România este Europa

Ce-au făcut totuși romanii pentru noi? În afară de apeducte, sistemul de sanitație, drumurile pavate, sisteme de irigație, educație, băi publice și siguranța cetățeanului, nu au făcut absolut nimic.

Textul de mai sus este parafrazarea unei scene din filmul Life of Brian (1979), considerat de mulți drept una dintre cele mai bune comedii realizate în istoria cinemaului.

Îmi amintesc de această scenă savuroasă de fiecare dată când diverși „români verzi” se burzuluiesc pe social media sau la TV împotriva Uniunii Europene, care n-ar fi făcut nimic pentru noi, în afară de a sprijini infrastructura, educația, sănătatea, cultura, patrimoniul, economia și securitatea.

Unde sunt banii europeni?

Un prim răspuns pentru cei de mai sus este foarte simplu – România este beneficiar net al fondurilor europene, adică a primit mai mulți bani decât a dat. Cele 100 de miliarde de euro intrate în țară nu vin însă cu suficientă promovare. Ne-am obișnuit atât de tare cu plăcile care anunță finanțarea unor proiecte din bani europeni, încât nici nu le mai observăm. Unii au ajuns să întrebe unde și cum s-au cheltuit acești bani, sugerând fie că nu se văd, fie cine știe ce conspirații, dacă tot trăim în plin post-adevăr.

Să pretinzi vreo secundă că banii europeni nu se văd e complet lipsit de onestitate, dar oamenii au prostul obicei să se obișnuiască ușor cu binele, să ia de bun un beneficiu semnificativ, să ajungă să creadă că li se datorează ceva.

E drept, cifrele sunt seci, un număr e un număr și nu o poveste, miliardele venite din Europa sunt mai degrabă cifre în diverse tabele decât povești bine spuse. Dar poveștile din spatele cifrelor există.

Patrioții români ar fi poate interesați să afle despre renovarea Cetății Alba Carolina, din mijlocul orașului Alba Iulia, dacă tot se strâng acolo să fluture steaguri de 1 Decembrie. Cetatea a fost restaurată complet în ultimii ani. O parte din ziduri au fost refăcute sau complet reconstruite, iar spațiile pline de bălării au fost amenajate. Zona principală, în fața Catedralei Încoronării, unde șanțurile de apărare fuseseră astupate cu pământ, au fost readuse la varianta inițială. Peste 60 de milioane de euro au fost cheltuiți, aproximativ 80% venind din fonduri europene.

„Suveraniștii”, care își amintesc din când în când de Cuza, ar beneficia poate de informația că în 2017 a fost renovată Casa Cuza Vodă, parte a Muzeului de Istorie din Galați, 90% din fonduri fiind europene.

Toți cei care se lamentează că nu mai producem nimic, ci suntem ținuți de europeni doar să le cumpărăm produsele, ar trebui să afle că din fondurile UE au fost finanțate peste 15.000 de afaceri locale.

Românoșii ce-l poartă pe Dumnezeu în gură toată ziua s-ar bucura cu siguranță să afle câte biserici au fost restaurate cu fonduri europene. O listă exhaustivă e, din păcate, greu de făcut, dar în câteva minute se găsesc nenumărate exemple.

Biserica fortificată din Aita Mare (Covasna) – 6,5 milioane de lei, din care 6,2 milioane fonduri europene nerambursabile. Ansamblul Bisericii Fortificate Saschiz (Mureș) – 2,32 milioane de lei, 2,16 milioane de lei fonduri europene. Biserica din Boz (Hunedoara) fonduri UE de 250.000 de euro. Biserica monument istoric a Mănăstirii Probota (Suceava) – 22,7 milioane de lei. Biserica Reformată Centrală din Cluj-Napoca, monument istoric considerat cea mai mare clădire gotică din Transilvania – 4,5 milioane de euro, majoritatea fonduri europene. Biserica monument istoric din comuna Rebrişoara (Bistriţa-Năsăud) – 1,7 milioane de lei, din care 1,4 fonduri UE.

Să ne gândim și la cei care țipau deunăzi cât iubesc țăranul român, care trebuie protejat de străinii cei răi. Ar fi poate încântați să afle că 40% din fondurile europene au mers în dezvoltarea zonelor rurale, cu peste 22 de miliarde plăți directe pentru fermieri.

Exemple similare pot fi date pe toate domeniile, de la infrastructură la sănătate și educație. Cei mai mulți dintre noi am fost sau cunoaștem pe cineva care a fost într-un program Erasmus. Circulăm pe autostrăzi și datorită UE. Avem, apropo, de zece ori mai mulți kilometri de autostradă și drum expres față de 1989, iar în următorii doi-trei ani numărul este estimat să crească cu 50%. Maternitatea nouă din Timișoara, singura construită de la zero în ultimii 50 de ani, a fost plătită în cea mai mare parte tot din banii francezilor, nemților și ai altor cetățeni din țările vestice.

Mituri și realitate

Turnul Eiffel nu a fost făcut cu oțel de la Reșița^[1]. Trăim și producem mai mult și mai bine decât în comunism. Nu poți trata mai nimic cu uleiuri esențiale sau bioenergie. Legionarii nu au fost eroi. Nu există un complot al țărilor occidentale împotriva României.

Recentul avânt „suveranist” e un melanj foarte dăunător, o poțiune sinucigașă. O parte teorii protocroniste, despre Dacia Măreață care a dat naștere României Mărețe. Două părți superstiții și credințe neștiințifice. O doză bună de nostalgii față de comunismul naționalist al lui Ceaușescu. Stropit apoi din belșug cu preocupări de natură fascistă pentru purificarea națiunii, eliminarea indezirabililor și „trădătorilor”.

Fenomenul pare foarte abrupt, dar în realitate e mai mult o picătură chinezească care a ciuruit parțial țesătura socială, decât un torent al nemulțumiților care-și caută dreptatea în măsuri radicale și lideri mesianici.

Nostalgia pentru ceaușism are rădăcini vechi, deși o vedem astăzi și la unii tineri, transmisă cel mai adesea în familie, uneori prin școală. Dar în ultimii ani s-au înmulțit paginile de Facebook și canalele de TikTok care amplifică astfel de sentimente, falsificând istoria și abuzând logica și bunul simț.

Protocronismul, de altfel un produs al ceaușismului, se potrivește perfect lumii în care toate țările se văd speciale, mărețe, cele mai importante. Similar, izolaționismul e o consecință a credinței că țara/neamul tău nu e acolo unde merită din cauza comploturilor altora. O repetă continuu toți extremiștii români, a spus-o și tătucul lor, Trump, sugerând că toată lumea ar fi profitat în ultimele decenii de bunătatea SUA.

Propaganda anti-UE a fost picurată încă de la aderare, preluată ca parte a luptei împotriva anticorupției, amplificată între alții de Ponta și Dragnea, încă înainte să ajungem la circul de astăzi cu Simion, Șoșoacă și gașca.

Tratamentele naturiste panaceu, antivaccinismul, credințele în diverse teorii obscure au existat înainte de pandemie, înainte să afle lumea că Soros este efectiv Satana și înainte să fie lumea mirată că zăpada nu arde^[2].

În final, toată panica morală cu gayii – astăzi omniprezentă în discursul politic – a fost mai mereu prezentă în societate și testată public în 2018, când nici măcar domnul Piperea nu știa că toți cei care nu sunt ultraconservatori sunt efectiv woke.

Realitatea e mult mai simplă și mai puțin interesantă decât poveștile alternative despre comploturi sataniste și conspirații globaliste. Nicio țară nu este perfectă, nimeni nu are numai intenții pure, dar nici nu conspiră activ împotriva cuiva anume. Fiecare își urmărește interesele, înțelegând în același timp că putem găsi moduri de win-win, nu este obligatoriu un joc de sumă nulă.

Uniunea Europeană este cel mai ambițios proiect de promovare a păcii globale și cooperării, făcând din diversitatea inerentă – 27 de state cu limbă și cultură proprie – un element de putere. Uneori, țările mari sunt arogante și greșesc – a se vedea dependența Germaniei de Rusia. Alteori, unele țări mici se umflă ca broasca din fabulă, a se vedea jocul absurd și ridicol al Ungariei.

Dar cel mai important este că, pentru România, Uniunea Europeană a însemnat mai mult decât bani, acces la piețe internaționale sau oportunități pentru tineri, a însemnat un salt de civilizație. Dacă vi se pare că exagerez, poate nu știți că România este statul UE cu cele mai multe condamnări la CEDO^[3].

Anticorupția, libertatea presei și drepturile omului – incluzând drepturile minorităților sexuale, etnice și religioase – au fost asumate pe repede înainte în România, în mare parte pentru admiterea în UE.

Alternativa la democrația liberală (imperfectă) cu care vine UE este oligarhia, unde puterea economică și politică este concentrată în mâinile unui grup restrâns, ca în Rusia, Ungaria și, mai nou, în SUA^[4].

Semne bune

Este greu de spus cât din ceea ce susțin așa-zișii suveraniști e o credință greșită, dar sinceră (în superioritatea României și răutatea occidentală), și cât este un calcul cinic de a accede la putere prin manipulare.

Cele două cauze au dus la un climat periculos, cu politicieni tot mai radicali și mai decuplați de realitate, susținători tot mai fanatici și o creștere vizibilă a antisemitismului și apelului generic la violență.

Totuși, ultimele zile par să fi venit cu semne bune: o parte din energiile extremiștilor s-au disipat, iar liderii „suveraniști” par încremeniți ca proverbiala căprioară în bătaia farurilor. Zeci de mii de oameni au ieșit – fără să-i cheme vreun partid sau vreun lider mesianic, în București și în alte orașe din țară, nu să se plângă sau să protesteze, ci să se reafirme un adevăr evident – România este Europa și va rămâne așa.

 1. https://adevarul.ro/stiri-locale/resita/turnuleiffel-made-in-resita-romania-falsa-1736018.html

2. https://www.europafm.ro/fizicieni-de-cezapada-nu-se-topeste-contact-caldura/

3. https://romania.europalibera.org/a/procese-romaniacedo-drepturile-omului/32291903.html

4. https://revista22.ro/opinii/ciprian-cucu/noua-america-spectacol-tv-si-oligarhie