Antrenarea trecutului

 Gigi Becali a achizitionat la Sosea, pe Bulevardul Aviatorilor, un imobil in stil francez care a apartinut, pana in 1945, lui Max Auschnit. Aici isi va avea sediul  Centrul de istorie a romanilor "Constantin C. Giurescu", finantat in primul an cu 4-500.000 de euro de catre Gigi Becali. Centrul este condus de Alex Mihai Stoenescu si va redacta "istoria adevarata a Romaniei" (conform lui Gigi. Becali).

Ce-si doresc ei lor

 Aflat la lectura intr-o biblioteca publica,  freelancer-ul Alex Mihai Stoenes­cu, un inginer, ofiter si scriitor care se pre­zinta ca istoric, si-a rotunjit ametitor ob­servatiile despre lumea contempora­na: istoria romanilor nu e prea prezenta pe raf­turile Occidentului. Toate natiile din jur ar avea opuri istorice considerabile in bi­bliotecile mari din Apus, nu si noi insa. Dar am disperat noi cu adevarat vreodata? Defel: suntem dotati, mereu pre­ga­titi de interventii, cu vizionarii nostri. Pre­nu­marandu-se, Stoenescu a propus: sa scriem, deci, o istorie a noastra, in sfar­sit, abia acum completa, abia acum in ade­var. O va dirija. Nimic mai simplu. Mai ales pentru un istoric care, in concurenta cu Academia si cu breasla in ge­neral, pare a-si lansa cercetarile de la tri­logii in sus, cum o cer subiectele care frig. Nestavilit, puseul sincronizator a aca­parat personaje dintre cele mai intraductibile. Solemna conjectura avea sa in­­­­talneasca instantaneu, tot foarte la dreapta, chimirul corpolent al lui George Be­cali. Desi infanta, ea cantareste acolo, pentru primul an de viata, deja 4-500.000 de euro. Obisnuit cu reflectorul, Alex Mihai Stoenescu declarase de alt­fel mai demult ca e "cel mai bine platit scriitor din Romania". Comentatorii nu mai sunt siguri daca Stoenescu sau da­ca Becali sunt la originea ei - o idee pro­vinciala, maximalista si ridicola, ca si pre­misele. Solicitand insa Becali Nasul, bo­tezul e deja facut.  Stoenescu se decla­ra­se  "un om de dreapta, fara perspec­tiva aparitiei unui astfel de curent politic autentic in Romania".  Intre timp, a aparut si omul providential, si respectul ritos pentru el.  Saptamana trecuta, la emisiunea de pe  TVR Cultura libre, Dragos Bucurenci a facut cu greu fata convingerilor aceluiasi Stoenescu, semn ca unii pleaca deja cam turbulent la re­vo­lutiile lor (sau poate la lovituri de stat?). Fara nici o consideratie, de altfel, pentru vocea unui Neagu Djuvara, care a declarat deja proiectul "sortit esecului". Ges­tul patronarii si platii e medieval si, in pofida sondajelor, lejer autist.  A fost fondat peste noapte un  Centru de istorie a romanilor "Constantin C. Giurescu", poate o "Saftica" a trecutelor vieti, in care figureaza Dinu C. Giurescu, Gheorghe Buzatu, Mihai Retegan si Ioan Chiper. (Nu lipsesc din lot, poate din cauza unor accidentari, Dan Zamfirescu sau Cristian Badilita?) Desi cel pu­tin unii dintre ei si-au prins numele in scan­daluri majore si obstinate, abia de acum incolo vom putea cantari ce e ace­la un compromis. Eventual solicitat, un lot de tinere rezerve va avea sansa sa com­promita chiar mai mult: perspectiva, fie si infima, de a putea fi luati vreodata in serios. "La mine la palat", spune Becali, "vor sta zece istorici care vor scrie istoria adevarata a Romaniei, cu­vant cu cuvant, cum a fost ea, cu ade­varuri, nu cu minciuni cu care ne-a invatat comunistii pe noi, nu e is­toria care ne-a spus-o noua rusii. Voi da tot palierul si voi da patru-cinci sute de mii de euro pe an." Nu e clar de ce istoriografia obedienta e atat de blamata, de vreme ce Constantin C. Giurescu, prefatand tocmai Probleme controversate in istoriografia ro­mana, afirma ca "adevar si patriotism sunt, in conceptia noastra, no­tiuni concordante. Iar experienta ne-a do­vedit ca adevar si marxism sunt de asemenea notiuni concordante". Si tot notiuni concordante pot deveni subit is­toria romanilor, PNG, Liga Campionilor, ortodoxia, viitoarele alegeri, revizionismul. Acesta din urma e planuit sincer si cincinal. Temele mari au fost deja atacate: "Miscarea legionara", "problema evreiasca", "rolul francmasoneriei". Stoenescu si Buzatu isi vor putea compila linistiti contributiile anterioare, toate ignorate - din fericire - de orice istoric serios. Nu vom mai spune "migratori", se avanta apodictic Stoenescu, ci "barbari" (de ce nu, mai pe sleau, "ne­cre­din­ciosi"?) si alte distinctii de o finete rava­si­toare. O linie de herodoti de serviciu va socializa Noua Generatie cu toate ce­le­lalte, indiferent de peluza. Pe viitoarele compuneri care ar putea drapa echitabil omisiuni si imposturi, Becali afirma ca a platit mai mult chiar decat pe draperii. Un fanion devenit steag va deveni piatra de hotar.

La Nohant, la Sosea

Cum Becali si-a achizitionat palat la So­sea, cum Stoenescu si-a localizat viziunea in Franta si cum declaratiile sale par desprinse dintr-un Dinicu Golescu nu tocmai telefob, ele mi-au amintit o anecdota de pe vremea cand energica mirare transfrontaliera se intampla sa fie si justa, si oportuna. Adica de la 1838. Vrand sa-i mistifice cu buna stiinta pe vizitatorii sacaitori ai domeniului ei de la Nohant - prea multi, prea terni, prea in­­ca­patanati -, prietenii lui George Sand au incredintat rolul gazdei unei cameriste inteligente - cumnata gradinarului. In­sarcinata sa fie pentru o seara chiar pa­troana sa, camerista se descurca atat de bine, incat ferventul admirator si cei ai­doma lui au renuntat pentru totdeauna sa mai deranjeze si sa mai creada ca ad­mira, nestiind pe cine exact. Tot ce are anecdota (povestita lui Adolphe Pictet de Franz Liszt) nu are isprava lui Stoenescu si Becali - si nu are in mod congenital si sistematic. E tocmai pe dos, si pe termen lung. Valetii de alta specialitate ai lui Becali vor confectiona un portret fals si gros patronului lor, cu conditia ca sunt datori sa acopere incontinuu ca­ceal­maua si sa atraga pe cat mai multi. Operatia poate lua, ca acum, chiar si nu­mele unui proiect de "istorie adevarata" a romanilor, si nu doar pentru ei, ci pentru Occidentul Nohantului. Dar, vorba lui Liszt, cine n-a fost martorul vitezei de ne­cre­zut cu care circula ideile inutile? Dramatic e ca ele mai si prind. Nu e certificat ca, dupa felul in care scrie, Stoenescu ar trece un examen obisnuit de istorie in­­tr-o universitate majora, desi, daca ar in­­sira predecesorii care aveau aceasta ca­litate, proiectul insusi ar fi mai aproape de Nohant decat de PNG. Societatea civila se va elibera insa grabnic de orice frison: independenta istoricilor va fi, desigur, sfanta. Indiferent cat de neprihaniti erau, ei vor fi cu jumatate de milion de euro mai neprihaniti, in fiecare an. Cine ar avea neghiobia sa-l banuiasca pe fi­nan­tator de imixtiune? Chiar nu s-a inte­les ca istoricii arvuniti vor lucra la un etaj diferit, pe un cu totul alt palier din castelul Becali?  Pana una-alta, singurul lucru bun in amestecul ilizibil de ispravnicii e ca am aflat macar atat: istoria casei pe care a cumparat-o, la Sosea, Becali. A pre­zentat-o Andrei Pippidi intr-un articol din  Dilema veche.

 E greu de acceptat ca personaje precum Becali sau Stoenescu se situeaza la si reprezinta dreapta. Cand o semifinala  UEFA capata dimensiuni de Posada, cum sa (nu) redeschizi capitolul Maglavit, cand sponsorul istoriei pe care o redactezi, cu concursul atator reporteri, tocmai l-a relansat? Cum sa nu te bi­ruie analogiile cand iti aduci aminte ca nu doar Becali si-a procurat, ci si Nae Ionescu poseda - la fel de falos, pe ace­leasi bulevarde - un Maybach?

 Breasla istoricilor de la noi - care a fost candva si ar trebui sa si reajunga candva foarte respectabila si eficienta - inca nu s-a pronuntat. Este, de pilda, po­sibil sa colaborezi deopotriva la tratatul Academiei si la istoria lui Becali? Asa cum portretul lui Burebista a putut depinde de evolutiile  Tratatului de la Varsovia sau de fluctuatiile CAER, la fel portretul lui Deceneu se va resimti si mai enorm, si mai monstruos - fie si numai dupa libatiile de pe Ghencea dotate cu crucifix. Sau poate nu e nimic sofisticat, in fond. Becali plateste si cativa lucreaza prin casa la nimic altceva decat la o istorie generala, in cantonament - adauga versiunea initiala - la demisol. FC Romania are cele mai mari sanse de calificare in retrograd. Ne va bucura doar ca sezonul de transferuri interna­tio­na­le de istorici nu s-a deschis.