Despre proteste: Sa pastram simtul proportiilor

Daca se transforma in ceva serios, cu miza serioasa politica si reformista constructiva, e altceva. Atunci discutam. Dar pana atunci nu stiu daca merita sa ne persecutati pe cei care suntem in incapacitate de a aprecia miza imensa si simbolistica unui lant uman sau a unui happening ce include trantitul dramatic pe jos, pe caldaramul din centrul capitalei.

Dragos Paul Aligica 23.09.2013

De același autor

Cateva observatii cu privire la interpelarile si acuzele aduse celor care sunt mai rezervati fata de protestele legate de fenomenul Rosia Montana:

1. Constat ca protestatarilor nu le este suficenta simpla sustinere. Daca nu esti nelimitat entuziast si absolut admirativ fata de isprava, esti trecut la negativ. Subsemnatul, de pilda, am scris negru pe alb in sustinerea ispravii in cauza. Titlu: “Lasati, frate, oamenii sa demonstreze”. Dar vad cu surprindere ca sunt considerat inamic. Astfel de atitudini intolerante vor produce in mod sigur inamici chiar si printre cei dispusi sa fie favorabili.

2. Prieteneste vorbind, inteleg entuziasmul, dorinta ca intreg universul sa impartaseasca notiunea exaltata pe care o ai despre ce se intampla, etnuziasmul optimism ca de acum inainte s-a deschis o noua epoca in istoria Romaniei si poate a umanitatii, dorinta acuta de a teoretiza ce se intampla in scheme grandioase egocentrice etc. Dar acestea sunt simptome obisnuite ale unor astfel de fenomene psiho-sociale. Nu astepta ca cei neatinsi de aceaste fluctuatii comportamental-atitudinale de sorgintea psihologiei maselor sa fie in mod automat pe aceeasi lungima de unda cu tine, protestatarul.

3. Inteleg si de ce cineva s-ar putea simti lezat: “Cum sa fii numit buimac in ora cea mai glorioasa a existentei tale publice si politice?” Tu te vezi un fel de comunard, un Zorro, o fiica a revolutiei, un erou al zilelor noastre, un teoretician al schimbari sociale etc. si vine unu sa-ti zica ca de fapt habar nu ai ce faci si ca prioritatile si modul de actiune politica ales sunt aiurea in tramvai in schema mare a lucrurilor.

Dar gandeste-te cum se vede din afara, de cei neprinsi in psiho-sociologia multimilor: Acum doua zile, in numar de 100 si ceva, prin Centrul Vechi, mimau ca beau cianura dintr-o sticluta si cadeau pe jos in timp ce colegii ii pozau cu telefonul. Ieri inconjurau pe inserat o cladire goala cu luminile inchise, intr-un lant uman. In timp ce colegii ii pozau cu telefonul. Umbla brambura prin cartierele Bucurestiului incurcand circulatia fara o logica a traseului scandand lozinci cu instrumentalitate neclara prin pietele de sector. Se tin de mana si canta “Imagine”. In timp ce colegii ii pozeaza cu telefonul. Asta se vede de catre multi, place sau nu.

4. In ceea ce ma priveste, nu spun ca romanii sa stea in case sau in spatiul lor privat. Din contra. Dar daca ies si irosesc capitalul civic pe chestii minore si de suprafata, nu pot sa aplaud entuziast. In cel mai bun caz pot comenta neutru, ceea ce si fac. Sau sa zic: Lasati, domnule, sa-si faca oamenii damblaua. E problema lor. Daca le face placere sa faca un lant uman si sa faca poze, foarte bine. E democratie.

5. N-am afirmat nicaieri ca entuziasmul protestatarilor ar fi scazut. Dar va scade. Mai sunt multe prostii de facut si spus public pana la extinctie. Sau poate ca cineva isi inchipuie ca o va tine tot asa tot restul vietilor noastre, colindand cartierele si facand lanturi umane? Sau ca s-a inventat acum in Romania omul public absolut care isi subordoneaza viata privata celei publice, cea publica insemnand statul in strada in fenomene colective carnavalesti?! Eu zic sa fim seriosi si realisti.

6. Rosia Montana e o chestie minora. Chiar si realizarea obiectivului maximal, inchiderea definitiva a proiectului, nu inseamna nimic in schema mare a lucrurilor. Nu acolo sunt mizele mari ale Romaniei. Sigur putem sa inventam tot felul de interpretari prin care sa ne autofelicitam si sa ne dam importanta dar serios vorbind, impactul pozitiv in sine -social, economic si politic- al succesului e minim daca nu e zero.

A, daca se transforma in ceva serios, cu miza serioasa politica si reformista constructiva, e altceva. Atunci discutam. Dar pana atunci nu stiu daca merita sa ne persecutati pe cei care suntem in incapacitate de a aprecia miza imensa si simbolistica unui lant uman sau a unui happening ce include trantitul dramatic pe jos, pe caldaramul din centrul capitalei. Nu are sens sa ne infierati pe cei care nu putem sa ne facem ca nu vedem disproportia intre agitatie, pasiune si pretentii pe de o parte si continutul listei de revendicari sau obiective pe de alta.

PS
Si ceva important: Nu lasati ca astfel de fenomene publice si colective pasagere sa distruga relatii personale de incredere si prietenie pe care le-ati construit cu efort, placere, dedicatie si speranta luni, ani, decenii. In viata publica sunt multe lucruri care ne despart. E normal. Asa e viata publica, suma imperfecta a diversitatii umane. Nu lasati fenomene trecatoare cum e cel de fata sa darame si desfaca lucruri care in ultima instanta sunt infinit mai pretioase decat o cauza abstracta a carei miza, la o privire atenta, este irelevanta in schema mare a lucrurilor.
 

Articol publicat de contributors.ro

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22