De același autor
Am auzit multe voci ingrijorate in ultimele luni. Ce ne facem? Incotro mergem? Politic, economic, institutional, cultural - chiar si demografic -Romania si projectul national romanesc nu stau bine de loc. In jur, lumea se misca: economic, tehnologic, stiintific, cultural, geopolitic. Nu stau dupa noi. Ce viitor mai are acest popor? Ce viitor mai are acesta tara?
Daca inchizi televizorul, iti tragi sufletul si stai sa gandesti un pic la rece, ajungi mai devreme sau mai tarziu sa pui problema in termenii de mai sus. Suna stresant. Nu e bine.
Cum raspundem:
Nu trebuie sa ne stresam aiurea si cu atat mai putin sa disperam. Sa invatam din reactia oamenilor de calitate (“niste prieteni de familie”), neimplicati si neafectati de tumultul public, atat de apropiati noua (“ii stiu de mult”): “Lovitura de stat? Ei, draga, nu e nimic, se mai schimba si astia la putere. Parlament de borfasi si analfabeti? Ei, draga, nu e nimic, pleaca la alegerile urmatoare. Politizarea justitiei? Ei, draga, nu e nimic, se depolitizeaza ea... etc”.
Reactia este cu totul intemeiata. Oamenii au atitudinea justa. Le dam dreptate.
Pe ce ne bazam. Pe urmatoarele:
1. Romania are resurse naturale si e o tara frumoasa. Iar Poporul Roman e un popor intelept si bun. Romania e ca o mandra gradina si Poporul Roman este un gradinar destoinic. Ce se vede acum e o deviere de la normal. Dar se rezolva.
2. Romanii au o intelepciune a lor, un mod de a fi, o gospodarire, o chiverniseala care in mod normal (daca nu ar fi perturbati de una si de alta) le asigura o viata tihnita si un trai decent indiferent de epoca istorica, de organizare economica, tehnologie sau de ce fac sau nu fac popoarele din jur. Ce se vede acum e un accident. Dar se rezolva.
Dar sa presupunem ca se intampla “ceva rau”. Nu stim ce. Putin probabil sa se intample dar sa zicem ca se intampla “ceva”. Nu are rost sa precizam, pentru ca nu e imaginabil nimic rau (vorbim doar de Poporul Roman aici, nu?). Dar sa zicem asa, de dragul discutiei, ca “ceva” rau se intampla. Atunci:
3. Poporul Roman a supravietuit in Istorie. Stie ce sa faca in Istorie, se descurca. Alte popoare: nu. Dar, asta: da. Da-i drumul Poporului Roman in Istorie doar in camasa, izmene si descult si se intoarce cu: branza, varza, un viezure si caciula de miel. Si-ti mai compune si o poezie. Asta e Poporul Nostru. Nu sunt multe popoare ca el.
4. Codru frate cu romanu. In caz de Pericol Istoric, avem unde sa ne refugiem. (Vezi relatia privilegiata, de consangvinitate, mai inainte mentionata - rudele se ajuta intre ele, asa-s romanii, o mare familie, cu codrul, cu raul, cu ramul, cu toti). Pana trece Pericolul Istoric. Dupa aceea iesim din codru si ne vedem de treaba. (Vezi punctele 1 si 2).
5. Dumnezeu este roman. Nu conteaza de unde este de loc (ardelean, oltean, moldovean etc.), faptul ca e roman e tot ceea ce conteaza. Dovezile sunt abundente: (1) Supravietuirea Poporului Roman in Istorie si doi la mana, in Decembrie 1989 a fost anormal de cald si s-a putut iesi in strada - cum explici asta?!-. Deci: pe scurt, daca e sa fie “ceva”, are Dumenzeu grija de noi.
6. Datinile, colindele, portul nostru stramosesc (Nu ma intrebati de ce, dar asa arata lista: E pe lista, pun si eu. Si sa lamureasca altii ce si cum).
7. Diverse.
In lumina celor de mai sus, ingrijorarile prezentate in deschiderea discutiei sunt evident nejustificate. Ce revolutie informatica in derulare, ce revolutie biothenologica in devenire, ce educatie si cercetare, ce stat de drept si economie performanta?! Toate acestea pot fi chiar interpretate ca o diversiune de la teme mult mai importante care merita cu adevarat atentia noastra publica integrala si nedivizata: "Ceea ce conteaza pana la urma cu adevarat".
Stand sa inchei, realizez ca eu insumi, daca e sa ma intrebi serios ce cred, sunt optimist cu privire la viitorul Poporului Roman. De ce? Pe ce baza? Nu pot preciza logic. Dar sincer, am o speranta, un sentiment, un punct fix, ca o scoate la capat si de data aceasta. Este momentul in care imi sare in ochi lista de mai sus pe care tocmai am terminat-o: Radem, radem, noi dar lista... lista functioneaza, lista are dreptate... Este ceva mai puternic decat logica, ceva probabil scris adanc in noi, Dumnezeu stie ce, care ne da o voiosie tampa, iresponsabila dar profund robusta si vivace in fata realitatii si istoriei. Si asta probabil ca e o formula de supravietuire formidabila. Probabil.
Tocmai terminasem de scris articicolul cand vad aceasta stire:
....Oamenii de știință spun că descoperirea are o însemnătate uriașă....
"Cantități foarte mari de informații digitale pot fi înmagazinate timp de secole în secvențe de ADN, arată un raport al cercetătorilor britanici, publicat de revista Nature. Mai exact, informații care ar încăpea pe un milion de CD-uri pot acum fi stocate într-o eprubetă lungă de de câțiva centimetri, transmite presa internațională.
Echipa lui Goldman a ales câteva fișire (un clip de 26 de secunde cu discursul lui Martin Luther King, un PDF cu o lucrare științifică ce detaliază structura ADN-ului, un document text cu toate sonetele lui Shakespeare și o fotografie a institutului) și cu ajutorul unei companii din California (SUA), au reușit să le codeze în structura unor secvențe de ADN.
Ulterior, cercetătorii au trimis eprubetele la un laborator din Germania, unde ADN-ul a fost dizolvat, analizat, iar fișierele reconstruite în proporție de 100%. Oamenii de știință spun că descoperirea are o însemnătate uriașă .... "
No comment.
PS:
Imediat dupa dezastruoasele alegeri de anul trecut, m-am hotarat ca pe traditionala perioada neagra de depresie, de deruta si de frustrare ce urmeaza timp de aproximativ 100 de zile pierderii unor alegeri, sa fiu pe cat pot mai prezent in publicistica romaneasca. Stiam ca nu va fi o perioada placuta si am dorit sa fiu alaturi de cititorii mei in momente in care anticipam ca multi altii, pe care i-am ridicat pe umeri si carora le-am croit drum in fata ca sa ne fie lideri si purtatori de cuvant in toti acesti ani trecuti, se vor da la fund dezgustati, dezamagiti sau pur si simplu din lasitate si comoditate.
Perioada respectiva se apropie de sfarsit. Ce a fost mai rau a trecut. Am facut tot ceea ce am putut cu puterile si resursele mele limitate ca sa trecem impreuna hopul. Multumesc cititorilor mei pentru interesul si increderea lor. Multumesc Revistei 22 pentru gazduire si in speta d-lui Bernard Noghiu. Multumesc Blogary. Multumesc tuturor celor ce au preluat materialele mele sau pur si simplu le-au dat mai departe.
Nu ma retrag, am sa continui sa public, dar nu cu intensitatea cu care am facut-o in ultima perioada. Deci ne vom reintalni. Pentru cei care vor sa ne vedem mai des, ii astept pe pagina mea de Facebook. Aproape zilnic se intampla ceva interesant, cred eu, acolo. In plus, se gasesc congregati spontan in jurul ei din cand in cand tot felul de oameni interesanti din tara si din diaspora. Ramanem in legatura.
