Ascensiunea lui homo anti-immigrationis

Până în urmă cu câteva luni, Europa încă părea scindată între un Est total refractar faţă de imigranţi şi un Vest cu vederi mai progresiste. Vechea ordine s-a prăbuşit odată cu proaspăta politică migraţionistă a preşedintelui francez, cu victoria AfD în Germania (unde partidul de extremă dreaptă a devenit principala forţă de opoziţie după o campanie centrată pe imigraţie) şi cu campania electorală din Italia, unde partidele cu cele mai radicale vederi sunt şi cel mai bine plasate în sondaje. În aceste condiţii, Viktor Orbán, premierul ungar intrat şi el în campania pentru alegerile generale (şi primul politician european care a luat decizia naţională de a nu permite intrarea migranţilor şi a construit ziduri cu sârmă ghimpată în calea acestora), apare ca un fel de Mesia. „Vestul va cădea pentru că nu vede cum Europa e infestată. Noi credem că ultima speranţă a Europei e creştinismul. Dacă sute de milioane de tineri vor primi permisiunea să vină spre nord, va apărea o presiune uriaşă. Toate oraşele europene mari vor deveni majoritar musulmane“, propăvăduia Orbán săptămâna trecută. În urmă cu ceva ani, o asemenea declaraţie ar fi fost taxată și respectivul politician ar fi fost pus la stâlpul infamiei. Acum, poziţia lui este mainstream şi orice ar contrazice-o (cifrele Frontex, care arată că numărul imigranţilor ilegali a scăzut de 10 ori în ultimii doi ani), pare desuet și o luptă pierdută din start.

Care sunt însă ultimele tendinţe în moda antiimigraţie?

Franţa are deja o tradiţie în acest sens (şi mai ales să confunde cu intenţie imigraţia ilegală cu libera circulaţie în cadrul UE, obicei început de fostul preşedinte Nicolas Sarkozy, cel care a lansat conceptul de imigraţie targetată, conform nevoilor specifice ale pieţei muncii din Hexagon). Acum, Franţa drepturilor omului şi a „europenistului“ Macron a prezentat o lege extrem de dură la capitolul imigraţie. Legea scurtează timpul în care imigranţii pot cere azil şi creşte timpul în care pot fi deţinuţi de autorităţile franceze, plus alte măsuri menite să descurajeze venirea azilanţilor. Imigranţii au la dispoziţie 90 de zile să îşi strângă documentele şi să depună cererea de azil (faţă de 120 până acum) şi doar 15 zile pentru apel (faţă de 30 până acum), în cazul în care le este respinsă. În schimb, cei care sunt etichetaţi drept neeligibili şi primesc ordin de expulzare pot fi ţinuţi în centrele de detenţie 90 de zile (faţă de 45 în prezent).

Măsurile dau autorităţilor mai mult timp şi mai multă putere pentru a accelera şi creşte numărul de deportări, în condiţiile în care Franţa deportează deja considerabil mai mulţi azilanţi decât Marea Britanie ori Germania. Human Rights Watch și Medici fără Frontiere condamnă guvernul francez că se preface că nu vede comportamentul inuman al poliţiei faţă de imigranţi, incluzând aici blocarea ONG-urilor când distribuie ajutoare de bază. Imigranţii prinşi cu documente falsificate vor primi cinci ani de închisoare, respectiv un an de închisoare cei care nu au trecut printr-un punct de frontieră.

Noua lege este „copilul“ rezultat din împreunarea a două realităţi franceze: anul trecut au existat 100.000 de solicitări de azil (un record), iar lupta finală pentru preşedinţia franceză (între Macron şi Marine Le Pen) s-a dat pe terenul imigraţiei. Milioane de francezi au votat-o pe Le Pen tocmai pentru că promitea închiderea graniţelor, iar Macron îşi joacă din timp cartea cu votanţii extremei drepte. Administraţia Macron urmăreşte cu atenţie sondajele care spun că aproape două treimi dintre francezi consideră că sunt prea mulţi imigranţi în ţară şi nu mai aşteaptă următoarele alegeri ca să ia din voturile extremei drepte. Cu majoritatea confortabilă de care dispune, legea va trece uşor de votul din aprilie, în ciuda semnalelor de alarmă trase de ONG-uri.Vorbim de acelaşi Macron al cărui rezultat la prezidenţiale a fost văzut drept o victorie netă asupra naţionalismului de dreapta din întreaga lume şi un semn că valul Brexit-Trump s-a spart şi de acelaşi Macron care o felicita pe Merkel pentru răspunsul „uman” în faţa crizei refugiaţilor.

În Italia, coaliţia de dreapta condusă de partidul Forza Italia al lui Silvio Berlusconi marşează şi ea pe exploatarea sentimentelor antiimigraţioniste şi se poziţionează în pole-position pentru alegerile generale de pe 4 martie. Berlusconi – triplu fost premier condamnat pentru corupţie – descrie imigranţii drept „o bombă socială pe cale să explodeze“ şi spune că idolii lui politici sunt Orbán şi Trump. Iar Mişcarea Cinci Stele promite că îi va deporta rapid pe toţi imigranţii ilegali.

Reacţii dure a stârnit şi propunerea formulată de Germania la ultimul Consiliu European, de a lega fondurile europene de chestiunea imigraţiei. Mai exact, de a folosi o parte din fondurile de coeziune (ce se duc spre statele membre mai noi, din centru şi est) pentru integrarea imigranţilor. „Împărţirea poverii imigraţiei“ e conceptul invocat, împachetat de multe ori drept „solidaritate europeană“. Propunerea întâmpină o rezistenţă feroce din partea Ungariei, Poloniei, Cehiei şi chiar Austriei, care refuză să accepte cotele de imigranţi alocate. Şeful diplomaţiei ungare (dacă diplomaţie se mai poate numi!), Péter Szijjártó, l-a numit pe omologul său luxemburghez „un idiot care vrea să invadeze Europa cu imigranţi“ şi „un politician care urăşte Ungaria“.Luxemburghezul îşi permisese să critice noile decizii ale Budapestei în materie de imigraţie.

Profetul antiimigraţiei, Viktor Orbán, a propus recent o „alianţă globală“ contra imigraţiei. Dar nu doar atât. Muşcând cu succes din felia de electorat a extremei drepte Jobbik (toate sondajele arată că Fidesz-ul de guvernământ va obţine o majoritate confortabilă), premierul ungar a mai lansat o serie de măsuri contra imigraţiei. Orbán a decretat că toate ONG-urile care se ocupă de imigranţi vor trebui de acum să obţină permisiunea Ministerului de Interne ca să activeze, iar cele care vor reprezenta un „risc de securitate naţională“ vor fi chiar interzise. Mai mult, organizaţiile ce primesc finanţare străină ca să promoveze imigraţia (ceea ce este „împotriva intereselor de securitate ale Ungariei“) vor avea de suportat o taxă de 25%. De aceeaşi parte a baricadei anti-imigraţioniste se situează şi Austria. „Ca să asigurăm securitatea în UE, trebuie să oprim imigraţia. E în interesul nostru, al tuturor, să lucrăm împreună”, a explicat noul cancelar austriac după întâlnirea cu Orban.

Aşadar, în ciuda eternelor discuţii şi acuzaţii sterile (căci de politici coerente în materie de imigraţie poate fi vorba acum mai puţin ca niciodată), Estul şi Vestul par să se fi pus de acord. Liberté, égalité, fraternité. Dar nu pentru imigranţi.