Twitter, Musk și democrația

Însă problema principală a viziunii de „libertate maximală” este faptul că moderarea ține mai mult de „trust & safety”, domeniul care se ocupă de experiența utilizatorilor.

Ciprian Cucu 17.05.2022

De același autor

Pe 14 aprilie, la doar zece zile după ce anunțase că a reușit să acumuleze 9% din acțiunile Twitter, devenind cel mai important acționar, Elon Musk depune o ofertă pentru a cumpăra compania cu totul, pentru suma de 44 miliarde de dolari.

Planurile lui Musk sunt centrate pe importanța libertății de exprimare, plecând de la premisa că Twitter ar avea un loc important de agoră virtuală, un spațiu unde sunt discutate „chestiuni vitale pentru viitorul umanității”.

Modul în care rețelele sociale gestionează conținutul generat de utilizatorii lor este contestat atât de la stânga politică, cât și de la dreapta, deseori pentru motive diametral opuse. În timp ce stânga e nemulțumită că platformele nu fac mai mult pentru a limita propagarea dezinformării și a radicalizării (rasism, homofobie etc.), dreapta e nemulțumită că măsurile existente ar fi prea restrictive și lipsite de echilibru, orientate împotriva lor.

Ideea „cenzurii” la adresa conservatorilor, ajunsă la paroxism când a fost suspendat Trump, a devenit o mitologie cu o viață proprie, deloc ancorată în realitate – analize repetate arată că rețelele continuă să fie dominate de conturi ultraconservatoare. Algoritmul Facebook preferă conținuturile care amplifică furia și ura, iar populismul de dreapta este mai activ și mai captivant. Moderarea haotică pe Facebook nu este un efect al ideologiei, ci al precauției în fața legislațiilor diferite în țările în care operează, coroborată cu algoritmi care nu înțeleg nuanțele și contextul.

Pentru Twitter, un raport publicat în 2021 arată că „în 6 din cele 7 țări studiate, dreapta politică primește amplificare algoritmică mai ridicată decât stânga politică” și că „în ceea ce privește peisajul media din SUA, amplificarea algoritmică este favorabilă surselor media de dreapta”.

Pictură naivă cu rețele sociale și libertate de expresie

Drepturile și libertățile cetățenilor nu sunt absolute, ele intră mereu în conflict unele cu celelalte. Un exemplu ușor de înțeles: doi cetățeni au refuzat un tratament medical pentru bebelușul lor, invocând credințele lor religioase; instanța a decis însă ca spitalul să facă tratamentul, considerând că dreptul copilului la viață este mai important decât libertatea de conștiință a părinților și dreptul lor de a-și crește copiii, conform credințelor și tradițiilor proprii.

Înțelegerea libertății de exprimare este de multe ori superficială, în special în relație cu Primul Amendament la Constituția SUA, despre care se crede că oferă protecție nelimitată. În realitate, există mai multe situații în care această protecție este limitată, cum ar fi pentru instigare, intimidare sau defăimare, deși criteriile pentru a demonstra aceste situații sunt destul de dificil de atins.

După ce Elon Musk a vorbit despre importanța libertății de exprimare pe Twitter, a subliniat că nu e vorba de libertate absolută, ci doar în contextul legii, că se opune cenzurii care merge „mult peste” lege (far beyond the law). Cum Twitter operează în multe țări cu legislație mai restrictivă decât SUA, va fi interesant de urmărit cum va putea să împace diferitele sisteme legale.

Însă problema principală a viziunii de „libertate maximală” este faptul că moderarea ține mai mult de „trust&safety”, domeniul care se ocupă de experiența utilizatorilor. Unul dintre angajații Twitter susține că „dacă ne uităm istoric, au fost multe platforme fondate pe acest principiu al libertății de exprimare, dar realitatea este că acestea fie devin haznale pe care oamenii nu vor să le folosească, fie se ajunge la concluzia că totuși este nevoie de o formă de moderare”.

De altfel, rețelele sociale lansate recent au promis libertate completă la început, doar pentru a se transforma ulterior în ceea ce doreau de fapt – un spațiu în care ei fac regulile. Parler este un bun exemplu, trecând foarte rapid de la „libertatea maximală oferită de lege” la impunerea unui set de reguli și apoi la ștergerea intensă a postărilor și suspendarea conturilor, pe motiv de spam sau trolling, în contradicție cu propriile reguli și, în mod evident, „mult peste” lege. Truth Social, rețeaua fondată de Trump, a pretins de asemenea că se va focaliza pe libertatea de expresie, dar a suspendat mai multe conturi fără a oferi vreo explicație, inclusiv contul unei cunoscute jurnaliste de la Washington Post.

Musk, între shitposter și geniu

Ca mulți alți oameni foarte influenți (și afluenți), Musk este un personaj controversat. Unii îl idolatrizează pentru că a crescut Tesla și SpaceX, alții îi reproșează că își arogă merite pe care nu le are (nu este fondator Tesla, de exemplu) și că profită de subvenții de la guvern. În realitate, se pare că Musk este mai puțin un capitalist rapace, cât un excentric preocupat să împlinească o viziune parțial utopică asupra lumii: în repetate rânduri și-a folosit banii proprii pentru a-și susține companiile (în 2008 era să falimenteze), iar SpaceX a fost construită pe banii și pe voința lui.

Profilul lui de Twitter, care are peste 80 de milioane de urmăritori, este plin de meme și glume, unele adolescentine, mai degrabă un profil de shitposter (shitpost – conținut online cu umor derivat din lipsa de context și legătură cu realitatea) decât de businessman/investitor/vizionar.

Mai problematică este viziunea sa naivă asupra democrației și a sistemului politic. Fără a fi fost fan Trump (pe care l-a criticat în repetate rânduri), a acceptat să facă parte din două consilii prezidențiale, considerând că poate să susțină o „schimbare din interior”.

Musk nu vede o problemă atât de mare în degradarea democrației în ultimii ani pe fondul scăderii calității informației, răspunde în clișee (de exemplu că trăim în cea mai bună perioadă a umanității, idee care este adevărată, comparând perioade de acum 100 de ani, dar nu stă în picioare dacă ne uităm la calitatea democrației și libertatea presei din ultimii 5 ani) și pare a înțelege sistemul actual ca pe un pas înspre o viziune măreață a progresului, ce va include o formă de democrație directă, cu „oameni care votează direct pe probleme și legi scurte și simple care să prevină corupția”.

Eroul neașteptat al războiului cultural

Populiștii alt-right jubilează la ideea că Musk va prelua Twitter, pentru că speră să ajungă să impună ei regulile, să „invadeze spațiile” liberalilor, să domine spațiul informațional.

Extrema dreaptă aruncă din belșug cu gaz pe focul războiului cultural, folosindu-se de percepția eronată că „stânga” (americană) s-ar fi radicalizat continuu în ultimii ani, devenind principalul pericol la adresa democrației și a visului american. Construită cu grijă în ultimii ani prin rețele sociale, amplificată de un ecosistem media ce strânge împreună conspiraționiști și mercenari de diverse soiuri, această percepție a început să fie împărtășită de o mare parte a publicului. 

Musk este numai una dintre victimele faimoase ale faptului că, în postadevăr, percepția bate realitatea. Într-o postare pe Twitter, Musk pretinde că stânga este cea care a devenit mult mai radicală, ceea ce-l face și pe el să pară mai conservator decât este. În realitate, un studiu Pew Research arată că Partidul Republican din SUA s-a deplasat semnificativ spre dreapta în ultimii ani, iar un raport din 2020 al Institutului V-Dem al Universității Gothenburg susține că „Partidul Republican din SUA s-a retras din zona susținerii normelor democratice în ultimii ani”, devenind apropiat de AKP din Turcia și Fidesz din Ungaria.

Noul Twitter: ce vrea și ce poate Musk

Mike Masnick, fondatorul TechDirt.com și activist pentru protecția neutralității Internetului, consideră că Twitter deja face tot ceea ce pretinde Musk că ar vrea să facă, și încă o face mai bine, iar ce nu face deja este pentru că nu funcționează.

Istoria rețelelor sociale arată că viziunea „libertate în limitele legii” nu este posibilă, pentru că nu ține cont de importanța domeniului trust&safety pentru o rețea socială. Planul de a face moderarea „neutră politic” pleacă de la premise false, precum bias-ul împotriva conservatorilor sau ideea că moderarea trebuie „să supere extrema stângă și extrema dreaptă în aceeași măsură”, ceea ce omite faptul că spectrul opiniilor politice exprimate nu este echilibrat din start, deci rezonabil ar fi ca aceia mai radicali să fie „supărați” mai tare.

Masnick oferă o serie de alte critici ideilor vehiculate de Musk, susținând de exemplu că ideea de a face algoritmul Twitter public (open source) este dificilă tehnic și periculoasă, în măsura în care ar permite și actorilor răi să găsească metode de a abuza de sistem. Altă idee – de a valida identitatea utilizatorilor a fost deja luată în considerare de Twitter și suspendată, atât din cauza dificultăților tehnice, cât și pentru că un anumit nivel de anonimitate este uneori util pentru schimbul liber de idei, în special pentru cei aflați în poziții de vulnerabilitate sau pentru cei care locuiesc în țări cu guverne autoritariste.

Pe lângă aceste critici, există și posibile avantaje. Transformarea Twitter într-o companie privată o poate scoate din logica dependenței de profit pe termen scurt. Intenția de a renunța la monetizare prin reclame poate fi un alt avantaj, dacă se identifică suficiente surse alternative de finanțare, iar ideea de a face algoritmul Twitter open source, chiar dacă în sine e puțin fezabilă, poate aduce schimbări pozitive dacă susține un interes mai generic pentru deschidere și transparență.

Încă nu e clar dacă vânzarea va primi toate aprobările necesare, dar dacă Musk va deveni noul proprietar, nu pare să poată schimba situația în mod radical. Readucerea lui Trump va amplifica polarizarea, dar nu cred că noul Twitter va deveni un paradis al extremei drepte, riscând să piardă utilizatori și angajați.

Împărtășesc însă altă speranță: poate cu Musk la cârmă vom scăpa de percepția falsă că Twitter favorizează stânga politică – cine să mai pretindă că eroul luptei pentru libertate este în același timp vândut globaliștilor, parte a ocultei care cenzurează vocile conservatoare?

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22