De același autor
As vrea sa comentez scurt o luare de pozitie interesanta si cred eu - in economia generala a discursului public romanesc- foarte importanta. Ea apartine lui Mirel Axinte si a fost formulata pe Blogary. In esenta zice urmatoarele:
„Astăzi, opinia majorității covîrșitoare a elitelor, a celor care compun ”partida democratică”, ”dreapta”, e că numai renunțarea la suveranitate și externalizarea leadershipului național ne mai pot salva de mafie, de urmașii activiștilor PCR și securiștilor, de jugul rusesc, de propria neputință și incompetență națională. Este o recunoaștere implicită a eșecului statalității românești. Pe termen lung o asemenea doctrină a intervenționismului ca unică șansă este sinucigașă. Cu atît mai mult cu cît nici Occidentul nu mai e ce a fost și Uniunea Europeană tinde să se transforme într-un experiment ultra-etatist sinistru.”
„În același timp, ”partida națională”, anti-intervenționistă, e partida condusă de mafioți și securiști, pe care regulile și controlul Occidentului îi deranjează și nu-i lasă să transforme România într-o feudă a mafiei. Ne place să credem că banii europeni rezolvă totul și că îi vor opri pe useliști să scoată România din lumea civilizată. Nu este așa. Occidentul începe să stea din ce în ce mai prost la capitolul bani și Rusia și China abia așteaptă să ne ia în primire. E convenabil pentru ambele părți: Rusia sau China își stabilesc (încă) un cap de pod în Europa, iar mafioții și urmașii securiștilor și activiștilor PCR sînt fericiți că primesc bani fără să-i controleze nimeni și să-i oblige să respecte reguli.”
Articolul construieste astfel baza argumentativa pentru urmatoarea concluzie:
„Aceasta este marea miză și marea provocare a unui nou partid. Ieșirea din intervenționism și transformarea națiunii române într-o națiune capabilă să se autoguverneze în spiritul pieței libere, domniei legii, libertăților cetățenești. Se poate transforma România într-un stat suveran, democratic, în care libertatea politică și economică și domnia legii să fie normă? Se poate naște o mișcare, un nou partid, care să transforme societatea și statalitatea românească astfel încît mîndria de a fi român să fie echivalentă cu mîndria de a trăi într-o țară guvernată de respectul pentru libertate, proprietate și domnia legii?
„Vom reuși să fim responsabili economic și fără FMI ? Vom reuși să respectăm separația puterilor în stat, domnia legii, libertățile cetățenești, proprietatea, egalitatea în fața legii, piața liberă, fără intervențiile Statelor Unite sau Uniunii Europene? Fără un partid politic, fără instituționalizarea politică a acestor valori, nu vom reuși. Deocamdată, tot ceea ce poate opune ”dreapta” USL-ului este externalizarea și intervenționismul.”
Modul in care este formulata problema mai sus mi se pare corect. E o problema cu adevarat profunda si fara solutie facila. Am rezerve insa cu privire la solutia sugerata. Acum sase luni as fi susbscris fara rezerva acestei pozitii. Dupa ce am vazut si analizat ce s-a intamplat intre timp in tara, nu.
Cred ca Partida Nationala "luminata", acea minoritate eterogena dar articulata, intre ai carei purtatori de cuvant ma numaram, a pierdut definitiv si irevocabil in vara lui 2012. Am pierdut pe mana noastra, pe cartea natiunii si a majoritatii.
S-a vazut ca Romania nu are nici elitele, nici majoriatile electorale necesare autoguvernarii responsabile in conditiile civilizatiei democratiei liberale capitaliste. A fost testul suprem. Asta este. Trebuie sa intelegem si sa fim realisti. Mai bine de atat in termeni demografici, culturali si atitudinali nu o sa fim pentru cel putin o generatie sau doua. Mai rau, poate.
Acestea sunt datele problemei si de aici incepem sa reconstruim.
Practic, proiectul nostru national de autoguvernare nationala a fost scos din istorie de evenimente: demografie, cultura, geopolitica, conjunctura, toate au lucrat impotriva lui. Suntem in pozitia de a ne regrupa si regandi lucrurile din temelie.
Ce ramane? Ramane o identitate de aparat si o minoritate: O comunitate virtuala de cateva milioane legata de o limba si un ideal cultural. Un numar de indivizi care poate ca au vointa, caracterul si putinta sa perpetueze un proiect identitar si de autoguvernare ca forma de autoaparare. O suma de indivizi care aceepta sa se lase legati de un contract social mai special si profund. Atat. E mult, e putin?
Tind sa cred ca este suficient. Sa nu uitam un lucru: minoritatile fac istoria.
Pe scurt, cine vine cu un nou proiect national (unul real, orientat catre viitor, nu poeziile cu buciume, itzari si geto-daci) trebuie sa vina cu ceva care se bazeaza pe realitatea demografica, politica, culturala si intelectuala a Romaniei, nu pe imagini stilizate, iluzii pioase si sperante naive.
Textul lui M. Axinte e un excelent inceput de discutie. Dar ca solutie, cred ca nu face dacat sa intretina o iluzie. Pur si simplu vrea sa invie ceva ce nu se mai poate reinvia. Ecologia locului s-a schimbat.
Deci, pentru colegii si prietenii cu care impartasim dragostea si devotamentul pentru ceva numit “Romania”, un miracol istoric care a aparut in lumea moderna intr-un spatiu care in trecut s-a mai numit, intre altele, Gotia sau Cumania, o provocare reala: Ce faci cand mediul se schimba? Iti adaptezi strategia la mediu sau preferi extinctia in numele loialitatii fata de vechea strategie?
P.S.: Realizez abia acum ironia ca improvizez acest text exact in ziua in care este sarbatorita ziua aniversara a ganditorului caruia vechiul proiect national, cel de secol 19, ii datoreaza o buna parte din stralucire si impact. Este proiectul care a alimentat Romania, mult peste capacitatile lui normale de tractiune, pe parcursul intregului secol 20. O afirmatie poate controversata dar cei care trebuie sa dea explicatii sunt cei care o considera eronata nu cei care subscriu ei.
