De același autor
La summitul informal de la Copenhaga, liderii UE au convenit asupra necesității întăririi apărării antidrone, după ce incursiuni ale unor drone și avioane rusești în Polonia, Estonia și România au ridicat nivelul de alertă al Europei. La momentul summitului, încă nu exista un plan de acțiune concret privind implementarea – finanțare, etapizare, instalarea de sisteme de apărare – proiectului „Zidului Anti-Drone”, propus de președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, imediat după incidentul în care 19 drone rusești au pătruns în spațiul aerian al Poloniei, din care NATO n-a reușit să doboare decât trei.
NATO a lansat Operation Eastern Sentry, care presupune integrarea apărării antiaeriene și antidrone, dar și a forțelor terestre și navale ale flancului estic. Dar această operațiune include în principal avioane de luptă echipate cu rachete costisitoare, care nu pot face față unui atac cu drone desfășurate în roi. În plus, cum declara secretarul general al NATO, Mark Rutte, „nu poți folosi rachete de un milion de euro sau de dolari ca să dobori o dronă care costă 10.000 de dolari”. NATO nu are în acest moment capabilitățile necesare combaterii dronelor ieftine inamice și, de aceea, inițiativa a fost preluată de Uniunea Europeană.
Ideea este ca pe întregul flanc estic să fie desfășurată o rețea de senzori, care să detecteze din timp eventuale roiuri de drone rusești, sisteme de urmărire a acestora și, în final, sisteme de neutralizare, fie că este vorba de drone antidronă, fie de artileria antiaeriană clasică, cel mai ieftin și mai performant sistem din acest moment. Efortul pare uriaș pentru că întregul sistem ar trebui instalat pe o lungime de 3.000 de kilometri, ceea ce ar reprezenta o desfășurare de forțe în cadrul a ceea ce ar deveni cea mai lungă linie de apărare existentă astăzi în lume.
Costul unui sistem antidronă pentru statele baltice și Polonia a fost estimat de comisarul pentru Apărare, Andrius Kubilius, la un miliard de euro. Cât ar costa acesta pentru întregul flanc estic nu știe nimeni, dar Kubilius a asigurat că finanțarea se va face prin programul SAFE (Security Action For Europe), care înseamnă că țările membre pot primi de la Comisie împrumuturi în valoare totală de 150 de miliarde de euro pentru dezvoltarea capacităților militare și logistice pentru apărare. Întrebarea este dacă toate statele de pe flancul estic vor dori să facă astfel de împrumuturi, și ne gândim aici la Slovacia și Ungaria, țări ai căror conducători sunt prietenii lui Vladimir Putin. Dacă dronele rusești vor pătrunde prin aceste două țări în spațiul aerian al Uniunii Europene, întreaga idee de zid antidronă se prăbușește.
România a solicitat și a primit, provizoriu, acordul pentru un împrumut de aproape 17 miliarde de euro, a doua cea mai mare sumă cerută, după Polonia – peste 45 de miliarde. Potrivit prim-ministrului Ilie Bolojan, o parte din acești bani vor fi folosiți pentru construcția unei capacități de producție care să fabrice drone. Ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, spune că este vorba de drone antidronă, nu de drone de atac, care vor fi construite în cooperare cu ucrainenii, care au experiență de front și dețin în prezent cea mai performantă tehnologie a dronelor. Nu este clar încă dacă dronele produse în România vor fi integrate în sistemul european antidronă sau dacă vor acționa exclusiv pe teritoriul României. Potrivit unui analist german, dacă acest sistem european va fi unul pur defensiv și nu va include și capacități de a ataca în adâncime instalațiile de lansare și de producție a acestor drone rusești, precum și structurile de comandă militară, zidul antidronă va fi un eșec. Moșteanu a declarat că România dorește să se implice 100% în proiectul doamnei von der Leyen, dar nu ne-a spus nimic despre atitudinea României în cazul în care se dovedește că sunt necesare capabilități de atac, nu doar de apărare. Polonia nu pare să aibă astfel de dileme, ci vrea să exploateze experiența ucraineană pentru a crea sisteme sofisticate care să poată ataca în adâncimea teritoriului rus.
În principiu, deși ar trebui să existe o comandă unică, fiecare țară membră ar trebui să detecteze dronele rusești, să le urmărească și să le neutralizeze, dar, cu excepția statelor baltice și a Poloniei, Slovacia, Ungaria, România și Bulgaria par mai puțin dispuse să facă acest lucru. România, care a evitat să doboare dronele rusești ce i-au încălcat spațiul aerian, este un exemplu prost.
Președintele Nicușor Dan a declarat că zidul antidronă ar putea deveni operațional „în câteva luni”, dar aceasta este o estimare exagerat de optimistă. Ministrul german al Apărării a vorbit despre trei sau patru ani, ceea ce ar fi enorm, motiv pentru care Germania este sceptică, iar cancelarul Friedrich Merz a criticat cu totul ideea. Sceptic s-a arătat și președintele Emmanuel Macron, ceea ce înseamnă că ambii piloni ai UE – Franța și Germania – nu sunt deloc fericiți cu scutul antidronă. Cu toate acestea, Comisia a primit misiunea să elaboreze un plan de acțiune pe care să îl pună pe masa Consiliului European până la summitul, de data aceasta formal, de la Bruxelles, care va avea loc pe 22-24 octombrie. Dacă acest plan va fi aprobat, vor urma discuții între miniștri privind finanțarea și stabilirea comandamentului, ceea ce ar putea prelungi cu multe luni luarea unei decizii finale.
Zidul antidronă european ar putea să nu fie o iluzie, dar România ar trebui să se coordoneze în primul rând cu NATO și abia apoi cu UE.
