Ucraina sângerează, România se ucrainizează

Baia de sânge de la Kiev şi degradarea extrem de gravă a situaţiei din Ucraina vor avea implicaţii profunde atât asupra întregii Europe de Est, cât şi asupra relaţiilor dintre Occident şi Rusia, indiferent de deznodământul revoltei. Ucraina ar trebui să reamintească tuturor românilor cât de mult înseamnă pentru destinul ţării alianţa cu Statele Unite şi apartenenţa la NATO şi Uniunea Europeană.

Cristian Campeanu 21.02.2014

De același autor

Baia de sânge de la Kiev şi degradarea extrem de gravă a situaţiei din Ucraina vor avea implicaţii profunde atât asupra întregii Europe de Est, cât şi asupra relaţiilor dintre Occident şi Rusia, indiferent de deznodământul revoltei. Ucraina ar trebui să reamintească tuturor românilor cât de mult înseamnă pentru destinul ţării alianţa cu Statele Unite şi apartenenţa la NATO şi Uniunea Europeană. În aceste timpuri de incertitudine, la Bucureşti, Victor Ponta şi oligarhia care îl sprijină creează exact genul de „politică virtuală“ împotriva căreia se ridică ucrainenii cu preţul vieţii.

Fie că Ianukovici aruncă în luptă armata, aşa cum îi cer ruşii, şi stinge revoluţia de la Kiev în sângele protestatarilor, fie că părăseşte Ucraina sub protecţia europenilor ca să nu păţească precum Ceauşescu, fie că ruşii intervin şi se declanşează un război civil în toată regula, situaţia din estul (şi nordul) României nu va mai fi niciodată la fel de azi înainte. Asistăm, foarte aproape de graniţă, având în vedere ce s-a întâmpat la Cernăuţi, la un conflict care nu poate să nu ne afecteze profund şi în feluri pe care abia acum începem să le realizăm. Dacă, după războiul din Georgia, americanii au putut să evoce resetarea relaţiilor cu Moscova, Ucraina este prea mare şi prea importantă pentru ca masacrul ce are loc în aceste zile şi consecinţele sale să nu producă o modificare tectonică a relaţiilor dintre Statele Unite şi Uniunea Europeană, pe de o parte, şi Rusia şi sateliţii ei de cealaltă. Ceea ce înseamnă că România va trebui să se poziţioneze fără ambiguitate.

În mod firesc, această poziţie nu poate fi decât una singură: alături de victimele represiunii, împreună cu Statele Unite şi Europa şi împotriva forţelor Răului susţinute de Rusia. După zeci de morţi civili în două zile, nu mai este loc de dialog politic între putere şi opoziţie, aşa cum cere Ministerul nostru de Externe, este o situaţie de alb şi negru: ori Ianukovici pleacă acum şi se convine asupra unui calendar politic postrevoluţionar, ori urmează o represiune pe scară largă care se poate sfârşi oricum, chiar şi cu scindarea ţării.

Problema este că Guvernul de la Bucureşti a cultivat în mod sistematic ambiguitatea şi echivocul în relaţiile cu dictaturile orientale, fie că vorbim de Ucraina, de Rusia sau de China. Victor Ponta şi-a exprimat cât se poate de limpede ambiţia de a realiza noi deschideri economice, dar şi politice către Rusia şi China. Insistenţa cu care Ponta a apărat chiar şi ieri companii dubioase din sfera rusă (cum este KazMunai Gaz) şi chineză (cum este Huawei) reprezintă un indiciu lămuritor despre locul unde se află cu adevărat „sufletul“ lui Ponta şi care este viziunea lui despre viitorul României. Companii de stat precum KazMunai şi Huawei, care vin din dictaturi orientale, sunt făcute pentru a fi obediente faţă de despotul local şi a se acomoda la pretenţiile acestuia pentru interesul reciproc. Regulile pieţei, ale eticii corporatiste şi interesele consumatorilor şi cetăţenilor pot fi puse în paranteze atâta vreme cât aceste agenţii ale capitalismului de stat, oligarhia şi puterea politică îşi servesc reciproc interesele prin corupţie şi distorsionarea regulilor. Cum Uniunea Europeană este în primul rând un spaţiu al regulilor, opţiunea strategică a grupurilor de interese va fi întotdeauna spre Est, pentru că acesta este locul natural al oligarhiei.

Victor Ponta şi oligarhia au declanşat, în paralel, două atacuri care, dacă vor reuşi, vor avea drept rezultat ceea ce Andrew Wilson numea „politică virtuală“: la piaţa liberă şi agenţii care acţionează pe piaţă în afara controlului guvernamental şi la statul de drept şi instituţiile care îl apară. Faptul că Guvernul încearcă să-şi subordoneze politica Băncii Naţionale şi că intervine brutal pe piaţa bancară este fără precedent în ultimii 25 de ani. Faptul că instituţiile care ar trebui să reglementeze piaţa financiară distorsionează această piaţă prin decizii administrative care nu sunt validate de vreun tribunal, faptul că prin politica de taxe şi impozite sunt favorizate marile corporaţii în dauna producătorilor mici şi mijlocii, a consumatorului şi contribuabilului reprezintă lovituri date la temelia pieţei libere şi o tentativă transparentă de subordonare a economiei naţionale grupurilor de interese care îl menţin pe Ponta la putere.

O asemenea apropriere a resurselor economiei naţionale nu se poate face fără abuz administrativ şi legislativ şi, din acest motiv, statul de drept trebuie anihilat, chiar dacă asta înseamnă anihilarea şi/sau subordonarea DNA, ANI, Înaltei Curţi, Avocatului Poporului, Curţii Constituţionale sau SRI (SIE nu va scapa nici el, pentru că o politică de „deschidere“ către Rusia şi China va intra în conflict cu interesele naţionale şi trebuie să controlezi SIE ca să nu te loveşti de vreo opoziţie din interior).

Continuarea articolului in Romania libera

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22