De același autor
Este corect: O nenorocire nu vine niciodata singura. Nu ajungea catastrofa politica nationala din 9 Decembrie 2012. Nu. Acum am ajuns sa trebuiasca sa scriem editoriale si sa facem analiza politica cu si despre d-l Vasile Blaga. Da. Vasile Blaga.
Ar fi fost bine daca am fi avut de ales. Ce doriti (a) un dezastru politico-electoral national pentru Romania pe 9 Decembrie sau (b) Timp de n luni de acum incolo sa il aveti pe d-l Blaga Vasile sef al Opozitiei de Dreapta si sa fiti nevoiti sa scrieti despre gandurile, gesturile, planurile, stratagemele si faptele domniei sale. Am fi mers sigur pe varianta(a).
Dar nu a fost sa fie.
Bineinteles, ar mai fi fost si varianta (c): Sa fiti nevoiti sa cititi zilnic cate un editorial de Horatiu Pepine despre Dreapta din Romania. Dar asta nu se pune pentru ca suntem totusi parte a Europei, o tara traditional civilizata si in plus mai exista si ONU si niste acorduri internationale care interzic astfel de practici inumane.
Asa ca de acum inainte va trebui sa scriem despre Vasile Blaga. Ca sa scriem trebuie sa urmarim: discursurile lui Vasile Blaga, ideile lui Vasile Blaga, strategiile lui Vasile Blaga, activitatile de organizator ale lui Vasile Blaga samd. Pe scurt, si vorbind deschis: Vai de capul nostru. Faptul ca si Horatiu Pepine e in aceeasi oala cu noi nu e o mare mangaiere. De ce ar fi?! Noi suntem oameni milosi chiar si cu cei care nu recunosc imperativele regulii de aur.
Era o vreme cand ne luptam pentru sufletul si viitorul Dreptei Romanesti cu Dinu Patriciu. Ce vremuri! Am ajuns desigur sa le regretam. Dinu Patricu avea multe defecte: umane, politice, strategice - s-a dovedit chiar ca si economic vorbind, la vremea apogeului sau, intelegea despre structura si functionarea pietei romanesti de retail cam tot atat cat intelege vecinul meu si al dumitale de la trei, oricare dintre ei, nu conteaza care. Dar trebuie sa-i recunoastem omului ce era al lui: Avea respiratie, ambitie de calibru si vointa sa si-o manifeste cu aplomb si uneori cu stil. Iar intelectualmente era deasupra liniei de la care poate incepe orice critica.
Azi il avem pe Vasile Blaga. Si atunci!?
Nu poti decat sa te intrebi: Ce mai vrea omul acesta de la noi si de la viata publica? De ce nu se retrage? Gata. Vine un moment cand iti iei masura. Iti spui: Viata a fost deja mult prea generoasa date fiind preconditiile si materia prima pe care i le-am oferit.
Chiar nu realizeaza? Si chiar asa: Stie cineva ce mai vrea domnia sa de la politica? Ce proiect, ce idee, ce ambitie mai poate nutri? Ce promisiune sau ce viziune anuntata dar inca neimplinita mai datoreaza natiunii?
Domnia sa a realizat tot ceea ce se putea realiza sub condiile normale de aplicare ale Principiului lui Peter. Totodata a ratat tot ce se putea rata sub conditiile normale de aplicare a legii numerelor mari.
Ce trebuie sa facem acum!? Sa petrecem urmatoarele 10-12 cicluri electorale tot asteptand ca d-l Blaga sa castige macar o alegere, prin incercari repetate, lucru desigur statistic posibil la numere foarte, foarte, foarte mari. Sau ca sa organizeze ceva, orice, cat de neinsemnat dar caruia sa-i zica “organizatie”? Chiar trebuie sa fortam Principul lui Peter pana la limita ruperii?
Nu stiu. Ma pregateam sa scriu o analiza despre motivele pentru care d-l Blaga nu ar trebui sa-si dea demisia ci ar trebui sa se retraga direct si imediat din politica. Sa mearga acasa, sa fie fericit cu familia si in sectorul privat si sa ne lase in nevoia noastra. Sau daca tot insista, sa mearga la USL sa-i mai organizeze si pe aia un pic, sa beneficieze si ei.
M-am apucat de scris. Dar mi-am dat seama ca mi-e imposibil. Nu pot. E prea mult chiar si atat.
In plus mi-am dat seama ca oricum, va scrie despre d-lui colegul meu, Horatiu Pepine.
Poate ca bunul meu coleg inca nu a realizat inca dar d-l Blaga reprezinta exact tipul ideal al Dreptei asa cum reise printre randurile textelor sale. Intruparea ei: Ideile, stilul, ritmul, strategia, viziunea, atitudinea. Respiratia.
Asa ca ma opresc aici, lasandu-i sa se descurce ei doi cum pot, intalnindu-se in ganduri. Eu atat am putut sa fac.
