De același autor
Vreau sa aduc o precizare importanta, cred eu, cu privire la o tema delicata. O fac cu oarecare ezitare pentru ca Mirel Axinte tocmai a publicat un editorial ("PNL SI CRIN ANTONESCU, SPERANTA DREPTEI") foarte important care merita discutat. Nu vreau sa deturnez discutia. Dar in editorialul sau, Mirel combina o tema cu privire la care are dreptate cu una in care este idiosincratic si persistent in eroare.
Chestiunea este relativa la disputa dintre cei care au mers la vot din considerente de strategie si expedienta politica ca sa sprijine “raul cel mic” impotriva “raului cel mare” si cei care n-au mers la vot boicotand din motive preponderent “morale”. Ar fi de spus urmatoarele.
Cei care au boicotat au avut o pozitie morala, nu politica. Au lasat ca in decizia lor sa primeze criteriul pur moral, anuntandu-se indiferenti la consecintele politice (cel putin la cele pe termen scurt si mediu). Presupunem ca si-au asumat asta. Este ceva de admirat. Dar decizia respectiva are consecinte politice si atunci cand ti-ai asumat decizia ti-ai asumat si consecintele politice.
Intre ele era si faptul ca ti se va reprosa – pe criteriu politic- faptul -care este matematic adevarat- ca ai contribuit la rezultatul catastrofal. Atat timp cat suntem parte a corpului electoral decizia sau nondecizia noastra contribuie la rezultatul final indiferent ce resorturi morale are. Deci nu are rost sa te revolti ca cineva iti aduce aminte ca non decizia ta a contribuit la rezultat.
In mod simetric, cei ce au mers la vot, erau constienti ca gireaza moral un rau. Mai mic, dar rau. Este inutil sa tot subliniem asta. Este clar ca si-au asumat acest lucru. Criteriul lor primar a fost expedienta politica, nu moralitatea.
Nu cred ca are rost sa mai continuam aceast disputa. Ambele parti si-au asumat niste consturi: unii ca vor fi blamabili moral, altii politic. Dar asta e parte a insasi conditiei umane in politica. Faptul ca o parte a electoratului roman are astfel de dileme si conflicte interioare si publice arata ca politic vorbind exista o parte vie a societatii romanesti, apta sa satisfaca criteriile intelectuale si morale de cetatean responsabil. Sa nu facem o vulnerabilitate din ceea ce ar trebui sa fie un motiv de mandrie.
