De același autor
Traian Basescu a relansat, pe 2 octombrie, tema anticipatelor, intr-un interviu televizat. "Ei, si?", vor spune, poate, scepticii. "Auzim asta de peste un an si nu se intampla nimic." Totusi, intre timp, ceva s-a schimbat. In blocul de granit ridicat in calea anticipatelor au aparut fisuri. S-au creat premisele politice declansarii alegerilor inainte de termen.
Bresa cea mai larga a sapat-o seful statului cu ajutorul PSD. Acum un an, pe 19 iulie, cand Calin Popescu Tariceanu se razgandise definitiv si luase decizia sa ramana in post, PSD aplauda furtunos in parlament. Mircea Geoana perora atunci despre nevoia de "stabilitate politica" si "obligatia de a-i ajuta pe romanii care sunt sub ape".
Cand Traian Basescu a reluat, acum o saptamana, tema anticipatelor (denumita "o actiune politica necesara si oportuna"), PSD a aplaudat din nou, tot furtunos. Doar ca, de aceasta data, pe omul de la Cotroceni. "PSD ar sustine oricand un astfel de demers intrucat tara este practic neguvernata", declara Cristian Diaconescu, purtatorul de cuvant al partidului, a doua zi dupa relansarea temei. Geoana s-a limitat la evocarea unui truism: "PSD va avea intotdeauna cheia de control si cuvantul ultim in ceea ce inseamna formule politice de viitor".
Doar ca Basescu a gasit si el cheia de control asupra PSD, oferindu-i sefia Serviciului Roman de Informatii. Seful statului a deschis astfel, in mod simbolic, o portita de colaborare cu partidul lui Mircea Geoana si a facut din el captivul proiectelor sale. Racolarea lui George Maior a starnit un entuziasm previzibil printre unii pesedisti, care s-au visat pentru cateva clipe inapoi la guvernare. Lui Geoana nu-i raman acum decat palide exercitii de retorica prin care sa-si convinga alegatorii ca nu este intru totul papusat de la Cotroceni.
O rasucire similara s-a petrecut si cu UDMR. Markó Béla a spus si el ca dupa 1 ianuarie 2007 va trebui "rediscutata coalitia", iar daca nu se va ajunge la nici o solutie, "alta iesire decat alegerile anticipate nu avem". Un guvern minoritar, a mai spus liderul UDMR, ar duce inevitabil tot la anticipate, intrucat nu poate fi gandit ca o solutie pe termen lung. Or, acum un an, UDMR nici nu voia sa auda de anticipate, invocand, la fel ca PSD, nevoia de "stabilitate politica", pentru a nu compromite aderarea la UE.
Prin urmare, o premisa esentiala impusa de Constitutie este acum indeplinita. PD, PSD si UDMR strang, impreuna, suficiente voturi pentru a tranti in parlament guvernul Tariceanu, in cazul unei motiuni de cenzura sau dupa o retragere strategica de la guvernare a oamenilor lui Emil Boc. Deja PSD a inceput sa agite sperietoarea motiunii, chiar daca i-a luat deocamdata in colimator exclusiv pe ministrii PD. Poate fi un truc, pentru a adormi vigilenta liberalilor. Pentru a-l vedea pe Tariceanu jos, pedistii ar fi in stare sa voteze impotriva propriilor ministri si sa explice ulterior public ca sensul demersului lor a fost cu totul altul.
In privinta "ofertelor" lansate de Radu Berceanu catre PNL, ele fac parte din strategia clasica de demobilizare. Pedistii cauta sa sperie masa liberalilor ca, daca nu accepta anticipatele, vor pierde sansa vietii lor. "Daca facem alegeri anticipate, ne asezam pe lista 1 la 1. Daca facem anticipate. Daca facem alegeri la termen, ne asezam pe 2,5 la 1", a expus Berceanu, cu abacul in fata, avantajele anticipatelor.
Si s-a mai schimbat ceva in raport cu situatia din 2005. Parlamentul si-a jucat impecabil rolul de franar dibaci in calea proiectelor reformiste majore: Ordonanta DNA, Agentia de Integritate etc. In consecinta, ideea ca Romania are nevoie de o noua majoritate parlamentara, eficienta si mai responsabila, va fi usor de manipulat intr-o eventuala campanie electorala.
Oarecum bizar, chiar si dinspre Bruxelles vin semnale favorabile anticipatelor. Ziarul Gandul citeaza, in editia de luni, 9 octombrie, un studiu atribuit Directoratului general pentru politici externe al Parlamentului European. Guvernul Tariceanu este descris, de autorul documentului, ca fiind macinat de lupte interne si incapabil sa se ocupe de problemele integrarii. Studiul mai mentioneaza proastele relatii din interiorul coalitiei si tensiunile dintre PNL si PD, constatand ca exista "un risc real de anticipate" in anul viitor.
Judecand declaratiile lui Traian Basescu, ar fi trei metode prin care premierul poate fi debarcat:
1. Printr-o miscare de forta, adica prin retragerea unui partid de la putere, ajungandu-se astfel la un guvern minoritar cu viata scurta in parlament.
2. Sub pretextul reducerii numarului de ministere, PD depune un proiect de lege privind restructurarea guvernului. Daca va fi respins, ii ofera argumentul iesirii de la guvernare. Daca va fi acceptat, deschide posibilitatea nominalizarii unui nou premier.
3. Printr-o negociere in interiorul PNL, astfel incat Calin Popescu Tariceanu sa fie convins sa renunte de bunavoie la functia de premier.
Mai ramane insa o mare necunoscuta: in ce masura vointa elitelor din cele trei partide va putea fi pusa in acord cu masa de senatori si deputati care acum gusta din plin de beneficiile puterii? Grosul parlamentarilor PD, PSD sau UDMR va intelege poate mai greu sau deloc de ce trebuie sa-si sacrifice vrabiuta din mana pentru cioara de pe gardul anticipatelor. Iar miile de sinecuristi din tara vor pricepe si mai putin. Or, proiectul lui Basescu s-ar putea lovi de rezistenta lor, mai dura ca impotrivirea liberalilor si conservatorilor la un loc. Chiar daca spune ca nu isi abandoneaza niciodata "ideile in care crede", s-ar putea ca Traian Basescu sa aiba nevoie de numeroase replieri si reasezari tactice pana la indeplinirea lor.