De același autor
USL ar putea avea intenţia de a transforma România dintr-o „colonie occidentală“ într-o „colonie internă“, miza fiind împărţirea resurselor după reguli autohtone. Pentru asta, USL este obligată la nivel ideologic să promoveze eliberarea de „puterile străine“.
Sub titlul România, cobai al instituţiilor de tip colonial, Antena 3 a continuat, duminică, 22 aprilie, seria emisiunilor cu puternic mesaj antieuropean, antioccidental, fiind înfieraţi „străinii care sug sângele poporului“ şi „guvernele vândute“. Moderată de Radu Tudor, emisiunea i-a avut ca invitaţi pe istoricul Dinu C. Giurăscu şi pe seniorul liberal Dinu Zamfirescu. Istoricul Giurăscu, puternic promovat de Antena 3, a repetat din perspectiva etnocentristă ceea ce liderii USL transmit obsesiv în cheie politică: România se dezintegrează sub exploatarea „multinaţionalelor, a finanţei internaţionale, a străinilor care sug cât mai mult din România“. „Avem nevoie astăzi de conceptele conservatoare, ţară, stat, naţiune, patriotism“, a mai spus Giurăscu.
S-a discutat iarăşi despre „cedarea pe nimic a resurselor naturale“ şi despre vânzarea unor acţiuni deţinute de statul român la companii strategice. Seniorul liberal Dinu Zamfirescu a adăugat o vagă tuşă liberală naţionalismului desuet, afirmând că „România are nevoie de capital străin, dar care să nu ne dezavantajeze pe noi, să facem privatizarea în condiţii de colaborare“(!?). „Nu ne vindem ţara era o lozincă puţin aberantă atunci, dar acum exact asta se face“, a mai spus Zamfirescu, astăzi coleg nu doar de generaţie, ci şi de alianţă cu Ion Iliescu, autorul faimosului slogan din anii ‘90.
Că liderii USL au făcut o lozincă electorală din „Stop vânzării ţării“ a devenit limpede pe 7 aprilie, la congresele PSD şi PNL. Fostul premier Adrian Năstase scria, într-o postare pe blogul personal: „Acum şi în perioada care urmează, va trebui să alegem între dezvoltare şi subdezvoltare. Între o ţară care în 10 ani de acum încolo va fi modernă, demnă şi puternică în UE sau o ţară care va fi o semi-colonie situată în periferia UE. (...) Acum, România nu mai este un stat care aşteaptă la porţile Uniunii Europene. Sau așa ar trebui să fie. Avem un alt statut, care ne permite afirmarea și apărarea patriotismului economic. Resursele subsolului României trebuie exploatate în interesul cetăţenilor români. Nu pot fi date resursele vitale ale României doar pentru a cumpăra voturi cu mâna de arginți primită în schimbul acestora. Oprirea privatizării resurselor strategice este motivul cel mai recent pentru care regimul Băsescu trebuie îndepărtat cât mai rapid. Nu trebuie să mai fim temători în afirmarea patriotismului. Acesta nu este nici naţionalism, nici xenofobie sau rasism, nici euroscepticism, ci este apărarea intereselor cetăţenilor noştri“.
În textul De la Gheorghiu-Dej la Adrian Năstase, publicat în EVZ pe 14 aprilie, jurnalistul Ion Cristoiu compară naţionalismul economic promovat de liderii USL cu naţional-ceauşismul de acum o jumătate de secol: „Păstrând proporţiile, tezele lui Adrian Năstase, asumate de coaliţia politico-mediatică USL, amintesc de Declaraţia PCR de sub conducerea lui Dej în aprilie 1964. Uniunea Europeană e văzută ca un fel de CAER. Marile puteri occidentale de azi trimit la Uniunea Sovietică din 1964. Iar USL apare ca un Partid Comunist Român angajat sub conducerea lui Nicolae Ceauşescu în războiul de independenţă faţă de Moscova“.
Tot la congresul USL din 7 aprilie, liderul PNL, Crin Antonescu, care s-a remarcat deja printr-un discurs naţionalist în chestiunea universităţii de la Târgu Mureş, şi-a oficializat linia patriotică în abordările sale politice: „Vă chem, prieteni din dreapta şi stânga, să avem curajul de a fi împreună şi fără teamă naţionalişti. Vreau să fim naţionalişti! Electoratul poate fi păcălit, o naţiune nu-şi poate păcăli destinul. Da, suntem naţionalişti pentru că vrem să fim o naţiune puternică. Respectăm şi apărăm demnitatea naţională, o naţiune în sine“.
Despre Întoarcerea naţionalismului am scris prima dată în 27 martie, într-un text publicat în revista 22, în care remarcam şi tentaţia puterii, nu doar a opoziţiei, în a exploata discursul naţionalist, tentaţie vizibilă mai ales în diplomaţie (relaţiile cu Olanda, Serbia, Bulgaria etc.). Pe de-o parte, România se înscrie într-o tendinţă europeană de întoarcere la naţionalismul primitiv. Alegerile din Franţa au ilustrat, din acest punct de vedere, un nefericit exemplu de refugiu în viziuni izolaţioniste, antieuropene, antiimigraţioniste, protecţioniste.
Pe de altă parte, în cazul României s-a mai întâmplat ceva semnificativ: prăbuşirea încrederii populaţiei în UE. Ultimul eurobarometru anunţă practic trecerea României în rândul ţărilor eurosceptice. Încrederea în direcţia în care se îndreaptă UE a scăzut cu 14%, un procent uriaş. Astăzi, mai mult de jumătate din populaţia României nu mai crede că soluţiile bune vin de la Bruxelles. Această schimbare semnificativă de percepţie nu va rămâne fără urmări. Politicienii vor avea de acum certitudinea că pot schimba uşor macazul, că „europenismul“ nu mai este la modă, dimpotrivă.
O altă posibilă explicaţie în ce priveşte recursul la discursul naţionalismului-izolaţionist promovat de USL este intenţia opoziţiei de a transforma România, dintr-o „colonie occidentală“ într-o „colonie internă“, miza fiind împărţirea resurselor tot mai puţine după reguli autohtone, cu o justiţie perfect controlabilă. Ca să obţină asta, USL este obligată la nivel ideologic să promoveze eliberarea de „puterile străine“, adică decuplarea de valorile occidentale. //
