De același autor
Noua Republică, „platforma“ politică de centru-dreapta lansată de Mihail Neamţu săptămâna trecută, nu este nici mişcare „grassroots“, nici partid politic. Este o construcţie virtuală căreia îi lipseşte, deocamdată, substanţa.
Despre nevoia unei mişcări politice „la firul ierbii“ care să revitalizeze dreapta românească se vorbeşte de multă vreme, în condiţiile în care imaginea PDL este întunecată de măsurile de austeritate de anul trecut, peste care s-a suprapus un şir aparent nesfârşit de cazuri de corupţie şi dovezi cotidiene de incompetenţă la vârful guvernării. Electoratul Alianţei D.A. din 2004 – urban, educat, mobil, autonom, relativ prosper – a abandonat partidele de dreapta, dezamăgit de prestaţia PNL şi, ulterior, a PDL la guvernare, dar, lucru esenţial, nu s-a poziţionat la stânga. Ideea de Mişcare Populară are drept obiectiv recuperarea acestui segment electoral important, singurul capabil să ofere legitimitate unui program de reforme economice şi politice. Este însă Noua Republică o astfel de mişcare populară?
Cu siguranţă, Noua Republică
nu este o mişcare grassroots. Lăsând deoparte faptul că acest gen de mişcări politice nu sunt formalizate şi nu au un lider oficial, există mai multe condiţii care ar trebui îndeplinite şi pentru care Noua Republică nu se califică. România a cunoscut două asemenea mişcări în ultimii 20 de ani: Piaţa Universităţii şi revolta „subterană“ din anul 2004. În ambele cazuri, a fost vorba de o revoltă împotriva nedreptăţilor săvârşite de sistem: în 1990, faţă de confiscarea revoluţiei de către comuniştii lui Iliescu, în 2004, faţă de corupţia, cenzura şi autoritarismul regimului Năstase. În 2011, nu există nicio nedreptate strigătoare la cer împotriva căreia să te revolţi, niciun vinovat pe care să-l identifici cu claritate morală. Este imposibil să declanşezi o mişcare antisistem când nu eşti capabil să-i identifici pe cei care reprezintă sistemul. În Statele Unite, mişcarea Occupy Wall Street are mari probleme să convingă publicul american că este o autentică mişcare antisistem, în condiţiile în care una dintre revendicările ei este adoptarea legislaţiei privind locurile de muncă propusă de preşedintele Obama.
| Credibilitate şi succes |
|---|
| Pentru a deveni cu adevărat credibilă, Noua Republică ar trebui, de exemplu, să atace corupţia peste tot unde se găseşte ea, atât la stânga, cât, mai ales, la dreapta aflată la putere. Pentru a avea succes, aşadar, Noua Republică este nevoită să atace frontal şi fără menajamente PDL. |
Când omul tău e la Casa Albă, ce sens mai are să faci revoluţie? La fel, nu e suficient să spui că „PDL a trădat obiectivele reformiste ale preşedintelui Băsescu“ pentru a genera o mişcare de revoltă, deoarece rişti să fii acuzat că nu eşti altceva decât portavocea Cotrocenilor. Or, pentru a deveni cu adevărat credibilă, Noua Republică ar trebui, de exemplu, să atace corupţia peste tot unde se găseşte ea, atât la stânga, cât, mai ales, la dreapta aflată la putere. Pentru a avea succes, aşadar, Noua Republică este nevoită să atace frontal şi fără menajamente PDL. Dar, deja o mişcare în acest sens există şi este grupată în jurul Monicăi Macovei şi a proiectului ei de curăţire etică a PDL. Macovei este o personalitate a cărei statură morală şi prestaţie publică impecabilă poate inspira o mişcare populară care poate face diferenţa în anul electoral 2012. Dar nu acesta este planul Noii Republici. Nu că ar avea vreunul.
O altă mişcare grassroots care a avut succes în America este Tea Party. Spre deosebire de Occupy Wall Street, care protestează împotriva „lăcomiei“ corporaţiilor, Tea Party a avut revendicări concrete şi ţinte politice clare pe care a încercat să le atingă prin mijloace politice şi civice transparente. Tea Party este o revoltă împotriva extinderii peste măsură a rolului statului în economia şi societatea americană, împotriva modului nesăbuit în care guvernul cheltuieşte banul public şi a indiferenţei guvernamentale faţă de clasa mijlocie plătitoare de taxe şi impozite. Tea Party au cerut statul minimal promis de părinţii fondatori ai naţiunii şi înscris în Constituţie, o politică fiscală responsabilă, taxe şi impozite mici şi respect faţă de valorile tradiţionale. Cu toate acestea, Tea Party nu a devenit şi nici nu doreşte să devină partid. Noua Republică nu are nici program, nici obiective clare, dar doreşte să devină partid. Tea Party a adus victoria republicanilor la alegerile din 2010, Noua Republică riscă să canibalizeze PDL.
Există ceva artificial în alcătuirea Noii Republici şi acest lucru se vede în reticenţa cu care a fost primită această construcţie politică. //
