De același autor
Ma pregateam sa sa intervin in polemica sau mai bine zis scandalul iscat si intretinut in blogosfera si pe facebook pe tema MRU si noul sau partid de catre Mihai Neamtu, Mirel Axinte, Aurelian Pavelescu, Teodor Baconshi si alti asociati sau suporteri ai dreptei romanesti.
Intentia mea nu era atat sa amendez analiza si dignosticul pus de Mirel Axinte pe Blogary (desi ar fi cateva lucruri importante de rectificat si clarificat) cat sa critic strategia sugerata de el: MRU și Forta Civica pot și trebuie să meargă independent în alegeri.
Am realizat insa brusc ceva foarte interesant si ciudat cu privire la toata aceasta poveste. Ceva care reflecta in buna masura atmosfera generala din mass media si dezbaterea publica la aceasta ora. Asa ca am sa aman discutia privind situatia si strategia dreptei, inclusiv surprinzatoarea si acuta incompetenta a actualilor lideri ARD de a un proiecta un mesaj unitar si as se coodona pe o pozitie cat de cat coerenta si constructiva. Am sa tratez probleme dreptei alta data. Altceva mi se pare interesant acum.
Sa incep cu o observatie de bun simt: Toata lumea critica „dreapta” azi. Ziare, televiziune, blogosfera. Ce face si ce nu face, cum e si cum nu e, cum ar trebui sa fie.... Cea mai intransigenta critica si cea mai intemeiata vine de la oameni de dreapta din blogosfera, precum Mirel Axinte sau de la oameni din presa centrala cu vederi reformiste si de dreapta. Justificat? Desigur.
Totusi. La o privire la rece, nu poti sa nu te intrebi: Bine, bine, dar stanga nu avem in tara asta? Unde sunt criticile stangii? Unde sunt discutiile cu privire la reforma stangii, reconstructia, ideologia, asteptarile si orizonturile ei? Chiar nu are nimeni de analizat si zis nimic in mod constructiv cand e vorba de stanga? Nu are nimeni sugestii despre cum trebuie facut si cine sa faca astfel incat sa avem si noi o stanga moderna, europeana, reformista?
Daca urmaresti fluxurile de presa sau trendurile pe internet, ai putea jura ca nu venim dupa o lovitura de stat data de stanga care a bulversat tara din temelii. Nu. Venim dupa o vara in care toata atentia natiunii a fost fixata obsesiv pe negocierile de formare a nefericit intitulatei aliante politice ARD. Lumea are asteptari imense de la dreapta. Stanga?! Aaaa stanga... Aici e alta poveste.
Pe dreapta sunt opinii diferite, dezbateri, contre, grupuri de idei si ideologice, asteptari, identiati si standarde. Se misca ceva. E ceva viu. Exista un public si un electorat cu pretentii. Divers, informat inteligent. Exista publicisti care isi asuma idei si identiati. Exista o noua generatie de oameni politici ce vine din urma. Buni, rai, sunt acolo. Mai bune sau mai rele toate acestea exista. Se observa o miscare, un efort de modernizare si de aliniere la niste standarde minime. Tiate cu costurile, erorile si problemele aferente.
Nimic pe stanga. Dar cel mai curios: nicio reactie de la comentatori, analisti si jurnalisti, altfel extrem de preocupati de soarta si strategiile dreptei. Interesant. Ca si cum ce se intampla pe stanga nu conteaza. Stanga nu are niciodata probleme in tara asta cu comentatorii si analistii impartiali, caci evident la ei ne gandim inainte de orice. Intrebare concreta: Toti acesti artisti ai criticii si analizei chiar nu au nimic de sugerat constructiv cand este vorba de USL si viitorul sau? Nu au nimic de criticat si sugerat la obiect cand vine vorba de resursa umana a lidershipului stangii si strategiile ei de viitor?
E adevarat ca asa cum am notat deja, pe drepata sunt idei, initiative, personalitati, un public activ si inteligent. Pe scurt sunt chestii incitante. Dar cine ii impiedica pe adversarii dreptei romanesti, neutrii echidistanti sau stangistii din convingere, sa-si construiasca propriul teritoriu, populandu-l cu idei, dezbateri, initiative si personaje politice sau publicistice de interes? Iata o intrebare pe care le-as adresa-o direct.
Cu atat mai mult cu cat iata, azi au o imensa oportunitate data de esecul loviturii de stat pusa la cale de USL. Intre alte consecinte este si apartitia unui clivaj serios la varful PSD. Pentru prima data in PSD exista posibilatea sa apara un leadership pasabil si reformist. Cu toate scaderile lor, Rus, Dancu si echipa sunt o sansa pentru PSD, pentru stanga romaneasca, pentru Romania.
Ma asteptam ca saptamanile acestea, in spatele lor si in sustinerea lor sa se alinieze zeci de figuri publice, jurnalisti, comentatori, analisti, intelectuali. Miza este imensa: Cine n-ar vrea ca in sfarsit sa avem si noi o stanga decenta, civilizata?!
Surpriza. Niciunul dintre intelectualii care altfel se alinieaza constiincios in spatele unui Geoana sau Ponta la prima strigare, care produce asa cum respira critici la adresa „intelectualilor lui Basescu” sau care semneaza scrisori (pe care din delicatete le vom califica doar ca „memorabile”) adresate Uniunii Europene, nu e de gasit in peisaj. Niciunul dintre comentatorii care altfel, pentru viitorul Romaniei e gata sa moara de gat cu unul sau altul dintre reprezentantii mai mult sau mai putin autodeclarati ai dreptei autohtone, nu zice o vorbulita in sustinerea reformistilor Rus si Dancu. Niciunul dintre analistii care altfel iti despica firul in patru pana la epizare cand e vorba de o initiativa sau ideie chiar si vag flotata public de la dreapta, nu pare interesat sa vina cu niste idei constructive sau macar cu o critica la obiect cand e vorba de constructiile stangii.
Asadar: ce sa fie? Cum sa explicam aceasta bizara inlantuire de fapte? Mister. Iata o tema de discutie pentru noi toti. Poate ca din cand in cand, cand mai luam o mica pauza de la reflectat la si dezbatul chestiunile dreptei, ar fi mai mult decat util sa ne concentram putin atentia si asupra acestei bizare si cu totul misterioase situatii.
