De același autor
Ca de fiecare dată când e de rău, să începem, românește, cu o glumă :
Dintr-o piesă a lui Ion Băieșu:
”-Șefule, știi cum scapi de o holeră de 28 de ani?
– Nu știu. Cum?
– Iei o lepră de 18”.
Șeful avea avea nevastă și copii – deci ar fi existat și o a doua alternativă…
În aceste zile toată suflarea politică din România, inclusiv PSD, pune la cale debarcarea premierului Victor Ponta și aducerea unui guvern condus de generalul Gabriel Oprea : doar un element excepțional și neprevăzut poate deturna planul care s-a pus deja în mișcare.
Fără a intra în detaliile motivelor care presează îndepărtarea lui Victor Ponta, să amintim totuși că o atare schimbare are girul întregului eșichier politic :
- - Președintele Iohannis ar avea în generalul Oprea un partener comod, care nu doar că nu-i va pune probleme, ci se va și strădui, cu succes, să anticipeze ce-și dorește ”comandantul suprem”.
- - PNL nu și-ar permite, în ciuda declarațiilor, să intre la guvernare acum, iar PSD ar face tot posibilul să le blocheze liberalilor constituirea unei majorități. Iar o majoritate PNL cu UNPR n-ar da bine pentru liberali.
- -PSD va intra în renovare după schimbarea preierului, tensiunile s-au acumulat, greii care formau osatura partidului s-au rispit prin dosarele DNA sau deja în închisori – aceiași meșteri urmează să vopsească aceleași odăi cu aceeasi culoare si si ascunzând sub aceleași preșuri același gunoi.
- - Toată lumea: – se scapă de UDMR – la ale cărui obișnuite exagerări și pretenții se adaugă imprevizibilitatea Ungariei în noua conjunctură a noului război rece, ai cărei reprezentanți tună și fulgeră tot felul de prostii la intrunirile din România ale ONG-ului (că UDMR nu e partid).
Acestea ar fi socotelile mainstreamului politic. Socotelile generalului Gabriel Oprea (cel care insistă cu orice ocazie, în public sau în particular, să i se spună general) par mult mai simple, însă sunt mai dificil de gestionat.
Înainte de-a contabiliza problemele care-l așteaptă, să amintim, după principiul detaliului relevant, o informație care a străbătut săptămâna trecută câteva publicații independente de jocurile din jurul generalului :
Între doctoratele coordonate de generalul Oprea și suspecte a fi fost plagiate, se numără și cel al dnei. Adela Loredana Popescu (actualmente Neagu) : fosta secretară a generalului – actualmente consilieră și directoare de cabinet.
Dată fiind vocația de coordonator de plagiate a generalului, nu e de mirare – însă bizareria e alta : dna. Adela a fost decorată cu cea mai înaltă distincție în stat (Steaua României) de actualul președinte Iohannis, după ce mai primise două decorații de la fostul președinte Băsescu. (Săptămâna trecută, aceeași decorație i-a fost decernată, tot de dl. Iohannis, și laureatului premiului Nobel pentru chimie – Stefan Hell).
Problemele generalului și ale diviziei sale
Ba chiar ale generalului
Seria de plagiate pe tezele de doctorat date sau coordonate de general Oprea pare să fie doar vârful icebergului.
Câtă vreme UNPR e doar o plombă de guvernare și câtă vreme generalul își cunoaște măsura, atât doctoratele – al său și ale celorlalți – cât și arderea etapelor în carierele doctorilor pot fi trecute la tulburările de personalitate specifice unei anumite garnituri din zona militaristă a României.
Dacă la astea adunăm și aluziile la un dosar penal, cu număr și tot tacâmul, care l-ar viza – publicate, e drept, în presa ”neprietenă” – dar pe care Dl. Oprea nu le-a infirmat niciodată cu subiect și predicat – realizăm că avem o problemă :
Noi, cei aproape toți cetățenii cu drept de vot (care nu avem nicio simpatie pentru general) poate că i le-am trece cu vederea : Nu i le vor trece, însă, cu vederea tocmai susținătorii săi de astăzi, cei care-l împing în funcția de premier.
Tăcere mare – din acest punct de vedere : nici o vorbă de la PNL, în privința clarificării situației cu fabrica de doctorate plagiate. Nici un cuvânt de la profesorul Klaus Iohannis. Nu mai spunem de PSD, care ar vorbi de funie în casa spânzuratului.
Dacă toți aceștia au nevoie de un premier vulnerabil, de mirare este tăcerea mediului academic care (cu 2 sau 3 tardive excepții) tratează chestiunea plagiatelor în serie ca pe un biet copiat la gimnaziu; sau a civililor din societatea civilă – sensibili îndeobșe la plagiatele civililor. Ei: abia tăcerea asta-i de speriat.
O problemă de cadre
Exemplul dnei Adela – pe care patria o pune alături de eroii săi – e deja garanția faptului că în politica de cadre a sistemului guvernamental românesc nu există graniță care să nu poată fi trecută – dacă exemplul dlui Dan Șova nu ne fusese suficient.
De această dată, însă, vorbim de un altfel de cadre : vorbim, de golul format între cei care făceau aluzie la o profesie în a se legitima fie și politic, și cei care nu există decât în echipa și desenul generalului Oprea.
Or, cei care lucrează cu vicepremierul știu că un guvern condus oficial de acesta ar fi funcțional doar în măsura în care cadrele sale (important: nu neapărat cele care se afișează în public sau în funcții) ar fi după chipul și asemănarea dnei. Adela : subordonare ca de la secretară la șef, nediscutarea ordinelor, impostura împinsă până la patologie, și obsesiile specifice sfertodocților : boala după diplome, decorații, grade, funcții, poze, cv-uri confecționate, etape profesionale arse cu naturalețea unor genii sadea – care configrează ceea ce domniile lor înțeleg prin onoare și respectarea legii; un anume fel de onoare și o anume fel de lege.
Cazul ”Adela” e chinitesența, în materie de cadre, a ceea ce are de oferit generalul și structura sa.
O problemă politică
De fapt, asta e organizația UNPR. Ca și UDMR, UNPR nu e un partid propriu-zis. Parlamentarii săi nu se adună nici în jurul unei ideologii, nici în jurul unei viziuni, nici a unui plan de țară – chiar, dacă mâine s-ar hotărî să adere la un curent european cine i-ar primi ?
Cele 80-90 de voturi cât numără aritmetica parlamentară sunt, de fapt, mai multe – generalul e modest când le amintește : s-au strâns chiar spre 200 (nu neapărat cu carnet de partid) atunci când generalul a decis să treacă ”de partea bună” a politicii în cele 2-3 cazuri când legislativul risca să iasă în decor : disciplină, acțiune convergentă de tip militarist, sinergie a manifestărilor, sincronizare.
În rest – cu excepția pensionarilor din armată, poliție și alte zone militarizate – niciun fel de electorat.
Bun: la ce să ne așteptăm
– Cu un guvern al dlui. general țara nu va fi propriu-zis guvernată, ci doar gestionată.
Miza va fi să nu se facă greșeli majore până la alegerile viitoare – iar aducerea profesorului Mircea Coșea în anturajul dlui Gabriel Oprea are tocmai această rațiune.
– Dacă dl. Ponta a fost perfect incapabil să fie luat în serios la Bruxelles, dacă a lipsit la absolut toate deciziile importante în care puteam avea un cuvânt de spus, dl. general nici nu va risca să nu fie luat în serios.
– Se va consolida grupul de îndatorați și clienți ai generalului – de la centru și din teritoriu, se va încerca și însăilarea unui electorat pentru UNPR
– Niciun plan nu va tulbura anul care vine, nici un fir de inteligență nu va amenința modelul economic și social al României, nicio reformă nu va perturba structurile anchilozate ale statului.
– Stabilitatea macroeconomică se va face din gestiunea calendarului Codului Fiscal și din garanțiile oferite de un nou acord cu FMI și Comisia – dar de toate acestea se vor ocupa cei 2-3 inițiați, care știu cum trebuie să iasă lucrurile.
Dar este o severă involuție – să trecem la un partid inerxistent la 25 de ani de la PCR și la 8 ani de UE.
Nu ne-am fi gândit, acum 4-5 ani, în plină criză, când toată lumea critica și se cerea la guvernare (în timp ce fugea, de fapt, mâncănd pământul, de ea) că, la ieșirea din criză, în locul unui premier înconjurat de o garnitură de tehnocrați, ne vom trezi cu dl. Oprea premier de altă criză, în locul unuia care să navigheze spre o Europă (noua Europă, de după criză, care e altceva decât știm și ne putem acum închipui) din care lipsim cu desăvârșire.
E, aici, eșecul partidelor mainstream – care nu au putut furniza nici stabilitatea, nici luciditatea, nici predictibilitatea necesare unui moment foarte complicat din absolut toate punctele de vedere – și în primul rând un eșec al PSD care, conducând o coaliție de peste 70% la alegerile trecute, n-a putut produce un premier articulat nici măcar la un an după ce dl. Ponta dovedise și în țară și afară că nu avea ce să caute în poziția asta.
Rămâne să ne mai răspundem la o întrebare. UNPR e o structură de autoritate, Nu un partid politic – iar generalul Gabriel Oprea nu e politician.
În fruntea unui guvern, el ar fi tehnocrat ? Ce țară ar fi aia în care tehnocratul e general ?
