Despre referendum: câteva întrebări

Dragos Paul Aligica 17.07.2012

De același autor

Cele ce urmează sunt doar niste note urmate de cateva intrebari: niste marginalii la evenimentele curente legate de lovitura de stat si referendum. In niciun caz nu se vor un indemn la a participa sau nu la referendum si atat mai putin un indemn la a vota intr-un anumit fel.

Sa incepem cu descrierea situatiei:

· -O grupare de politicieni a caror mentaliate a fost impecabil definita de Ion Cristoiu ca a unor “derbedei, huligani si cutitari”, intra cu picioarele in statul de drept, rastoarna ordinea constitutionala si institutionala si pune in miscare o serie de evolutii care ar trebui sa culmineze cu un referendum.

· -Un referendum a carui geneza este atat de dubioasa incat toata lumea civilizata a reactionat cu o duritate fara precedent,calificand
evenimentele ce ar urma sa fie consfiintite de catre acesta ca fiind de domeniul puciurilor parlamentare si a loviturilor de stat.

· - Nimeni nu poate sa spuna clar care este acea fapta grava anti-consititutionala comisa de Presedinte. Cu dorinta sincera de a afla
care este fapta, intrebam in stanga si dreapta de mai bine de o saptamana. Imposibil sa intelegi. Intelegi doar ca lumea are probleme de
varii feluri cu Presedintele: (a) politice; (b) personale si (c) psihiatrice. Dar grava problema (d) constitutionala, nu e in stare sa o
articuleze nimeni. Niste balmajeli cu democratia, vointa populara, poporul suveran, sondaje de opinie: Asta e tot ce poti obtine.

· - Ca si cand toate cele de mai sus nu ajungeau, desi mai sunt doar doua saptamani pana la referendum, nici acum nu se stie cu certititudine care va fi cadrul legal si procedural dupa care se va desfasura acesta. Totul pare sub semnul arbitrarului Puterii.

· - Bataie de joc mai mare nu se putea. Cele de mai sus dejau situau toata povestea in cheia unei farse politice. Faptul ca un referendum
pretins major nu are nici acum fixate regulile jocului, transforma totul intr-o sfidare nationala. O bataie de joc la adresa cetatenilor si
comuntatii democratiilor civilizatiei Occidentale din care Romania pretinde ca face parte. Numai in Africa se mai intampla asa ceva. Fie si
numai pentru acest lucru, circoteca politica montata romanilor de parlamentul lor merita tot dispretul .

Acestea fiind notate, ca cetatean obisnuit nu poti sa nu te intrebi: De ce sa participi la acest circ politic? Cat de stupid pot sa te considere
coreografii acestei farse politice dansante ca sa fie convinsi ca o sa-i iei in serios? Ca ce chestie sa legitimezi toata aceasta bataie de joc
nationala si planetrara cu prezenta si expresia vointei tale politice?

Sunt intrebari legitime? Sunt. Plac sau nu, sunt legitime.

UN SCENARIU IPOTETIC

Sa presupunem de dragul argumentului, ca referendumul va fi organizat corect, conform legii validate de Curtea Constitutionala etc. etc. etc.

Sa presupunem de dragul argumentului ca nu a existat niciun puci parlamentar, ca Puterea va inceta sa mai manipuleze regulile si ca nu va incerca sa fraudeze. Sa ne concentram pe aceast scenariu ipotetic. Trei observatii:

1. 1. Sa retinem inainte de orice esentialul: In fata poporului nu este adus T. Basescu. In fata poporului este adusa o propunere facuta de
Parlament catre Popor. T. Basescu a venit in fata Poporului la alegerile din 2009. Acum Poporul e chemat sa se pronunte cu privire la altceva: „Crede el, Poporul, ca decizia Parlamentului privindu-l pe Presedinte trebuie validata sau nu?”. Atat. Basescu este personaj secundar.

Toata povestea este deci despre Parlament si o decizie a acestuia. O decizie pe care Parlamentul o aduce in fata Poporului. „Poporule, zice Parlamentul, o situatie exceptional de grava s-a produs, o abatere constitutionala grava a Presedintelui. Noi am zis ca gata, il suspendam.

Dar zi dumneata, nu-i asa ca avem dreptate si trebuie suspendat samd?”

Deci aici nu este o situatie electorala normala, este altceva. Cine crede ca se afla intr-un scenariu electoral clasic, e parasutat din alt
film. Daca este consilier al lui T. Basescu zilele astea, are o problema. Si T. Basescu odata cu el.

Deci nu este vorba o situatie electorala normala. De asta si regula care cere un cvorum si anumite conditii de participare. E o situatie
grava, exceptionala, cu implicatii constitutionale si politice majore.

Nu merge ca ne adunam 3 romani, 2 votam DA si gata, decidem pentru restul. O situatie exceptionala cere sa fie indeplinite anumite conditii de cvorum. Conditia actuala e chiar blanda (cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale
permanente). Scoala de gandire numita „economie constitutionala” dezvoltata de laureatul premiului Nobel in economie, James Buchanan, vorbeste de mecanisme cum ar fi „super-majoritatile”, numere de peste 66% sau chiar 80%.

Logica e evidenta oricui nu abuzeaza de beneficiile televiziunii moderne: Daca n-ar fi asa, parlamentarii nostri veseli ar organiza din
trei in trei luni puciuri parlamentare si apoi le-ar legitima prin referendumuri cu familiile si apropiatii (5 sectii de vot in toata tara), in functie de cum merg sau nu merg negocierile de impartire a contractelor in parlament si in functie de cum o grupare sau alta ajunge la fraiele puterii.

2. 2. Conform celor de mai sus, e important sa retinem ca in toata aceasta poveste nu este vorba despre legitimitatea sau validarea lui T.
Basescu. Este vorba despre despre legitimitatea sau validarea Parlamentului (pucist, in cazul de fata). Mai precis a deciziei parlamentare.

Mai departe, este vorba despre statul de drept si mecanismele sale la lucru.

Politic si procedural vorbind, Parlamentul este chemat sa dovedeasca ceva Poporului: Ca Presedintele merita pedeapsa ceruta. Daca reuseste sa convinga, bine. Daca nu, nu. Cand respecti astfel de proceduri preemptive si asiguratorii se numeste stat de drept. Asta este diferenta intre democratia liberala occidentala si alte sisteme.

Altfel spus, si mai simplu: Parlamentul trebuie sa convinga Poporul ca gravitatea faptelor este atat de mare, ca peste 9 milioane de romani vor fi atat de indignati si agitati ca vor lasa tot, masa, casa, televizor, concediu in Grecia, iesind la vot sa-si exprime pozitia. Daca nu ies, testul gravitatii in ochii Poporului nu este trecut. Punct. Indiferent de cum arata distributia voturilor exprimate. Fara cvorum rezultatul
final este delegitimarea deciziei Parlamentului si prin implicatie, a Parlamentului, in ansamblu.

Sa repetam: daca Parlamentul nu scoate numarul de cetateni consitutional-necesar la vot, e problema sa, nu este a Presedintelui.
Legitimitatea lor e in joc, pe prima linie. A Presedintelui este doar in secundar, pe linia a doua, in momentul in care cvorumul este indeplinit. Daca nu este, nu e problema lui.

3. 3. In lumina celor de mai inainte, concluzia este clara: Chiar daca presupunem de dragul argumentului, ca referendumul va fi organizat
corect, ca nu se bazeaza pe si urmeaza sa legitimeze un puci parlamentar, tot nu este clar de ce o persoana care considera ca tot tambalaul nu este justificat, ar trebui sa raspunda neaparat chemarii la referendum.

Prima reactie, naturala este sa ridici din umeri si sa-ti vezi de treaba. Daca Parlamentul nu are altceva mai bun de facut decat sa
organizeze consultari referendare aiurea, cand ii dicteaza interesele de clan, e treaba lui. Ca cetatean al unei tari libere, nu ai nici cea mai
mica obligatie sa participi.

Intrebare: Este deplasata o astfel de atitudine? Daca da. Pe ce temei?

 

A TREIA INTERPRETARE – CEA MAI DURA

Daca totusi nu uiti de modul in care s-a ajuns la refrendum si daca te intereseaza cu adevarat starea politica reala a natiunii, atunci ajungi
la bateria de argumente prezentate de Mirel Axinte pe Blogary. Vezi aici.

Cititi tot textul. Merita. Citez doar cateva paragrafe:

„La cît au investit oamenii ăștia în această lovitură de stat, la cum au tratat Constituția, regulile democrației, Uniunea Europeană, pe Angela Merkel, liderii europeni, la cum au tratat instituțiile statului român și legile, la cît au riscat, credeți că sînt dispuși să piardă totul la referendum? Vi se pare USL-ul ... dispus să stea să aștepte să piardă totul în urma unui scrutin organizat corect, după reguli? Asta după ce au ajuns la referendum trecînd peste Constituție, peste legi, peste regulile democrației și peste cererile Uniunii Europene? Știu că oile placide se înnebunesc după calcule electorale, dar credeți că va lua cineva în considerare calculele electorale ale oilor placide?

Pînă acum aveați o scuză. Puteați spune: Nu cred! Așa ceva nu se va întîmpla! Nu vor merge așa de departe! Ei bine, i-ați văzut zilele astea. Vreți să vi se deseneze? Sîntem în plină lovitură de stat. Iar cine nu înțelege asta este, iertată să-mi fie franchețea, absolut imbecil.
Mai țineți minte, atunci cînd citeați despre cum au luat puterea comuniștii, naziștii sau fasciștii, în Rusia, Germania, Italia, România, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, Argentina, Venezuela, China, Cuba, Coreea sau Vietnam, cum vă enervau orbirea și naivitatea ”băieților buni”? Băieți buni care, placizi și anesteziați, au așteptat miracolul pînă în ultima secundă, pînă în fața plutonului de execuție condus de Che Guevara sau în lagărul condus de oamenii lui Nicolschi (sau cum dracu îl chema – nu rețin nume și date, nu țin minte nici măcar unde a murit Maniu). Au sperat că e un vis urît, că va interveni cineva, că așa ceva nu se poate, că și comuniștii, naziștii și fasciștii sînt tot oameni, că rațiunea va învinge, că trebuie să ne bazăm pe buna credință a acestora.

Însă toți aceștia au o scuză: nu mai văzuseră așa ceva. Mai țineți minte cum țărăniștii și liberalii au mers la alegerile din 1946 ca oile la tăiere? Sau Tămădăul? Mai țineți minte bîlbîielile, prostia nesfîrșită, naivitățile năucitoare și orbirea incredibilă a liderilor germani și ruși înainte de preluarea puterii în Rusia anului 1917 și Germania anului 1933 de către comuniști și naziști? Pe toți aceștia îi leagă același
lucru: incredulitatea. Pînă în ultima secundă nu au crezut că așa ceva li se poate întîmpla tocmai lor. Și tocmai lor li s-a întîmplat. Și noi știm asta. Noi nu avem nicio scuză.”

Intrebare: Are Mirel Axinte dreptate sau nu? Si daca da, ce implicatii are asta pentru noi toti?

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22