De același autor
Am aflat detalii despre această noutate din domeniul cinematografiei româneşti în timpul unui buletin de ştiri al uneia din televiziunile comerciale (mai mult ca sigur Pro TV). S-ar părea că Sergiu a fost extrem de satisfăcut de faptul că celebra replică dintr-un film de-al său, un fleac, i-am ciuruit ( transformată de personajul în cauză nu fără o anumită doză de autoironie în un fleac, ne-au ciuruit), a fost folosită de către Gigi Becalli care, în infantilismul său grobian, şi-a adus la stadionul din Ştefan cel Mare şi o mitralieră de jucărie pentru a-i mitralia, în joaca, evident, pe dinamovişti, în cazul victoriei turmei sale (ceea ce nu a mai fost cazul). Sergiu ar fi declarat că este fascinat de Gigi şi că nu exclude varianta de lucru de a realiza un film despre acesta.
Sergiu uită sau se face că uită faptul că replica lui a fost resuscitată din amorţeală, fiind făcută celebră de către actualul preşedinte Băsescu care a rostit-o după ce a aflat rezultatul turului al doilea de anul trecut. Am fost curios să văd dacă nu cumva CNC a finanţat şi acest film! Putea Sergiu să rateze vreo finanţare din banii publici? Evident că nu, filmul fiind realizat şi cu aportul nostru, primind 1,6 miliarde lei vechi. Puţin, probabil, însă având în vedere că prin acest film masculii români o pot vedea, în sfârşit, pe Jojo goală, mimând scene de sex (artistic!) cred că a meritat. De altfel, complimentul suprem care i-a fost adus unei femei atât de frumoase şi talentate precum este Jojo a venit chiar de la marele Sergiu care a declarat ceva de genul cum am citit scenariul –în care este prezentă şi această prostituată jucată de Jojo - m-am gândit la ea, la Jojo!
Ceea ce ne-a indignat până la paroxism a fost faptul că cinematografia românească tânără duduie de idei, proiecte şi filme finanţate de ici, de colo, prin tot felul de pomeni sau împrumuturi bancare, producţii care iau premii europene importante, la foc continuu (vezi ultimul exemplu pelicula Eu când vreau să fluier, fluier care a primit distincţiile Alfred Bauer pentru noi perspective în cinematografie şi Ursul de Argint în cadrul recentei Berlinade). Într-adevăr CNC a finanţat şi filmul Concertul lui Radu Mihăileanu dar considerăm că trebuie dusă mai departe politica de încurajare a performanţei artistice şi nu a băşcăliei şi mitocăniei. Nu ne-ar mira ca acelaşi CNC să finanţeze şi filmul lui Sergiu despre Gigi!
Însă această situaţie rezumă extraordinar de bine evoluţia societăţii româneşti în ansamblu: un pas înainte, un pas şi jumătate înapoi. Se dovedeşte că în continuare nu se încurajează valoarea, competivitatea, iniţiativa, inteligenţa ci se merge pe aceleaşi vechi tipare. Nemaiputându-se totuşi aloca banii exact ca înainte se mai aruncă un miliard, două şi celor care au proiecte bune (nu trebuie însă să uităm ce scandaluri au fost cu aceşti bani ai CNC în trecut, scandaluri care probabil au determinat îmbunătăţirea procedurilor de selecţie) păstrându-se suficient de mult şi pentru rebuturile clientelei. Căci, nu-i aşa, şi ea trebuie să trăiască cumva.
Găsim pe un site un rând care rezumă subiectul: "Poker" este povestea a patru vechi prieteni care se regăsesc în tipologii reprezentative pentru societatea românească: politicianul veros, mafiotul fără scrupule, medicul fără conştiinţă, prostituata. Simţul nostru etic sare rapid la bătaie: Este adevărat, Sergiu Nicolaescu este cel mai în măsură să releve tarele societăţii de astăzi având în vedere lungii ani de disidenţă în timpul lui Ceauşescu, zecile de filme care i-au fost refuzate, recluziunea mediatică, exilul interior, stagiul meditativ la mănăstirea Sâmbăta, iar după 1989 aderenţa la PNŢ, GDS, dragostea pentru Coposu (şi nu pentru Iliescu). Stimate tovarăşe Nicolaescu, şi dumneavoastră aţi contribuit din plin la această Românie! Încetaţi să sugeraţi că sunteţi doar un artist care dezvăluie tarele societăţii în care trăieşte! Aţi mâncat usturoi, vă miroase gura de la o poştă! Aşteptăm cu emoţie şi nerăbdare Oscarurile, Cezare-urile si Ursii POKER-ului căci, se ştie, POKER- ul este o chestie de noroc chiar dacă unii îi spun ştiinţă!
