De același autor
Oamenii politici au acum şansa să ne vindece sau să ne îngroape. Sau noi pe ei.
PDL a fost trezit la viaţă, la viaţa noastră vreau să zic, prin ultima metodă posibilă: aplicarea de şocuri electrice. Primul şoc i-a fost aplicat de un profesionist, doctorul Raed Arafat, care n-a cedat presiunilor şi şi-a menţinut punctul de vedere corect şi echilibrat, chiar cu preţul funcţiei ministeriale. Clasa politică s-a uitat la el ca la un animal dintr-o specie necunoscută. Chiar dacă el se bucura de o largă recunoaştere şi recunoştinţă din partea celor mai mulţi votanţi. Al doilea şoc l-a aplicat populaţia ieşită în stradă, cu mic, cu mare, cu tânăr, cu bătrân, cu golani şi cu intelectuali. Frustrări mocnite în toate ungherele societăţii s-au inflamat la propriu şi la figurat pe străzile marilor oraşe. Al treilea şoc, probabil nu şi ultimul, a fost aplicat prompt de reprezentanţii societăţii civile. Ignoraţi sau aruncaţi în derizoriu de o guvernare adesea arogantă şi autistă, au răspuns acum invitaţiei la dialog cu un refuz nu doar justificat, ci şi foarte previzibil.
După 3 ani în care organismul PDL n-a răspuns la niciun fel de stimuli în afară de propriile umori şi propriii paraziţi, ianuarie 2012 marchează trezirea la viaţă. Asta ar putea fi o veste bună, dacă partidul de guvernământ vrea să mai trăiască împreună cu noi, sau o veste proastă, dacă starea de izolare prelungită i-a afectat definitiv PDL-ului capacitatea de supravieţuire.
E clar că fără cele mai dure dintre măsurile luate de preşedinte şi PDL, România ar fi fost acum în faliment. 25% ar fi fost nu reducerea de salariu, ci salariul întreg. La fel de clar, însă, e faptul că abilitatea lor de a comunica ce şi de ce fac e dezastruoasă. Nu e o meteahnă exclusiv autohtonă, dar actuala putere pare să fi coborât standardele până foarte aproape de zero. Într-un interviu dintr-o carte apărută anul trecut, Barack Obama declara: „În timpul mandatului meu, cele mai mari greşeli pe care le-am făcut ţin mai puţin de politic şi mai mult de comunicare. Ironia este că am ajuns în această funcţie spunându-le americanilor o poveste. Dar am pierdut acest fir narativ în rezolvarea problemelor de zi cu zi. Simbolurile şi gesturile, ceea ce oamenii văd ieşind din acest birou sunt cel puţin la fel de importante ca politicile însele“.
Ar fi ceva de învăţat de la cei mai performanţi comunicatori politici din lume. Însă chiar şi în al 12-lea ceas, în plină criză, puterea de la noi nu pare să-şi găsească resorturile pentru o comunicare coerentă şi eficientă. E adevărat că e mult mai greu când eşti cu spatele la zid, când nimeni nu mai vrea să vorbească cu tine. Şi când îţi suflă în ceafă manipulări grosiere ale televiziunilor de neştiri. Dar nu e imposibil.
Cea mai importantă parte a comunicării e dialogul. PDL a renunţat de mult la acest exerciţiu, iar acum resimte din plin efectele. Şi nu mă refer doar la refuzul partenerilor sociali de a mai dialoga, ci şi la însăşi calitatea deciziilor economice, sociale şi legislative pe care PDL le-a luat în ultima perioadă, culminând cu născuta moartă Lege a sănătăţii.
E un exemplu de manual despre cum o intenţie bună se poate termina prost cu concursul aproape exclusiv al iniţiatorului, convins că doar el singur deţine adevărul. Puterea a confundat societatea cu mass-media şi partidele ostile, iar pentru a evita cu orice preţ confruntarea de idei a ales să le asculte doar pe cele proprii.
Principalul avantaj al unui guvern tehnocrat acesta ar fi. Tehnocraţii au exerciţiul, dorinţa şi inteligenţa de a dialoga autentic. Politicienii, nu. Specialiştii au obişnuinţa faptului că cele mai bune idei şi solutii apar din discuţii, nu din senin. Din discuţii cu oameni pricepuţi şi curajoşi, nu cu politruci obedienţi şi dependenţi. La cum merg lucrurile prin lume, sper că viitoarea formă de organizare va fi tehnodemocraţia. Societăţile şi problemele lor au devenit mult prea complexe pentru a mai putea fi conduse bine de politicieni de carieră.
Mă tem că aşa cum nu au înţeles că doctorul Raed Arafat e mult mai mult decât un subsecretar de stat oarecare, politicienii de la putere nu vor înţelege nici că cele câteva sute de oameni care îşi strigă ofurile în stradă reprezintă mult mai mult de atât. Într-un mod neaşteptat, după 20 de ani de pregătire, SMURD a resuscitat România. Oamenii politici au acum şansa să ne vindece sau să ne îngroape. Sau noi pe ei.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/05/Foto Laura Stefan.jpg)
Comentarii 10
7Doors - 02-04-2012
Istoria ca si moda se repeta.Traim vremuri apropiate celor din timpul lui Cuza Voda.Atunci partidele au stiut ce sa aleaga,acum ar trebui sa procedeze la fel daca nu vrem sa ne scufundam de tot.Va trebui sa implementam,,Grandoarea Cavalerismului,,-Sufletul meu LUI,Viata mea Regelui si ONOAREA mie.
RăspundeE clar ca - 02-01-2012
Stiintele economice nu apartin stiintelor exacte, d-le C.A. Dovada acuta este criza prezenta. Daca totul ar fi o simpla ecuatie cu un rezultat intotdeauna asteptat, nu am mai fi aici. Singurul lucru clar si in nici un fel o surpriza este ca propaganda PDL nu are alternativa la sustinerea in continuare a justetei acelor masuri.
Răspundekiril - 01-28-2012
Si totusi, cand dialogul se poarta intre oameni care nu au chef sau nu pot sa gandeasca, apare un alt element, increderea. Increderea e absolut necesara, pentru ca altfel cele doua parti vorbesc singure. Daca pornesti de la premisa ca celalalt bate campii, nu-l asculti, deci nu ai un dialog ci un monolog. Revenind la chestiune, comunicarea lipsita de incredere in sursa, poate fi cel mult indoctrinare sau manipulare, indiferent cat de inteligent e mesajul. Romanii au devenit toti paranoici pe buna dreptate, au insa incredere in Arafat, de exemplu.
Răspundegyorgy tozser - 01-28-2012
Cea mai importanta parte a comunicarii NU ESTE DIALOGUL.Gandirea e cea mai importanta.Daca asta nu-i de calitate,putem vehicula (pseudo)informatii imbracate-n fraze academice pana inverzim.Imbecilizarea in masa a facut ca-n scoli sa nu se-nvete doua lucruri elementare: 1) N-am fost invatati sa gandim. 2)N-am fost invatati sa invatam. Pe alocuri si-n rastimpuri au aparut exemplare de homo sapiens care au demonstrat nu doar ca SE POATE,dar E ABSOLUT NECESAR ca oamenii sa invete si sa gandeasca.Nu doar scena politica e populata preponderent de plafonati...Iar exigentele epocii cer exact ceea ce spune deviza olimpica: Altius,Citius,Fortius.
Răspunderizoaicad.arges - 01-28-2012
(partea finala a comentariului anterior care nu a intrat). Daca va intrebati de ce apare aceasta /inversiune/, raspunsul este urmatorul: 1. Atunci, /cosul/ cu sperante era plin ochi! Acum, toate sperantele au fost spulberate! 2. Atunci, oamenii aveau incredere in politicienii pe care urmau sa-i voteze! Acum, dupa 22 de ani, nu mai exista nici /urme/ din increderea de atunci! 3. Nici iarna nu e ca primavara! Acum este Ianuarie, atunci era Aprilie! ALEGERILE anticipate, vor confirma adevarul acestei /inversiunii/! Si inca ceva. Cita minte si cita buna credinta, se gasesc in capetele basistilor care PREFERA ca ALEGERILE sa aiba loc la capatul unei perioade de 7 sau 9 luni de HAOS social, de contestatii, de dezordini si de activitate sociala marcata de spectrul alegerilor, DECAT ca acestea sa se incheie in maximum trei luni de zile, dupa care sa avem Parlament legitim si Guvern reponsabil??? Sa nu spuna nimeni ca nu se poate, caci nu exista prevederi interne, internationale sau /extraterestre/, care sa se opuna vointei clasei politice, cu exceptia /dementei/ determinata de Putere!
Răspunderizoaicad.arges - 01-27-2012
Cererea protestatarilor adresata regimului Basescu-Boc ramane neschimbata: Clasa politica TREBUIE sa ofere societatii romanesti drepul de a-si exercita SUVERANITATEA, prin reinnoirea VOTULUI de incredere acordat entitatilor ce o compun! Aceasta conditie presupune demisiile Presedintelui Basescu si Premierului Boc, si organizarea in doua luni de zile a alegerilor anticipate, prezidentiale si parlamentare! Sustinerea Presedintelui Basescu din 24-01-2012, cum ca demisiile amintite mai sus ar face Romania neguvernabila, sunt neavenite si manipulatoare! Caci odata cu demisia sa, dl Blaga devine Presedinte interimar, pana cand noul Presedinte ales va fi validat de Curtea Constitutionala! Guvernul Boc, demisionar, va functiona pana cand noul Guvern de serviciu, convenit de Presedintele interimar si partidele parlamentare, va primi votul de investitura al actualului Parlament! Guvernul de serviciu, impreuna cu partidele parlamentare, vor stabili data alegerilor anticipate, parlamentare si prezidentiale! Actualul Parlament isi va continua activitatea legislativa, atat pentru dezbaterea si validarea unor “urgente†ale noului Guvern, acceptate de toate fortele politice, cat si pentru a definitiva legile necesare proceselor electorale, ce urmeaza a se desfasura! Solicitam in mod IMPERATIV, intregii clase politice, renuntarea la votul de tip Miss sau Eurovizion, numit Uninominal, si revenirea la votul POLITIC, democratic si reprezentativ, pe lista de partid, cu prag de 1 sau maximum de 3%, pentru ca cvasitotalitatea alegatorilor sa se simta reprezentati! Atragem atentia celor dispusi la sabotari, care incearca prosteste sa aduca in discutie faptul ca nu se poate ajunge la la anticipate decat urmand niste proceduri greoaie! Greoaie este doar intelegerea lor, caci acele proceduri trebuie urmate doar in situatiile normale, cand nu exista consens intre entitatile politice parlamentare asupra organizarii alegerilor anticipate! Acum intr-o situatie speciala, cand societatea romaneasca doreste sa-si reinnoiasca votul de incredere fata de clasa politica, presupunem ca nu avem entitati politice iresponsabile, care sa puna mai presus, orgolii sau interese proprii, decat interesele Romaniei de a avea in doua luni de zile, un nou Presedinte, un nou Parlament si un nou Guvern, validat de un Parlament legitim! Aceasta este pozitia reprezentantilor protestatarilor din Piata Universitatii 2012, Bucuresti, si speram, a tuturor reprezentantilor protestatarilor din tara, care suntem convinsi ca reprezentam optiunile majoritatii covarsitoare a societatii romanesti! OBS. Numarul celor din Piata, care in 1990 era mult mai mare decat al celor de azi, reprezenta o foarte mica minoritate sociala (/Dovada/, a fost rezultatul alegerilor din 20-05-1990!). Acum numarul celor din Piata, e mult mai mic decat atunci, insa acestia reprezinta o majoritate sociala! Daca va intrebati de ce apare aceasta /inversiune/, raspunsul este urmatorul: 1. Atunci, /cosul/ cu spe
RăspundeDan Banea - 01-26-2012
Tot aud zilele dim urma pe mai-marii reformelor, era sa zic stapinii reformelor, recitind realizarili regimului.Printre altee ei spun de restructurarea aparatului bugetar.Dvs., ca profesionist al mediului privat de afaceri ati putea sa ne explicati intr-un articol viitor ca nu e nicico legatura intre a da afara si a taia salarii pe de o parte si restructurare pe de alta parte.Sau ar putea fi o legatura evident, insa nu in cazul de fata.Ei bine, de aia e nevoie de alt guvern.Acesta nu stie asa ceva.
Răspundewoland - 01-25-2012
Sigur, fiecare dintre noi putem sa imaginam solutii, care mai de care. Dar tehnodemocratia.... Baiete, mai du-te si citeste.
RăspundeGeorge Baciu - 01-25-2012
Excelent articol! Ma tem insa ca clasa politica nu are maturitatea necesara pentru a apela la tehnocrati. Si sunt prea multe interese la mijloc. Ramane chestia cu "ingropatul", de preferat noi pe ei; si nu va fi un parastas prea trist...
Răspundesilenzio-stampa - 01-24-2012
Romania a dat faliment si a sacrificat populatia pentru a imprumuta bani cu dobanda mica. "Reformele" structurale pentru a plati banii inapoi au fost aplicate de politruci prezidentiali in stil dictatorial, fara nici un proces democratic si de regula fara expertiza. Ca rezultat, multe din ele au pus carul inaintea boului si cand sa "culegem roadele" ne-am trezit in rahat. Scoli si spitale demolate, firme falimentate, telegondole fara drum de access etc. Speranta ca se face curtenie la urne este si asta blocata prin diversiuni de genul propus in articolul de fata: "tehnocrati", "dialog", etc. Culmea demagogiei: "ne-am sacrificat pentru voi" si "ne regasim in unele revendicari". Zau?
Răspunde