De același autor
Sunt doi indicatori care pot caracteriza sintetic anul 2017: creșterea economică substanțială și recordul de modificări legislative, România fiind din acest punct de vedere pe primul loc la nivel regional. Desigur, fiecare indicator necesită o analiză mai atentă. Concret, creșterea economică a ajuns în trimestrul al treilea al anului 2017 la peste 8% (cel mai mare nivel din Uniunea Europeană) și va încheia anul, probabil, în jurul unui nivel de 6%.
Dincolo de cifra în sine, marea dezbatere în jurul creșterii economice este cât de sustenabilă, cât de sănătoasă e ea. S-a spus, pe bună dreptate, că ritmul creșterii economice se bazează pe consum, iar creșterea consumului în primele 10 luni ale anului cu 12,5% vorbește de la sine. Mai exact, anul acesta, consumul a contribuit cu 6,5% la creșterea economică, în timp ce investițiile au avut o contribuție de numai 0,8%.
Analiza se poate adânci și la nivelul ramurilor economice care contribuie la formarea produsului intern brut (PIB). În ordine, industria are o contribuție de 23% (chiar dacă în opinia publică este destul de răspândită ideea că „România nu mai are industrie“), comerțul contribuie cu 18% (efect evident al creșterii consumului), sectorul de tehnologia informației și comunicațiile, „noua stea“ a economiei românești, are o contribuție de 5,6%, agricultura numai 4,9%, în ciuda recordurilor de producție realizate anul acesta la diverse culturi și, în fine, construcțiile, un domeniu evident afectat de lipsa investițiilor publice în infrastructură, are un aport la PIB de numai 3,9%.
Dincolo de cifre, tabloul de bord arată câteva lucruri simple: consumul este factorul cel mai important atât în utilizarea produsului intern brut, cât și în ceea ce privește contribuția la creșterea economică; investițiile au un aport modest și, din acest punct de vedere, anul 2017 a fost unul ratat, atât la capitolul absorbției de fonduri europene, cât și la cel al investițiilor publice; industria de tehnologia informației și comunicațiilor își continuă ascensiunea, dar anul 2018 se anunță unul complicat pentru salariații din această industrie, prin prisma bramburelii create de legislația privind trecerea contribuțiilor sociale de la angajator la angajat; în fine, agricultura atinge producții record europene la diverse culturi agricole, precum porumb, grâu sau rapiță, dar suferă pentru că materia primă obținută nu este încorporată într-un lanț de valoare adăugată. Adică, din păcate, România nu are consolidate verigi integrate de producție care să transforme grâul în biscuiți sau porumbul în produse din carne de porc. Acesta ar trebui să fie obiectivul unei politici agricole responsabile, și nu programe aflate la limita rizibilului, precum cel numit „Alege oaia!“.
Pe de altă parte, creșterea economică s-a simțit în „buzunarele populației“. Salariile bugetare au crescut, în medie, cu 20%, conform datelor bugetare, iar salariile din sectorul privat au urcat cu până la 10% (iată, o abordare conservatoare a companiilor), pensiile au crescut și, în plus, creditele bancare pentru populație au urcat până la un nivel considerat de alarmă de către reprezentanții Băncii Naționale a României (BNR).
Marea problemă este că ritmul înalt de creștere economică a afectat o serie de alți indicatori economici. Deficitul bugetar a ajuns până la limita de 3% din PIB, deficitul comercial a explodat, deficitul de cont curent a crescut, iar creșterea s-a făcut, cum spun economiștii, peste potențial. Adică, relaxarea fiscală aplicată concomitent cu creșterea de salarii bugetare și pensii a forțat ritmul de creștere. Mai complicat este că s-a aplicat o politică economică, așa-numită, prociclică. Este vorba despre faptul că o economie în creștere ar trebui să țină sub control cheltuielile bugetare și deficitul și să înțeleagă natura veniturilor conjuncturale. Tocmai pentru ca în momentul în care economia va avea un punct de inflexiune, adică își va încetini creșterea sau chiar va intra în recesiune, să aibă spațiu pentru a opera atunci scăderi de impozite și taxe sau creșteri de cheltuieli pentru a stimula economia.
Ar fi fost benefic ca România să fi ajuns anul acesta la excedent bugetar. Acum, însă, economia este cu toți indicatorii la limită, ceea ce înseamnă că nu există o marjă de manevră prea mare. Iar anul viitor, ritmul de creștere va încetini și sunt analiști care prognozează o viitoare recesiune care ar putea să apară la sfârșitul acestui deceniu.
Este îngrijorător că deficitul bugetar va fi, în cel mai bun caz, în anii 2017 și 2018, de 3% din PIB. Comisia Europeană avertizează, însă, România că în 2018 deficitul va depăși pragul de 3% din PIB. Ar însemna o încălcare a strategiei fiscal-bugetare asumate și transmise la Bruxelles, prin care România se angajează să treacă la o consolidare fiscală, adică să reducă deficitul bugetar și pe cel structural. Bugetul pe anul 2018 ignoră complet acest angajament sau, mai precis, îl amână pentru 2019. Dacă atunci se va mai putea realiza, însă cert este că România este vulnerabilizată serios de creșterea deficitului bugetar.
Îngrijorătoare este și evoluția deficitului de balanță comercială, care a ajuns la un miliard de euro pe lună și care este cu 30% mai mare decât anul trecut. Creșterea deficitului comercial arată o realitate dură a economiei românești: aceea că nu au avut loc schimbări structurale, de substanță. Adică, ne aflăm în situația în care impulsurile fiscale și salariile cresc consumul. Dar surplusul de consum nu vine cu mărfuri și servicii produse pe piața autohtonă, ci este satisfăcut cu produse din import. Mai clar spus, economia românească nu s-a dezvoltat (nu a atras investiții, nu a implementat politici publice) în așa fel încât să poată oferi produse atunci când crește consumul. De fapt, creșterea economică a finanțat producția din import. Practic, cei șapte ani de creștere economică ar fi trebuit să fie un bun prilej pentru a dezvolta economia autohtonă. Un ciclu de creștere care este pe cale să fie ratat.
Trebuie să ne pună pe gânduri și datoria publică. În pofida faptului că rămâne la un nivel relaxat față de alte state europene, 40% din PIB, nivelul datoriei publice în valoare nominală crește. Datele BNR arată că datoria publică a crescut anul acesta cu 1,44 miliarde euro. Cu atât mai mult, cu cât viitorii ani vor aduce deficite bugetare mari care vor trebui finanțate prin împrumuturi. Doar în anul 2018 deficitul bugetar, conform proiectului, va fi de 35 de miliarde de lei, aproape dublu față de anul 2016. Să ne aducem aminte, de asemenea, că în anul 2008, înainte de criză, România avea o datorie publică de numai 12% din PIB, ceea ce înseamnă că în următorii ani datoria va depăși pragul de 40% din PIB.
Îngrijorătoare este și creșterea deficitului de cont curent, care a ajuns la 5,3 miliarde de euro, cu 87% mai mult decât în anul 2016. În esență, deficitul este dat de importul masiv de mărfuri și este echilibrat, chiar și parțial, de industria care prelucrează cu precădere produse în lohn și de sectorul de transporturi, care își aduce aportul la scăderea deficitului de cont curent.
Ultimele luni ale anului 2017 au adus încă două motive de îngrijorare: creșterea dobânzii ROBOR (aplicabilă la creditele în lei, cu dobânda variabilă) și o devalorizare a leului în raport cu moneda europeană, euro. Creșterea euro este absolut logică prin prisma indicatorilor macroeconomici. Atunci când diferența dintre exporturi și importuri este un minus de un miliard euro pe lună, nu se poate să nu aibă efecte asupra cursului de schimb. Atunci când investițiile străine și absorbția de fonduri europene suferă, nu se poate să nu se simtă în raportul dintre euro și leu.
În schimb, creșterea dobânzii ROBOR a fost o surpriză neplăcută pentru populație și companii, în special prin amplitudinea și viteza creșterii. Explicațiile au fost diferite (decapitalizarea companiilor de stat sau așteptările inflaționiste), dar efectele rămân aceleași: creșterea dobânzii scumpește creditele actuale și viitoare. Iar contextul internațional este chiar cel al creșterii dobânzilor. Rezerva Federală americană a dat deja tonul creșterii dobânzii pe piețele financiare internaționale, Banca Centrală Europeană se află în așteptare, dar este clar că „epoca banilor ieftini“ se va termina foarte curând.
Și încă o veste proastă: economia românească încheie anul 2017 cu o inflație peste așteptările băncii centrale, 3%, în luna noiembrie. Avem, așadar, tabloul complet. Inflație, deficite mari, o datorie publică în creștere, față în față cu obsesia guvernului de a se concentra și în anul 2018 pe un singur obiectiv: creșterea pensiilor și salariilor bugetare.
Ce va face mediul de afaceri? Va suferi. Va trebui să asimileze cele 280 de schimbări legislative operate în anul 2017. Unele dintre ele, precum TVA split, trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat sau creșterea salariului minim, vor avea impact major în 2018. Va fi un an în care creșterea economică și creșterile de venituri nu vor mai fi suficiente. Creșterea prețurilor și „aiureala“ legislativă vor încurca firmele, iar efectele se vor vedea asupra bugetului și asupra funcționării statului.