Doctrina „America First” și pericolele ei

Un singur paragraf din discursul inaugural al președintelui Donald J. Trump este relevant pentru politica internă și externă.

Cristian Campeanu 21.01.2017

De același autor

 

 

 „Noi, cei adunați aici astăzi emitem un nou decret care trebuie să fie auzit  în fiecare oraș, în fiecare capitală străină și fiecare centru de putere. De aici înainte, o nouă viziune va guverna țara noastră. De azi înainte, va fi numai America pe primul plan, America pe primul plan”. Este o viziune care poartă în sine pericole uriașe atât pentru America cât și pentru restul lumii. Este, totodată, o viziune imposibil de împlinit întrucât este autocontradictorie. O Americă autistă, întoarsă către sine, retrasă din lume, nu poate repatria slujbe și industrii din China și nu poate pune interesele americane pe prim plan în relațiile internaționale pentru că, pe măsură ce se retrage între propriile granițe, devine din ce în ce mai irelevantă pe plan internațional, unde raporturile de putere se vor redefini în chip dramatic iar actuala ordine relativă va fi înlocuită de ceva mult mai impredictibil și mai periculos. Era predictibil că Trump își va încheia discursul cu promisiunea că va face „America măreață din nou”, dar ironia este că dacă va urma în mod consecvent politica „America First”, rezultatul va fi o Americă micșorată, mai slabă și mai săracă.

 

Fiind un personaj rudimentar, ignar, Trump nu are acces la lecțiile istoriei, nici măcar ale propriei istorii darămite ale celei universale și, de aceea, este predispus să repete greșelile trecutului. Dar, dacă nu știe istorie, Trump cunoaște foarte bine starea de spirit a unei bune părți a americanilor și această stare de spirit este că America pierde mai mult decât câștigă din rolul de lider mondial și că americanul de rând nu a cules roadele globalizării, ci mai degrabă i-a îmbogățit pe alții. Ceea ce, parțial, este adevărat. Industria manufacturieră a părăsit țărmurile americane și s-a delocalizat în Asia și la sud, în Mexic, unde a creat sute de milioane de locuri de muncă și a redus sărăcia în aceste țări în vreme ce acasă nu i-a luat locul nimic. Este cazul dramatic al Midwest-ului, care, nu întâmplător, a fost leagănul mișcării pro-Trump și singurul cel mai important bazin de alegători al actualului președinte american. Concluzia asupra căreia au căzut de acord atât stânga radicală de tip Obama cât și populiștii radicali ai lui Trump este că aventurismul extern „neoconservator” și „imperialist” al erei Bush a fost o mare greșeală și că a venit timpul ca Washingtonul să se ocupe mai mult de problemele de acasă, de modernizarea infrastructurii, de crearea de locuri de muncă, de creșterea economică. Din acest punct de vedere, diferența dintre Obama și Trump nu este decât una de grad, în sensul că Trump reproșează administrației Obama că nu a fost destul de întoarsă către sine și că atunci când a făcut-o, a făcut-o prost concentrându-se asupra redistribuției în loc să stimuleze creșterea.

 

Este însă o concluzie profund greșită. Dacă America lui Bush a greșit cu ceva, este că nu a fost suficient de imperialistă, că a fost un hegemon reluctant, pentru a împrumuta o formulă consacrată de cei de la Economist, că nu și-a impus mai ferm voința, că s-a implicat fără tragere de inimă și fără să creadă cu adevărat în rolul său în lume. Marea Britanie a fost măreață și a impus un model de civilizație atunci când domina două treimi din mapamond și și-a început declinul atunci când a început să se retragă în sine însăși. America a atins apogeul măreției sale atunci când Ronald Reagan îi cerea lui Gorbaciov din fața porții Brandenburg să dărâme zidul Berlinului, având de partea sa întreaga forță a unei economii în plină expansiune și întreaga legitimitate a capitalismului democratic, nu acum când Trump caută să se umilească în mod penibil pentru a intra în grațiile lui Putin.

 

Și apropo de Putin, a mai existat o mișcare numită America First la începutul anilor 40 ai secolului trecut. Semnificativ, cei mai mulți membri ai acesteia proveneau în proporție de două treimi tot din Midwest. Comitetul America First i-a cerut atunci președintelui să se angajeze că America nu va intra în război chiar dacă Marea Britanie va fi înfrântă și să încheie separat pacea cu Hitler chiar dacă acest lucru ar fi însemnat sacrificarea Marii Britanii și a Europei. Este o lecție importantă pentru România și pentru statele din flancul estic al NATO. Pentru România, Polonia și statele baltice, principalul pericol al politicii America First este ca Trump să folosească aceste țări ca monede de schimb pentru a cumpăra bunăvoința lui Putin în schimbul unei păci și stabilități internaționale iluzorii. Trump pare să fie înclinat ideologic spre același tip de populism autoritar ca și Putin. Și el vrea să guverneze cu „poporul” împotriva establishment-ului, împotriva partidelor și a „sistemului”. Dar sarcina guvernului român și a partenerilor noștri europeni este să explice și să convingă noua administrație de la Washington că un târg cu Rusia lui Putin nu numai că lovește în interesele țărilor noastre dar lovește și în interesele Statelor Unite în mod nemijlocit. Că America First înseamnă în același timp și Europe First. În caz contrar, măreția Americii s-ar prăbuși așa cum s-ar fi prăbușit și dacă Roosevelt i-ar fi ascultat pe membrii comitetului izolaționist dacă ar fi făcut pactul cu Hitler.

 

 

 

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22