De același autor
De la Washington, România este privită ca un „copil geopolitic” care încearcă să își facă loc în lumea bună a civilizației occidentale după ani în care a fost abuzată de tirania comunistă și cleptocrația postcomunistă și de aceea atitudinea administrației este sau, mai bine zis era până nu demult, mai degrabă una binevoitoare. Progresele sunt încurajate cu entuziasm în vreme ce derapajele, uneori inevitabile, sunt semnalate spre corectarea cursului. Important este însă că în raport cu România, Statele Unite încă lucrează cu asumpția că indiferent cine se află la putere la București, România continuă să fie o țară care urmărește să devină o societate prosperă și liberă guvernată de un stat de drept puternic și democratic și să ocupe un loc important în civilizația occidentală. Tocmai pentru că operează pe baza acestei ipoteze, guvernul american se simte responsabil să dea semnale Bucureștiului atunci când caravana românească deraiază de la curs și să o îndemne amical să revină pe calea cea dreaptă.
Scurtul comunicat de numai 3 (trei) fraze al Departamentului de Stat exact asta face: constată cu îngrijorare că Parlamentul este pe cale să adopte un set de reglementări care ar „submina lupta împotriva corupției și ar slăbi independența justiției”, enunță faptul că această legislație amenință progresele făcute în ultimii ani de România de a construi instituții juridice puternice apărate de interferența politică și îndeamnă Parlamentul să nu facă o așa prostie. Asta este tot. Spre comparație, în iulie, Departamentul de Stat a emis un comunicat încă și mai scurt cu următoarea formă, foarte similiară cu cea adresată Bucureștiului: „US urges #Poland to ensure that any judicial reform does not violate constitution & respects judicial independence.” (Statele Unite îndeamnă Polonia să se asigure că orice reformă a sistemului judiciar nu încalcă Constituția și respectă independența justiției”. Ungaria a primit în ultima vreme prea multe astfel de îndemnuri din partea americană, de fiecare guvernul Orban a mai bătut un cui în democrația ungară încât a le prezenta mi-ar lua un articol întreg. Americanii fac acest lucru în mod sistematic pentru că asta fac aliații atunci când alții trec prin momente tulburi.
Ceea ce trebuie să rămână foarte limpede în urma acestui eveniment este că Washingtonul consideră legile pe care PSD/ALDE le trec zilele acestea prin Parlament o amenințare la adresa luptei anticorupție, a independenței justiției și a statului de drept. Acest punct de vedere nu se va schimba indiferent de ceea ce spun susținătorii acestor legi. Cine pretinde, cum au încercat inclusiv Dragnea și Tăriceanu în comunicatul lor, să susțină că Departamentul de Stat nu știe de fapt cum stau lucrurile și s-a lăsat influențat de opiniile adversarilor, ori minte cu nerușinare ori habar nu are cum funcționează mecanismele complexe de verificare a faptelor și formularea unor opinii întemeiate în cadrul Departamentului de Stat. Americanii știu exact ce se întâmplă la București, care este scopul final al acestor legi strâmbe precum și mijloacele prin care PSD/ALDE urmăresc să atingă acest scop. Dacă există o mare slăbiciune a uriașei mașinării de politică externă americane este scrupulozitatea dusă până la exasperare în privința verificării celor mai mici detalii și nuanțe, care uneori este frustrantă, dar trebuie înțeles că odată ce o poziție a fost asumată, aceasta este blindată cu argumente factuale solide. De aceea constatarea Departamentului de Stat a căzut ca un verdict extrem de greu și de sever.
Concluziile americanilor nu sunt diferite de cele formulate de experții Comisiei Europene în raportul MCV, dar spre deosebire de acesta poartă o greutate politică incomparabil mai mare. Ca atare, de acum înainte, toate guvernele și organismele politice occidentale vor fi obligate să țină seama în raporturile cu România de acest verdict venit din Foggy Bottom. Nu mai există cale de a ocoli această realitate politică românească de către Occident și de aceea pentru România este un moment extrem de greu pentru că riscă să rămână izolată, asta după numai un an în care era considerată farul democrației liberale și statului de drept într-un Est tot mai atras de populism și de mirajul rusesc. Bineînțeles, așadar, că evoluțiile de la București reprezintă un serios motiv de îngrijorare pentru principalii parteneri externi ai României. Este o îngrijorare sinceră și onestă față de un tânăr partener care o ia razna.
De la București, mesajele sunt descurajatoare. Mai întâi, s-a discutat trei zile mai degrabă inept pe seama semnificației unui verb inofensiv - to urge - pentru că textul comunicatului a fost considerat în mod ilicit în contextul suveranității: Întrebarea a devenit „Cât de intruziv sau imperativ este demersul american și dacă este justificat sau nu”, când problema era cu totul alta: faptul că legile justiției distrug independența justiției nu mai este un simplu slogan livrat de copywriteri isteți demonstranților din Piața Victoriei, este poziția oficială a Statelor Unite ale Americii.
De la București nu a fost formulată nici până în ziua de azi o poziție oficială din partea vreunei instituții, în primul rând a celei vizate de americani, Parlamentul. Am avut în schimb parte de un document semnat în numele Parlamentului de Dragnea și Tăriceanu în mod fraudulos. Ei ar fi putut semna un document care afirmă că „Parlamentul României a luat act cu neplăcută surprindere etc” decât dacă o asemenea declarație ar fi fost adoptată prin vot în Legislativ. Cum nu a fost adoptată și înscrisă ca atare printre documentele emise de Parlament, reacția celor doi nu are nici o valoare politică în afara țării. pentru că nu poartă marca oficială a Legislativului. Cei doi ar fi putut urma calea legală pentru că au majoritate și dacă vor pot să adopte și o declarație că Pământul este plat, dar asta însemna să angajeze oficial instituția Parlamentului și nu au făcut-o. În schimb, au preferat ca printr-o trișerie să profite de poziția lor în fruntea celor două camere și să își aroge în mod fraudulos întreaga autoritate a Parlamentului.
Procedura nu este foarte diferită de transferul insulei Belina din proprietatea statului în proprietatea Teldrum. Dragnea și Tăriceanu și-au însușit ilicit „pe persoană fizică” Parlamentul României și s-au exprimat în numele lui. Ce au spus este relevant pentru grupul pe care îl reprezintă. Mai întâi, tentativa de șantaj, cu alocarea celor 2% din PIB pentru apărare, participarea la misiunile din Afganistan și Irak precum și la operațiunile anti-ISIS și achiziționarea rachetelor Patriot. S-a spus deja că de la București, aceste acțiuni sunt privite ca un soi de mită geopolitică pe care Bucureștiul o plătește Americii. În schimb, liderii politici ar trebui să fie lăsați în pace să facă ce vor ei în țară. Ce nu s-a spus este că pe lângă meschinărie evidentă și rușinoasă, această poziție exprimă convingerea bătrânilor securiști ceaușiști că în realitate asocierea post-1989 cu Occidentul nu este decât una de conjunctură, că alianța cu Statele Unite nu este decât o mezalianță, că altundeva zace sufletul românesc și că toate aceste acțiuni și decizii nu reprezintă decât concesii făcute de nomenclatura de la București Occidentului pentru a fi lăsată să facă ce dorește în țară.
De la Washington însă lucrurile se văd altfel. România a participat la operațiunile din Irak pentru că are un parteneriat strategic cu SUA, la operațiunile din Afganistan pentru că are obligații în calitate de membră NATO și în operațiunile contra ISIS pentru că tot Occidentul, din Europa până în Australia, s-a angajat în acest efort. România alocă 2% din PIB pentru propria securitate și cumpără Patriot tot pentru a-și spori securitatea. Dacă nu se simte amenințată, să nu cumpere. Americanii nu ne-au băgat pe gât nici avioanele F16 nici rachetele Patriot. Puteam să cumpărăm Gripen ca Ungaria și Bulgaria și rachete franțuzești, toate venite cu offset-uri generoase și comisioane pe măsură. Singura problemă era că într-un sistem de apărare atât de integrat cu sistemele americane, ar fi fost inutile.
În ceea ce privește partea a doua a răspunsului, ajungem la esența a ceea ce se întâmplă acum în România. Las deoparte pretenția „susținerii largi” din partea asociațiilor profesionale a ”reformei” justiției, pentru că, așa cum s-a remarcat, este o minciună sfruntată. Mă voi apleca însă asupra următorului paragraf: „Natura și forma Declarației Departamentului de Stat al SUA sunt de neînțeles în contextul în care este greu de imaginat că în Statele Unite ar fi putut avea loc încălcările drepturilor și libertăților cetățenești la care asistăm frecvent în România. Este greu de crezut că în SUA un procuror și-ar permite să prezinte în fața instanței de judecată interceptări măsluite sau să șantajeze judecătorul că îi va face dosar penal dacă nu ia o decizie în favoarea sa. (…). Nu în ultimul rând, este greu de crezut că în SUA un magistrat care încalcă flagrant drepturile fundamentale ale omului nu are niciun fel de răspundere în fața legii. Toate aceste numeroase abuzuri care au avut loc în România reprezintă motivul principal pentru inițierea dezbaterilor privind reforma justiției. Fiecare amendament adoptat în cadrul Comisiei speciale are scopul de a îndrepta abuzurile și vulnerabilitățile, precis documentate, din sistemul actual de justiție.”
Și aici avem de-a face cu o minciună enormă care privește așa-zisele „abuzuri precis documentate”. Prin acestea Dragnea și Tăriceanu se referă la afirmațiile din Comisia SRI a unei serii fabuloase de condamnați și cercetați penal care nu au oferit nici o probă pentru acuzațiile lor, care nu au fost confirmate niciodată de nici o instituție a statului. Deci nici un abuz și nici „încălcări frecvente ale drepturilor și libertăților cetățenești”. Acele încălcări care au loc nu se referă la ce spun Dragnea și Tăriceanu și mai degrabă pot fi găsite în raportul anual al Departamentului de Stat privind drepturile omului decât în documentele Parlamentului României. Exemplul din comunicat privind pretinsele „interceptări măsluite” trimite explicit la cazul lui Cătălin Voicu și au drept scop să sugereze că liderul celei mai mari rețele de corupție la vârf destructurată în România a fost victima abuzurilor procurorilor. La fel, exemplul despre șantajarea judecătorilor de către procurori este o trimitere transparentă la cazul Voiculescu, și el o victimă a DNA, a sistemului și a Statului paralel.
Aceste exemple nu lasă nici o îndoială asupra mesajului transmis de Dragnea și Tăriceanu „urbi et orbi” de la București. Grupul infracțional din jurul lui Dragnea și Tăriceanu a privatizat ilegitim puterea de stat în România profitând de victoria legitimă în alegeri a PSD. A luat în stăpânire Parlamentul, de unde dă legi discreționare care distrug fundamentele statului de drept și democrației, a luat în stăpânire Guvernul și distribuie avuția după propriile interese și acum va lua în stăpânire justiția și își va reabilita oamenii - Voicu, Voiculeascu - oricât ar protesta strada și străinătatea. De la București, mesajul este unul de sfidare: „Vă convine sau nu, de-acum înainte discutați cu noi, pentru că noi suntem România”. Și a lor va rămâne pentru de la Washington nimeni nu negociază cu borfașii care au pus stăpânire pe România.
