Cine face opoziție în România?

Dacă știm cine va reprezenta puterea după aceste alegeri în care PSD a șters pe jos cu toată lumea politică din România, nu este deloc clar cine va juca rolul opoziției.

Cristian Campeanu 20.12.2016

De același autor

 

Dacă ar fi să ne luăm după Călin Popescu-Tă­ri­ceanu, opoziția ar trebui „să îngroape se­cu­rea războiului“ și să se înhame la proiectul lui Dragnea de „naționalism economic“, să aban­do­neze scrupulele legate de jus­­tiție și stat de drept și să „respecte rezultatul ale­ge­rilor“. După victoria masivă a PSD+ALDE în alegeri, în­tre­barea politică numărul 1 este „Cum ne protejăm de dic­ta­tu­ra majorității?“, iar apelul de duminică al lui Tăriceanu este un semnal puternic și clar că avem nevoie de o opoziție pu­ternică, structurată și con­sec­ventă la guvernarea PSD. Dar cine s-o facă?

 

Bunul simț ne spune că Partidul Național Li­beral ar trebui să preia flamura de lider al opo­ziției în parlament, să deschidă imediat dis­cuții cu PMP și UDMR pentru a stabili o stra­tegie la capătul căreia să maximizeze șan­sele de a câștiga alegerile de peste patru ani sau chiar mai devreme. Din păcate, bunul simț a părăsit de mult PNL. Problema la care par să caute soluții liderii PNL în acest mo­ment este cum să intre la putere pe ușa din dos. Din câte am înțeles, există un grup, din ca­re face parte și liderul interimar, Raluca Tur­can, care încă mai crede că poate forma o ma­jo­ri­tate „de centru dreapta“, ba, mai mult, că es­te „datoria“ PNL să încerce să formeze o ast­fel de majoritate. Singurul mod în care se poa­te forma această coaliție largă este prin co­op­ta­rea ALDE, adică a lui Tă­ri­ceanu și Daniel Constantin, în­tr-o formulă cu PNL, UDMR și PMP. Ceea ce, în sine, este o greșeală politică și morală. Nu este prea limpede de ce i s-a propus lui Tăriceanu să pre­ia conducerea PNL și care ar fi prețul pentru a se trans­for­ma într-o nouă „soluție imo­rală“ care să ducă la o ast­fel de majoritate, dar pu­tem bănui că, după ce și-a petrecut un an ata­când justiția și DNA, trocul în zona asta s-ar plasa. Până când nu vom avea un răspuns clar, știm că există un curent puternic în PNL ca­re își dorește puterea cu orice preț. Săp­tă­mâna trecută a fost ales în funcția de se­cre­tar general interimar Marian Petrache, după ce mai întâi fusese propus Teodor Atanasiu, am­bii fiind reprezentanții grupului „uselist“ din PNL. Liberalii au pierdut alegerile și pen­tru că au făcut atâtea compromisuri încât ni­meni nu mai crede că reprezintă o alternativă reală, morală și competentă la PSD. Iar răs­pun­sul PNL la această sancțiune severă a ale­gă­torilor a fost Atanasiu, Petrache și Bușoi. Or, dacă vrei să-ți recâștigi credibilitatea pier­du­tă, aces­tea sunt nume de care vrei să scapi, nu să le promovezi, chiar și pe termen scurt.

 

Dacă PNL nu poate purta credibil steagul opo­zi­ției, o să o facă USR? Înainte de asta, USR trebuie să hotărască mai întâi cine și ce este din punct de vedere politic și să-și rezolve pro­blemele interne, care, după episodul Ser­giu Moroianu, seamănă izbitor cu cele ale ve­chilor partide atât de hulite. La USR sunt câți­va oameni remarcabili, dar acest lucru nu es­te nici pe departe suficient pentru a avea un partid politic viabil și credibil. USR s-a născut și a crescut ca partid antisistem în opoziție cu vechiul mod de a face politică al marilor par­tide. PSD este, în esență, expresia politică a „sistemului“ de relații politico-economice ca­re parazitează statul și ar fi fost firesc ca, din start, USR să se proclame în opoziție cu PSD. În schimb, a anunțat că va face „opo­zi­ție cons­tructivă“ și va vota pentru legile „bu­ne pen­tru țară“. Întrebarea este în funcție de ce cri­terii stabilește USR care sunt legile bune sau proas­te pentru țară, câtă vreme acestui par­tid îi lipsește o identitate politică și un set de valori doctrinare de la care să se reven­di­ce?

 

Ne place sau nu să recunoaștem, singurul par­tid care a făcut ceea ce ar fi trebuit să facă PNL și USR a fost PMP, care a anunțat prin Tra­ian Băsescu că va face „opoziție eficientă“ la guvernarea PSD. Nu pentru că Băsescu și PMP au vreun atașament deosebit pentru prin­cipiile de dreapta, ci pentru că Traian Bă­sescu a înțeles, grație talentului său politic ine­galabil, înaintea celorlați, că singura cale de a te credibiliza și a câștiga pe termen me­diu este să faci opoziție la sânge, nu la toar­tă. Dar PMP este cel mai mic partid din par­lament, iar Băsescu are o problemă cu DNA și cu justiția care îl va face să voteze, atunci când îi va conveni, alături de PSD.

 

O opoziție unită și testată în lupta cu Le­via­thanul pesedist ar crea premisele pentru un proiect de unificare a dreptei în alegerile vii­toa­re pentru că, în lipsa unei alternative pu­ter­nice, există un risc serios de perpetuare a PSD la putere, care va deveni rapid partidul-stat pe care îl cunoaștem. Problema cu uni­fi­ca­rea dreptei este că a atins proporții mitice, adică nu a existat niciodată. Toate tentativele în acest sens - Convenția Democratică, Ali­an­ța D.A., fuziunea PNL-PDL - au eșuat pentru că, în esență, interesele personale și de pu­te­re foarte concrete ale liderilor au avut în­tâ­ietate în fața mult mai abstractului „bine pu­blic“. De ce ar fi diferit de această dată? Răs­punsul cel mai onest este că nu e deloc di­fe­rit. Rațional, imperativul unificării nu poate fi mai limpede decât acum. O dreaptă fărâmițată și divizată are șanse mici să convingă ale­gătorii că poate reprezenta o alternativă, fie că se află la putere sau în opoziție. E con­dam­nată la politica „mică“ pe termen lung. În aces­te condiții, a forța o majoritate de dreap­ta este lipsit de realism și contraproductiv, pen­tru că ar rezulta o guvernare divizată în­tre interese neclare, instabilă și permanent su­pusă șantajului.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22