De același autor
Cercetătorii de la Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române continuă seria conferinţelor lunare. Joi, 4 martie, ora 18, la Colegiul Noua Europă (Str. Plantelor 21), Andrei Oişteanu va ţine conferinţa Religie şi narcotice. Utilizarea magico-rituală a plantelor psihotrope în spaţiul carpato-dunărean. Este un subiect tabu în societatea românească. În perioada comunistă, atât religia („opium pentru popor“), cât şi opiumul propriu-zis erau subiecte despre care era mai bine să nu vorbeşti.
Andrei Oişteanu va prezenta cele mai vechi atestări arheologice şi documentare (Herodot) privind folosirea în scopuri religioase şi rituale a unor plante psihotrope (de regulă, cannabis) de către traci şi sciţi. Strabon aminteşte de preoţii traci kapnobatai („umblători prin fum“) pe care Mircea Eliade i-a considerat a fi un fel de şamani „care întrebuinţau fumul de cânepă pentru a provoca transele extatice“. Tot Strabon relatează faptul că geţii s au lăsat înduplecaţi de marele preot Deceneu „să taie viţa de vie şi să trăiască fără vin“. Nu e vorba de o prohibiţie impusă de considerente morale (cum au considerat mulţi comentatori), ci de raţiuni religioase. În epocă, zalmoxismul se confrunta cu dionysismul, cu riturile orgiastice închinate zeului trac Dionysos.
Andrei Oişteanu va prezenta de asemenea modul în care unele narcotice sunt folosite în cadrul folclorului religios din spaţiul românesc: plante afrodiziace şi de urzire magică a mirelui (mătrăguna), ciuperci halucinogene folosite de vrăjitoare (muscariţa), plante narcotice pentru „prăjitura morţilor“ (cânepă, mac). Este un capitol din cartea lui Andrei Oişteanu, Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură, în curs de apariţie la Ed. Polirom.
