Un "Watergate à la française"?

La putin timp dupa criza sociala care a condus la abandonarea contractului de prima angajare pentru tineri si la un an inaintea alegerilor prezidentiale, Franta cunoaste o noua criza politica, legata de data aceasta de asa-numita "afacere Clearstream", dupa numele unei modeste institutii financiare luxemburgheze care regreta publicitatea negativa care i s-a facut pe nedrept. O afacere care contine toate ingredientele unui scandal politic clasic (industria armamentului, comisioane oculte care ar fi alimentat conturi secrete in strainatate, servicii secrete folosite in scopuri politice). Scandalul risca sa nu se stinga prea curand, in vreme ce credibilitatea unora dintre principalii lideri politici ai Frantei este pe cale sa sufere o noua lovitura. Cu implicatii directe asupra vietii politice franceze in perioada imediat urmatoare.

 La originea intregii afaceri se afla o ancheta mai ampla ceruta serviciilor secrete de Dominique de Villepin, actualul premier, in momentul respectiv ministru de Externe, cu privire la o serie de oameni politici francezi de dreapta si de stanga, suspectati, in urma unor denunturi, de coruptie in legatura cu vanzarea unor fregate Taiwanului, in 1991, de catre grupul Thomson-CFS, denumit azi Thales. Intre personalitatile politice respective se detaseaza Nicolas Sarkozy, cel mai periculos adversar al premierului, dintre candidatii potentiali din tabara dreptei, pentru alegerile prezidentiale din 2007.

Intre timp, cercetarile intreprinse au dovedit caracterul total nefondat si, deci, calomnios al acuzatiilor, iar insuccesele politice au pus capat ambitiilor prezidentiale ale lui Dominique de Villepin. Intrucat personalitatile banuite de coruptie s-au adresat justitiei, aceasta urmeaza sa determine cine si in ce scopuri politice sau economice i-a furnizat acesteia listele false. Ministrul de Interne Nicolas Sarkozy, care figureaza in listele informatice contrafacute sub numele de cod de Stéphane Bocsa si de Paul de Nagy (numele sau intreg fiind Nicolas Paul Stéphane Sarkozy de Nagy Bocsa), s-a constituit parte civila inca de la 31 ianuarie 2006 pentru "denunt calomnios" si a fost audiat saptamana trecuta.

Ciclon politic

 Afacerea Clearstream, calificata initial de premierul Dominique de Villepin si apoi si de presedintia republicii drept o simpla "furtuna mediatica", s-a transformat treptat intr-un adevarat ciclon politic. Acesta s-a amplificat dupa publicarea in primele zile ale lui mai de catre ziarul Le Monde a unor ample extrase din depozitia generalului Philippe Rondeau, un veteran al serviciilor secrete, insarcinat cu ancheta. Din depozitia si notele acestuia intrate in posesia justitiei pare sa rezulte ca premierul Dominique de Villepin a lansat ancheta cu privire la oamenii politici citati in misteriosul denunt la initiativa sefului statului, ceea ce atat premierul, cat si anturajul presedintelui au dezmintit in mai multe randuri.

 Partidul Socialist, principalul partid de opozitie, a cerut demisia nu numai a primului ministru, ci a intregului guvern, din cauza suspiciunii reciproce dintre principalii sai membri, care, afirma el, ii impiedica sa lucreze normal. Sa reamintim aici ca ministrul de Interne Nicolas Sarkozy este numarul 2 in guvernul condus de Dominique de Villepin, iar ministrul Apararii, doamna Michèle Alliot-Marie, numarul 3. Aceasta din urma se considera si ea tinta unei operatii de destabilizare, in care rolul primului ministru se cere elucidat. Ea este acuzata, la randul ei, ca a transmis cu intarziere justitiei rezultatele anchetei intreprinse de serviciile din subordinea Ministerului Apararii.

In fata acestui razboi total, unii membri ai Partidului Socialist au cerut chiar organizarea de alegeri anticipate, o ipoteza neagreata insa de conducerea partidului, oficial pentru ca ar conduce la "coabitare". Dar poate mai ales din cauza ca partidul nu si-a elaborat inca programul electoral, ca si din cauza disputelor interne dintre diferitii pretendenti socialisti la candidatura la functia suprema.

 Actuala favorita a sondajelor din tabara socialista, presedinta consiliului regional din Poitou-Charentes, doamna Ségolène Royal, nu ezita sa vorbeasca despre "minciuna de stat la cel mai inalt nivel", luand, "ca fiica de militari", apararea generalului Philippe Rondot, care a indraznit sa conteste versiunea presedintiei. Referindu-se la implicarea serviciilor secrete in afacerea Clearstream, fostul ministru socialist al Economiei Dominique Strauss-Kahn, care si-a facut si el publice ambitiile prezidentiale, vorbeste chiar de un "Watergate à la française", aluzie la afacerea care a condus in final la demisia presedintelui american Richard Nixon, in 1974.

 Dar alegeri anticipate sunt cerute si de partidul centrist UDF, care face parte din majoritatea guvernamentala si care deplange, prin vocea presdintelui sau, Fran çois Bayrou, "ura de nestins" si "rivalitatea fratricida" dintre premier si ministrul sau de Interne.

Extrema dreapta este si ea favorabila organizarii de alegeri anticipate, considerand ca ele i-ar oferi posibilitatea sa castige teren din cauza exasperarii electoratului traditional al dreptei republicane fata de reglarile de conturi la cel mai inalt nivel la care asista in ultima vreme.

 Daca, in partidul de guvernamant UMP, apropiatii lui Dominique de Villepin denunta o tentativa de slabire a autoritatii primului ministru, care se prezinta el insusi ca o victima a unui "linsaj mediatic si politic" si a unei "manipulari", numarul celor care ar rasufla usurati daca premierul ar accepta sa demisioneze este in crestere, ei considerand ca un asemenea gest le-ar evita sinuciderea colectiva spre care ii antreneaza acesta.

 Pentru moment, premierul refuza insa sa demisioneze si beneficiaza inca oficial de "sprijinul total" al presedintelui tarii. Demisia in acest moment ar echivala pentru primul ministru cu o recunoastere a unei culpabilitati. Pentru presedintele Chirac, o noua schimbare a sefului guvernului la un interval atat de scurt ar aparea ca dovada unui esec. Desi ponderea celor care au o opinie favorabila despre actualul prim-ministru s-a prabusit in sondaje la un nivel care tinde sa se apropie de recordul de nepopularitate inregistrat ca premier de doamna Edith Cresson, la inceputul anilor 1990, numai 46% din francezi ar dori acum ca Dominique de Villepin sa demisioneze.

Opozitia socialista a depus saptamana trecuta o motiune de cenzura impotriva guvernului, a treia de la numirea ca prim-ministru a lui Dominique de Villepin, chiar daca stie ca nici aceasta nu are nici o sansa sa fie adoptata, principalul partid de guvernamant, UMP, dispunand de majoritatea absoluta in parlament. Dezbaterile in jurul motiunii sunt insa de natura sa scoata in evidenta dificultatile UMP, nevoit sa sustina public un prim-ministru in care, de fapt, nu mai are incredere.

Optiune dificila

In acest timp, Nicolas Sarkozy evita sa toarne gaz peste foc, cel putin in public, declarand ca asteapta ca justitia sa clarifice lucrurile. O atitudine apreciata de opinia publica, dupa cum o ilustreaza cresterea la 51% in sondaje a ponderii celor cu o opinie favorabila despre ministrul de Interne, ca si a sprijinului de care acesta beneficiaza in sanul majoritatii guvernamentale si chiar in guvern.

In ciuda dezmintirilor de catre presedintie a zvonurilor ca o remaniere guvernamentala ar fi la ordinea zilei, saptamana trecuta au circulat zvonuri potrivit carora presedintele Jacques Chirac i-ar fi propus lui Nicolas Sarkozy sa reflecteze la propunerea de a-l numi in fruntea guvernului. Altfel spus, ceea ce presedintele a refuzat sa faca in 2002 si in 2004 s-ar pregati acum.

 In fata acestei inflatii de zvonuri, presedintele republicii a iesit miercuri din rezerva in care se mentinea, pentru a incerca, printr-o scurta declaratie solemna, sa stinga scandalul care ameninta ultimul an al mandatului sau. Jacques Chirac si-a exprimat din nou increderea deplina in premierul Dominique de Villepin si le-a cerut membrilor guvernului, dintre care unii se infrunta deschis, sa se consacre integral si "fara calcule" misiunii care le-a fost incredintata. intrucat aproape fiecare zi aduce noi declaratii si dezvaluiri, sansele ca el sa fie ascultat sunt mai curand reduse.

 Zvonurile privind eventuala numire a lui Nicolas Sarkozy in fruntea guvernului circula intr-o perioada in care unii responsabili socialisti, ca, de exemplu, Henri Emmanuelli, fost presedinte al Adunarii Nationale, se intreaba public de ce acesta nu paraseste un guvern care "comploteaza impotriva lui", din moment ce premierul Dominique de Villepin nu vrea sa demisioneze si nici seful statului nu i-a cerut oficial pana acum s-o faca.

Unii oameni politici, printre care fostii premieri Edouard Balladur si Jean-Pierre Raffarin, il sfatuiesc si ei pe Nicolas Sarkozy sa iasa mai repede acest guvern care si-a pierdut credibilitatea.

In plus, ca numarul 2 in guvern si ca ministru de Interne, Nicolas Sarkozy se afla in centrul actualitatii, avand posibilitatea sa dovedeasca opiniei publice ca este apt sa-si asume o responsabilitate mai inalta. Abandonandu-si postul guvernamental, chiar daca ramane presedintele principalului partid de guvernamant, impactul sau asupra opiniei publice in aceasta perioada preelectorala s-ar diminua.

 O eventuala propunere din partea sefului statului de a prelua conducerea guvernului i-ar pune lui Nicolas Sarkozy si o alta problema dificila: cum sa continue sa se prezinte opiniei publice drept un candidat al "rupturii", acceptand, in acelasi timp, postul de prim-ministru sub un presedinte fata de care a tinut, in fiecare ocazie, inclusiv in timpul recentei crize sociale legate de contractul de prima angajare pentru tineri, sa se demarce?

 Intuind pericolul, Patrick Devedjian, unul dintre consilierii lui Nicolas Sarkozy, a declarat ca, daca acesta din urma ar accepta propunerea, ar face-o numai primind asigurarea ca ar putea duce politica pe care o considera necesara si ca ar dispune de "o mare libertate de actiune si de mijloace".

Mai exista, in sfarsit, si un alt element: niciodata un prim-ministru in exercitiu nu a reusit sa castige alegerile prezidentiale imediat urmatoare.

 Unii analisti politici francezi, intre care Alain Duhamel, considera ca afacerea Clearstream este revelatoare pentru derivele ce decurg din "concentrarea excesiva a puterii in mainile unui grup restrans de persoane, fara un control parlamentar demn de acest nume si fara o separare efectiva a puterilor". De aceea, sustin ei, nici o schimbare a primului ministru si nici alegerea unui nou presedinte nu va fi suficienta.