Puțin după începutul anului, am găsit în Revista 22 articolul „Elon Musk și Twitter Files” , scris de Alexandru Lăzescu. Pentru că am scris și eu despre Musk și Twitter, cred că subiectul merită aprofundat, mai ales că în articolul său dl Lăzescu pare să încerce „controlul narațiunii”, exact ce-i acuză pe cei din „stânga politică”.

De exemplu, articolul sare de la Twitter la Sam Bankman-Fried, într-adevăr un escroc crypto, dar despre care media de dreapta din SUA a lansat teorii conspiraționale pe bandă rulantă. Însuși Musk scrie „SBF a fost un donator important pentru Dems [n.a. Partidul Democrat], deci nicio investigație”, cu o zi înainte ca SBF să fie arestat și în ciuda faptului că o investigație fusese deja anunțată.

Legătura ar fi „discursul «woke»”, practicat de SBF, dominant pe Twitter, adorat de „stânga politică” și chiar de lumea corporatistă – care pare să fi renunțat la profit de dragul politicii. Glumesc, evident, însă dl Lăzescu nu pare să glumească atunci când plânge de mila industriei bazate pe combustibili fosili, în timp ce Europa iese la plajă în mijlocul iernii.

Revenind la Musk și Twitter, sunt câteva afirmații interesante în articolul domnului Lăzescu, parte dintr-o perspectivă mai largă proiectată în media de dreapta. Musk este prezentat ca un antreprenor de geniu devenit „brusc” țintă a atacurilor media pentru lupta sa cu discursul woke. Twitter files ar arăta păcatele platformei dinaintea erei Musk: cenzurarea unor mesaje și suspendarea unor conturi pe motive de partizanat politic.

Free speech, un ego fragil
și percepții greșite

Musk poate fi geniu în afaceri, dar criticile la adresa lui nu sunt recente. Despre presiunile asupra angajaților se scrie din 2018, similar despre manipularea burselor, iar în 2020 a fost criticat când a decis redeschiderea unei fabrici și a postat  „eliberați America acum” în mijlocul pandemiei COVID.

Reacțiile sale publice și postările pe Twitter (în mare parte meme și glume adolescentine) construiesc imaginea unui om preocupat să fie plăcut, considerat cool, amuzant. După ce a fost huiduit când comediantul Dave Chapelle l-a invitat pe scenă în timpul unui show, Musk a susținut că „au fost 90% ovații și 10% huiduieli”, ulterior acuzând „virusul woke” pentru reacția publicului.

Musk s-a declarat „absolutist al libertății de exprimare”, după care a scris că există totuși limite ale acestei libertăți, că Twitter nu trebuie să devină un iad în care orice este permis și că libertatea de exprimare nu implică libertatea de amplificare.

Pe nesimțite, a ajuns la concluzia pe care mulți o știau de ceva timp: succesul rețelelor sociale depinde de „încredere și siguranță” (en. Trust & Safety), de crearea unui spațiu în care dialogul să fie posibil, în care nu predomină insultele și hărțuirea, în care nu câștigă trolii - de multe ori bine organizați și finanțați. Însă noile decizii privind moderarea par haotice: în loc să urmărească măsuri sistematice și predictibile, moderarea a devenit o reflecție a ce crede și simte Musk. Glumele sunt OK, dacă nu sunt despre el. Trump e OK, dar Alex Jones nu. Kanye West rămâne suspendat pentru antisemitism, dar un număr semnificativ de conturi QAnon sunt redeschise. Între timp, Musk face sondaje doar pentru a le ignora când nu-i convine rezultatul. Contul ElonJet, care posta informații despre avionul său, a rămas suspendat până în acest moment, deși două sondaje pe acest subiect au dat ca rezultat anularea suspendării.

Decizia lui Musk să cumpere Twitter arată astăzi mai puțin ca una de business, ci ca una personală, orgoliul său fiind periat de sutele de mii de reacții primite la postările „anti-woke” și de imaginea de „cavaler al dreptății” construită în media de dreapta.

De altfel, Musk a îmbrățișat în mod direct această imagine, promovând două importante percepții eronate despre social media, respectiv despre societatea și politica americane, despre care am scris și în articolul anterior.

Prima este că social media cenzurează vocile conservatoare, când realitatea este că media și politicienii de dreapta au fost mai amplificate. A doua pretinde că stânga s-a radicalizat în timp ce dreapta s-a mișcat foarte puțin, deși studiile arată că inversul este adevărat.

Twitter files

În mijlocul haosului generat de politici schimbătoare, sondaje – ba ridicate la rangul „vox dei”, ba ignorate complet, printre concedieri, reangajări și tot felul de episoade ridicole precum angajații care și-au adus hârtie igienică de acasă, Musk lansează fișierele Twitter – un set de e-mailuri și comunicări interne dinainte să le preia platforma. În loc să fie făcute publice pentru oricine în numele transparenței, datele sunt trimise câtorva jurnaliști special aleși, care din pură coincidență susțineau de ceva timp poziții similare cu Musk despre media, rețelele sociale și „virusul woke”.

Cu toate eforturile jurnaliștilor aleși, care pretind că au descoperit „arma fumegândă” (dovada incontestabilă) a prejudecăților Twitter, ce vedem sunt mai degrabă dezbateri și interes de a acționa coerent în contexte de incertitudine. Erori? Poate. Dar în niciun caz o preocupare sistematică de a sabota conservatorii.

Una dintre teme este blocarea articolului despre laptopul lui Hunter Biden, fiul președintelui SUA, lansat de New York Post înainte de alegerile din 2020. Articolul se vrea o dovadă că Joe Biden și-a folosit (în 2015) influența ca vicepreședinte pentru a avantaja compania ucraineană Bursima, care îl angajase pe fiul său.

Povestea este destul de alambicată (detalii aici), dar se pot evidenția câteva observații.

Hunter Biden a avut un istoric de excese și nu pare să fi fost deloc deranjat să încerce să se folosească de apropierea cu Joe Biden, însă nu există nicio dovadă concretă care să îl implice efectiv pe cel din urmă.

Hardul cu datele a trecut pe la mai multe persoane, dintre care unii interesați direct de un scandal care să-l afecteze pe Biden, cum ar fi Rudy Giuliani, avocatul lui Trump. Analizele informatice au putut valida doar o parte din informații, concluzionând că și alte persoane au copiat fișiere pe dispozitiv.

În iulie 2020, autoritățile americane au informat managementul Twitter să fie atent la posibile atacuri cibernetice care ar putea masca încercări de a manipula alegerile, similar cu situația din 2016.

Povestea este de altfel refuzată de mai multe organizații media, inclusiv de Wall Street Journal, o cunoscută publicație conservatoare. Reacția Twitter este una de dezbatere internă, cu multe mesaje între moderatori, șeful departamentului Trust&Safety și consilierul juridic. Decizia de a bloca povestea este bazată pe posibilitatea ca datele să fie obținute prin hacking. Deși jurnaliștii lui Musk încearcă să evidențieze că echipa nu e sigură pe decizie, ce vedem este o poziție reținută, un „suflăm și în iaurt” mai degrabă, decât jubilare la oportunitatea de a-l submina pe Trump. De altfel, după doar 24 de ore, Twitter renunță la blocarea poveștii, iar managementul Twitter a admis că decizia a fost o greșeală cu mult înainte de marea dezvăluire din Twitter Files.

Jurnaliștii publică și o serie de mailuri în care echipa de campanie a lui Biden solicita înlăturarea unor postări, sugerându-se o practică obișnuită. Doar că linkurile prezentate erau către postări conținând poze cu Hunter Biden dezbrăcat, care contravin oricărui site. În plus, se trece foarte ușor peste faptul că și echipa lui Trump făcea solicitări similare, deși în momentul res­pectiv Trump, și nu Biden, era la Casa Albă.

O altă temă este suspendarea lui Donald Trump. Musk și jurnaliștii aleși de el vor să credem că motivația ar fi fost ideologică și că echipa Twitter doar căuta motive să justifice decizia.

În schimb, arată contrariul - ca și în cazul laptopului lui Hunter, moderatorii Twitter se arată foarte interesați să ia decizia corectă. Unii sunt preocupați că Trump va posta incitare la violență în moduri subtile, alții spun că nu e foarte clar că postările lui ar fi incitare; unii consideră că suspendarea ar însemna cenzură, alții arată că orice alt profil ar fi fost de mult restricționat pentru conținut similar.

A treia temă importantă este shadowbanningul, definit de Twitter drept a ascunde intenționat conținutul unui cont pentru oricine în afara utilizatorului care postează, dar interpretat de jurnaliștii aleși de Musk ca orice limitare despre care nu sunt informați proprietarii conturilor.

Dacă în primul sens Twitter nu a implementat această practică, în al doilea sens a făcut-o (prin „liste negre”) și o face în continuare sub Musk, care scrie în noiembrie 2022 „Tweeturile negative/de ură vor fi dezamplificate & demonetizate(...). Nu veți găsi un asemenea tweet decât dacă îl căutați în mod specific, ceea ce nu e deloc diferit de restul internetului”. Pretenția aici este că aceste liste negre afectau în mod particular conservatorii, deși nu a fost publicată o statistică din care să reiasă asta, doar câteva exemple precum Dan Bongino și Charlie Kirk, care de altfel au rămas conturi extrem de populare cu milioane de urmăritori. În plus, merită reamintit că analizele statistice existente arată situația inversă și că postarea repetată de informații false este de fapt mai bine corelată cu suspendarea.

Deci care ar putea fi concluzia în ansamblu? Ce rol să aibă „fișierele Twitter”, trimise unor jurnaliști atent aleși de un miliardar avid de apreciere, care a alunecat recent spre extrema dreaptă conspiraționistă, unde a fost primit ca un salvator, care face politici de moderare după chipul său și asemănarea sa și schimbă sau ignoră regulile după bunul plac?

Două cuvinte par să se potrivească la fix - controlul narațiunii. //

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2023 Revista 22