De același autor
În şirul nesfârşit de insulte adresate de Victor Ponta preşedintelui Traian Băsescu şi „cozilor lui de topor” după condamnarea lui Adrian Năstase s-a înscris şi acuzaţia adusă Monicăi Macovei că ar avea o gândire „nazistă, fascistă”. Chiar şi pentru un personaj precum Ponta, aceasta este o alegere surprinzătoare pentru că dacă există cineva în România care a acţionat în mod deliberat în sensul instaurării în România a unui regim totalitar de tip fascist, acela este Victor Ponta.
Întrebarea este dacă ceea ce fac Ponta şi USL nu reprezintă decât o tentativă disperată a unui grup de infractori de a recâştiga impunitatea faţă de lege sau dacă este vorba de ceva mai mult, adică de o schimbare fundamentală de regim politic pe care aceştia doresc să o săvârşească. Cu alte cuvinte dacă îşi propun doar restaurarea democraţiei borfaşilor din perioada ’90-2004, sau dacă vor să construiască o formă mai bine organizată de sistem în România?
Există bune temeiuri pentru a considera că cea de-a doua variantă este cea corectă. Am argumentat deja că prevederea din noua Constituţie care proclamă Parlamentul drept „organul reprezentativ suprem al Statului” deschide calea către o dictatură de tip fascist. Supremaţia parlamentară anulează sistemul de checks and balances, anihilează separaţia puterilor în stat şi prin urmare anulează domnia legii. Supremaţia Parlamentului se converteşte de fapt în consacrarea Executivului şi, prin urmare, a şefului Executivului drept putere supremă în stat, care nu poate fi cenzurat de nicio altă putere, nici de Justiţie, nici de Curtea Constituţională, de vreme ce orice conflict va fi rezolvat în Parlament de către majoritate. Există şi un precedent istoric şi acesta este…Germania nazistă. Punctul 25 (ultimul) din celebra platformă a partidului naţional-socialist afirmă, nici mai mult nici mai puţin decât că „pentru executarea tuturor acestor revendicări, cerem formarea unei puteri centrale întărite în Reich, autoritatea nelimitată a parlamentului central asupra întregului Reich şi organizaţiilor sale în general”. Rezultatul acestei autorităţi nelimitate a parlamentului a fost adoptarea, în 1933, a Legii de Abilitare, care permitea Executivului să legifereze chiar şi în domeniul constituţional şi, de aici a început dezastrul. Prin instaurarea „supremaţiei Parlamentare”, Ponta şi USL au acţionat în mod deliberat pentru instaurarea unui regim de tip fascist în România.
Loviturile fulgerătoare date de USL în două zile de marţi, 3 iulie 2012 şi 10 decembrie 2013 nu fac decât să întărească cele afirmate mai sus. Nu suspendarea, ca atare, a lui Traian Băsescu este relevantă pentru 2012, ci punerea instituţiei Avocatului Poporului sub control politic, cu scopul de a ocoli şi deci anula funcţia fundamentală a Curţii Constituţionale (pentru că numai Avocatul Poporului poate contesta la Curte ordonanţele de urgenţă ale Guvernului), care a făcut posibilă suspendarea lui Băsescu a reprezentat adevărata lovitură dată statului de drept în România. La fel, în „marţea neagră”, nu atât încercarea de introducere a legii amnistiei şi graţierii, care poate fi interpretată doar ca o tentativă a unor borfaşi de scoatere din închisoare a altor borfaşi, a fost extrem de gravă, ci modificarea Codului Penal în sensul scoaterii cu totul de sub autoritatea legii penale a unei întregi clase de cetăţeni, de la parlamentari la membrii consiliilor judeţene şi primari. Această modificare anula egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi crea o clasă de oameni aflată deasupra legii. O clasă de „supraoameni” cărora legea comună nu li se aplică. Acesta este un al doilea exemplu de acţiune clară şi deliberată a lui Victor Ponta şi a USL de instaurare a unui regim fascist.
Cititi in continuare pe romanialibera.ro.
.jpg)
