De același autor
Multa lume este ingrijorata zilele acestea cu privire la viitorul Romaniei: crize politice, economice, constitutionale, alegeri, arestari, suspendari, coruptie, Marga, inflatie, somaj. Ingrijorarea se dovedeste insa nejustificata. De ce? Cititi presa. O veste excelenta ne parvine prin intermediul ziarului Adevarul. Ce aflam? Aflam ca: “Principele Nicolae, fiul Principesei Elena (cea de-a doua fiică a Regelui Mihai), urmează să se stabilească în România, conform unor surse apropiate Casei Regale”.
Reactia naturala este una de entuziasm. Pastrand masura si fara sa exageram, sa spunem ca avem sentimentul ca daca asa stau lucrurile, in principiu problemele Romaniei sunt ca si rezolvate. Sa luam pe rand logica lucrurilor, urmand in acest sens excelentul argument formulat in publicatia mai sus citata:
“Tânărul de 27 de ani, cel de-al treilea în ordinea succesiunii la tronul României, va prelua o parte dintre activităţile publice ale Casei Regale a României. În 2010, Principele Nicolae a primit, în cadrul unei ceremonii solemne organizate la Palatul Elisabeta, titlul de Alteţă Regală, la împlinirea a 25 de ani. Totodată, bunicul său, Regele Mihai I de România, i-a acordat decoraţia „Nihil Sine Deo". Nicolae a fost prezent, de mai multe ori în România, în ultima vreme. La 30 decembrie 2007 s-a stabilit Noul Statut al Casei Regale prin care nu se mai aplică legea salică (care interzicea accesul femeilor la tronul României). Primele două succesoare au devenit, astfel, fiicele cele mari ale Regelui, Margareta şi Elena. După ele - Nicolae!”
Nimic mai simplu. După ele - Nicolae! Asa de eficient se rezolva toate cand iti pui in cap sa rezolvi temeinic ceva si nu te pierzi in false probleme si dileme. A preluat o parte dintre activităţile publice ale Casei Regale? Preluat. Bifat. A primit, în cadrul unei ceremonii solemne, titlul de Alteţă Regală? Primit. Bifat. I-a acordat bunicul sau decoraţia „Nihil Sine Deo"? I-a acordat. Bifat. A fost prezent, de mai multe ori în România, în ultima vreme? A fost. Bifat. Se mai aplică legea salică? Nu. Bifat.
Pai, cu decoratia luata, legea abrogata, prezenta la zi, titlul acordat si control absolut asupra unei parti a activitatilor publice, nu e tanarul nostru numai bun de condus o tara europeana de aproximativ 20 de milioane de supusi? Este. Romania nu mai poate rata. Imposibil. Punct ochit, punct lovit. Asa se face treaba.
Sigur, multi cititori poate ca nu sunt familiari cu personalitatea, cariera si realizarile tanarului care urmeaza (a) sa fie garantul, stalpul si constiinta bunei guvernari a acestei tari; (b) sa scoata tara din criza si (c) sa o duca pe calea prosperitatii si progresului. Dupa cum recunoaste si Adevarul, “Principele Nicolae este o figură puţin cunoscută românilor”. Totusi, ignoranta maselor nu e absoluta: “Una dintre rarele ocazii în care a putut fi văzut a fost acum 20 de ani, când Regele Mihai l-a prezentat din balconul Hotelului Continental drept viitorul rege al României.”
Pentru a umple acest gol –putin scuzabil daca realizam ca vorbim aici despre viitorul nostru rege - sa facem apel din nou la excelentul material din publicatia sus citata:
“ Principele Nicolae (născut în 1985), pe numele său întreg Nicholas Michael de Roumanie Medforth-Mills, este fiul Prinţesei Elena (născută în 1950) - a doua fiică a Regelui Mihai I - şi al lui Robin Medforth-Mills (1942-2002). Are 27 de ani.
S-a născut la Geneva (Elveţia) şi a copilărit la Durham (nord-estul Angliei).
Tatăl său, Medforth-Mills, a fost medic şi oficial al ONU. Nicolae are o soră mai mică, Elisabeta Karina, a patra în ordinea succesiunii la tron (o informatie bineventa, romanii mai au deci o sansa, o plasa de siguranta este deja intinsa - n.a.).
Absolvent al Shiplake College (Shiplake, Anglia) şi al Royal Holloway, University of London.
E pasionat de călătorii în ţări exotice şi de sport.
A călătorit în ţări precum: Namibia, Botswana şi Zimbabwe.
A moştenit pasiunea bunicului său, Regele Mihai, pentru maşinile de teren.
A lucrat pentru World Challenge (o companie care îi introduce pe copii în lumea sporturilor extreme).
A mai fost chelner, cursant la o şcoală de bucătari, figurant la filmări sau angajat al lanţului de magazine Tesco.”
Inchei citatul. Pe scurt, pregatirea, studiile, experienta politica, economica, si tehnica, statura intelectuala si anvergura profesionala il recomanda toate fara rezerve pe acest tanar ca fiind omul potrivit la locul potrivit.
Sa gandim comparativ: La varsta sa alti tineri romani abia daca si-au pus temelia unei cariere sau incearca sa lanseze, consolideze sau salveze o afacere, sau sa-si intretina parintii, sau sa creasca un copil, sau sa studieze pentru un doctorat, sau sa-si faca un profil profesional, sau sa intre in competitia dura legata de viata publica. Nicolae al nostru este insa deja Alteta Regala, recipient al decoraţiei „Nihil Sine Deo" si absolvent al şcolii de bucătari la filmările de la lanţul de magazine Tesco.
Iti sta mintea in loc. Pai daca baiatul asta facand practic nimic, nici un efort notabil pana la 27 de ani, a reusit toate acestea (plus călătorii în ţări precum Namibia, Botswana şi Zimbabwe), ce ar putea el infaptui daca si-ar pune mintea si vointa la lucru, odata instalat rege al Romaniei?! Te ia cu ameteala.
In acest punct multi cititori pot deveni nelinistiti: “Prea frumos ca sa fie adevarat. Ce sansa imensa avem! Incredibil ce noroc. Dar… daca nu vrea sa ne preia?! Daca ne refuza? Ce ne facem?”
Raspuns: Sa nu disperam. Inainte de orice, asa cum am stabilit mai sus, mai este si Elisabeta Karina la rand. Deci nu ramanem chiar asa, lasati total de izbeliste. Nu. In plus, acelasi impecabil material din Adevarul ne readuce linistea:
“In primul interviu acordat presei din România, Principele Nicolae spunea, în 2008, … că nu stăpâneşte limba română (nici cât să se descurce pe un peron de gară), dar că, dacă românii îl vor vrea, nu va refuza invitaţia la tron.”
Punct.
Chiar asa, poate omul sa refuze? Nu poate. Vrea, nu vrea, se sacrifica. Vox populi vox dei.
Serios acum: Daca toata povestea de mai sus seamana cu o gluma, nu e vina subsemnatului. Din motive care imi scapa, Casa Regala si sustinatorii sai insista sa joace un rol marginal, defazat, inadecvat si ultimamente ridicol in viata publica romaneasca.
Cum s-a ajuns aici, nu stiu. Repet: nu e vina mea daca ceea ce scriu suna dur. Doar constat.
Ocazii sa demonstreze ca inseamna ceva -simbolic, politic, moral- au tot fost pentru Casa Regala. Le-a ratat pe toate. Sistematic si mai ales mediocru, sub-mediocru.
De pilda, intr-un moment de criza grava, vara aceasta, Casa Regala putea sa se ridice in mijlocul evenimentelor si deasupra lor. Putea sa preia mantia de aparator al statului de drept, al democratiei, al destinului European al tarii. Putea sa transceanda taberele si sa faca un pas inainte. Sa ocupe imensa nisa lasata libera de elita politica si sa vorbeasca in numele interesului national. Sa se afirme ca forta morala, vointa politica si constiinta limpede a tarii. Asa se castiga autoritatea si legitimitatea in fata natiunii si istoriei. N-a facut-o.
A preferat sa traverseze criza pe burta si pe coate. N-a vazut, n-a auzit, n-a comentat. Nu e o surpriza. E atitudinea cu care ne-a obisnuit: ‘Complicatii, crize, probleme pentru tara?! Nu-i nimic, lasa, poporul se descuca el singur… Stie el sa iasa din criza si singur. Noi sa fim sanatosi si sa asiguram buna continuitate dinastica…’.
Data la fund, Casa Regala s-a strecurat pe tacute prin marea criza constitutionala si lovitura de stat din 2012, si a reaparut iar la suprafata spre toamna, joviala, senina si pusa pe mari fapte dinastice si serbari. Cum? Cu doua chestii:
Prima este comica poveste de PR de mai sus (un dezastru, un studiu de caz de cum nu se face treaba), avand ca personaj central pe policalificatul tanar Nicolae cu CV-ul sau minunat. (Pe care, apropos, daca il pregatesti ca rege al unei tari prin balcoanele careia il prezinti ca atare, pare de bun simt (a) sa-l indrumi catre o profesie serioasa care sa-l fereasca de eticheta de tanar neispravit de bani gata - macar asa, de ochii lumii si (b) sa-l inveti limba tarii; nu astepti ca la 25 de ani sa se invarta buimac pe peroanele natiunii, gesticuland in namibiana. Asta asa, ca un comentariu amical relativ la un element de gandire cu premeditare in politica dinastica sau cel putin ca gest de curtoazie fata de popor.)
A doua este o mare aniversare. Aniversare ce va ramane in istorie. La aceeasi masa, cot la cot, Majestatea Sa si cele mai sinistre figuri ale vietii politice romanesti, canalii absolute dupa orice standard moral, politic si istoric, sursele ultime si sponsorii avizati ai tumorilor care devasteaza sub ochii nostri viata politica si publica a tarii. In decor: curteni, boieri, fete alese. Greu de uitat. Greu de iertat.
Cum s-a ajuns aici, nu stiu. Repet: nu e vina mea daca ceea ce scriu suna neplacut. Doar constat. Daca sustinatorii Casei Regale vor sa fie suparati, sa nu fie pe autorul de fata. Nu au de ce. El de partea lor. Altcineva, mai important in marea schema a lucrurilor, nu pare a fi insa de partea lor. De ce? Habar nu am. Mergeti si intrebati direct.
