Criza diplomatiei romanesti

 Preluarea portofoliului Externelor de catre premierul Tariceanu reprezinta doar o amanare a solutiei, in criza generata de refuzul presedintelui Basescu de a semna decretul de numire a lui Adrian Cioroianu in functia de ministru de Externe. Ciocnirea dintre Palatele Cotroceni si Victoria, care-si disputa controlul asupra  MAE, reprezinta un alt episod al razboiului care a cuprins intreaga clasa politica romaneasca. In incercarea de a afla care sunt costurile acestui conflict politic, centrat pe MAE, le-am adresat mai multor experti in politica externa urmatoarele intrebari:

 1. Ce consecinte are asupra relatiilor externe ale Romaniei faptul ca de doua luni  MAE se afla intr-o situatie de provizorat?

2. In momentul de fata 17 posturi de amabasador nu au titular, intre care: Washington, Londra, Paris, Tel Aviv. La comisiile parlamentare de politica externa sunt 10 nominalizari care inca nu au fost luate in discutie. Cum calificati aceasta situatie?

VLAD NISTOR, director general, Institutul Diplomatic Roman

Consecinte foarte grave pentru Romania

 1. Absenta unui titular al portofoliului Afacerilor Externe are cu siguranta consecinte foarte grave, atat din punctul de vedere al pozitiei internationale a Romaniei, cat si din perspectiva sistemului birocratic pe care orice di­plomatie il presupune. Este vorba in primul rand de­spre reprezentarea "ciudata" a Romaniei la intruniri im­por­tante, uneori fundamentale pentru pozitionarea corecta si coerenta a Romaniei astazi.

Este insa vorba si despre blocajele institutionale ine­­rente, pe care vacantarea pozitiei ministeriale de la MAE o determina. Existenta situatiei in care bunul mers al angrenajului pe care MAE il desfasoara tine de pre­zen­ta, decizia si semnatura ministrului. Preluarea interimara a acestui post de catre primul ministru nu este neuzitata. Felul in care unii oameni politici bagatelizeaza aceasta decizie tine fie de necunoastere, fie de rea-vointa. Cred ca a doua este explicatia cea mai probabila.

 2. Neocuparea unui numar important de ambasade cu sefi de misiune titulari este anormala, dar ea nu este in legatura directa cu demisia domnului Ungureanu. Si­tuatia este mai veche, anterioara momentului in care Mihai-Razvan Ungureanu a incetat sa mai fie ministrul Afacerilor Externe al Romaniei, si nu tine de simpla absenta a unui titular al acestui portofoliu. Este vorba de­spre un intreg circuit birocratic, in care sunt implicati MAE, guvernul, parlamentul si administratia prezidentiala. In acest caz, nerespectarea procedurilor si competitia po­litica negativa afecteaza sistemul de reprezentare coerenta si eficienta a Romaniei in lume. Daca la aceasta adaugam faptul ca printre ambasadele fara titular se afla cea de la Washington si cea de la Londra, putem in­­telege foarte usor dimensiunea dezastrului. Inexistenta in capitale importante a unor interlocutori romani, in­­ves­titi cu depline puteri, poate impinge Romania la marginea unor dispute, in situatia in care, in conditii normale, ar fi trebuit sa se situeze in centru.

 LUCA NICULESCU, redactor sef RFI Romania

Problema nu este grava, dar este serioasa

 1. Asumarea portofoliului Externelor de catre Calin Popescu Tariceanu nu este ceva grav, situatia a mai exis­tat in Europa cand Silvio Berlusconi, presedintele Consiliului de Ministri italian, a fost si ministru de Externe timp de cateva luni si a dat chiar dovada de responsa­bilitate participand la reuniunile lunare ale ministrilor de Externe europeni.

Ce se intampla acum la MAE nu este grav, dar este serios, mai ales in conditiile in care Romania a anuntat ca­teva obiective de politica externa: e preocupata de ga­sirea unei solutii in Kosovo, isi afirma de ani de zile in­teresul pentru zona Marii Negre, are o atentie speciala pentru Republica Moldova, pentru a vorbi numai despre di­mensiunea regionala. Pe de alta parte, absenta unui ministru intarzie definirea unei politici externe in momentul in care Romania a devenit membra a Uniunii Eu­ro­pene si ar fi interesant de cunoscut pozitia Bucurestiului pe o serie de teme importante: scutul american antiracheta, relatia NATO-UE, relatia SUA-UE (dincolo de de­claratiile de bune intentii tip "suntem pentru o relatie solida intre Europa si Statele Unite"). Pentru o tara care deseori se mandreste cu pozitia geostrategica, cu dimen­siunea (a saptea tara din UE), Romania este foarte ta­cu­ta in acest moment in politica externa.

 2. In unele cazuri este vorba de victime colaterale ale conflictului politic de la varful statului. Pentru numirea unui ambasador e nevoie de un triplu acord: pre­se­din­te-premier-parlament (chiar daca rolul comisiilor par­la­mentare de politica externa este numai consultativ). Cum fiecare dintre cei trei actori are alte interese in acest moment, numirile intarzie. Consecintele sunt previ­zi­bile: e greu sa te faci cunoscut si, mai ales, sa iti faci cu­noscute pozitiile intr-o tara in care nu esti reprezentat.

Pe de alta parte, exista state unde postul de ambasa­dor e vacant din cauza ca nu exista interes pentru tara respectiva: toti postulantii vor sa lucreze in tari importante, in tari europene, dar nu simt vreo chemare pentru Nigeria sau Pakistan. Aici este o problema de sistem a Ministerului de Externe, unde nu exista ceea ce se nu­meste un "plan de cariera", lucru pe care tinerii diplomati il resimt din plin. Posturile diplomatice ar trebui ocupate prin rotatie, in mod constant si previzibil. Iar una dintre pro­blemele diplomatilor romani este tocmai ca nu stiu care le este viitorul si atunci se gandesc ca nu are rost sa accepte un post intr-o tara de mai putin interes, daca ori­cum nu sunt siguri ca peste cativa ani vor fi re­com­pen­sati cu o ambasada de rangul intai.

LILIANA POPESCU, conferentiar universitar, SNSPA

Reputatia Romaniei are de pierdut

 1. Imi imaginez cat de ambarasati sunt toti diplomatii ro­mani la aceasta ora, intrucat o serie de decizii as­tep­tate in alte capitale nu pot fi luate, datorita faptului ca nu am avut pentru doua luni ministru de Externe. Intr-o ase­menea situatie, multe activitati sunt in "stand by" si re­putatia Romaniei are de pierdut. Ca sa nu mai vorbim de ocazii ratate cu prilejul diferitelor intruniri internatio­nale, unde Romania ar fi trebuit sa fie pregatita - mai ales in con­textul in care Romania se doreste a fi un lider regio­nal.

 2. Este o situatie similara celei in care nu am avut mi­nistru de Externe doua luni. Credibilitatea Romaniei este la mijloc, iar primul ministru ar trebui sa ia masuri ra­pide pentru remedierea situatiei create - mai ales ca si-a asumat portofoliul Externelor. Din cate stiu, politica externa nu este domeniul sau de excelenta si acest lucru se reflecta in aceste lipsuri. Cred ca in MAE nu se in­curajeaza intrarea in minister a unor persoane cu experienta - de varsta mijlocie -, care ar putea reprezenta o resursa pentru numirile viitoare de ambasadori. La ora actuala exista mari discrepante in interiorul MAE - o generatie foarte tanara si neexperimentata si, pe de alta parte, o generatie in prag de pensionare. Generatia de mijloc lipseste.

FLORIN DIACONU, lector universitar, Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii din Bucuresti

Doua situatii aberante

Prelungirea la nesfarsit a provizoratului la MAE nu poate decat sa dauneze relatiilor externe ale Romaniei si, in sens mai larg, intereselor nationale romanesti. La fel, lipsa ambasadorilor romani din mai multe capitale - unele ale unor tari extrem de importante in cadrul siste­mului international - este vadit contraproductiva atat in raport cu interesele imediate, cat si cu acelea de perspectiva ale statului roman. Ambele episoade la care faceti trimitere sunt absolut aberante. Pe de alta parte, e de luat in calcul ca, foarte des, statul roman, de la au­to­ritatile centrale si pana la cei mai marunti slujbasi locali, nu functioneaza. In astfel de conditii, nici lipsa unui ti­tular la Externe si nici lipsa ambasadorilor care ar fi trebuit sa se afle la post in cele 17 capitale nu are de ce sa ma (si sa ne) mire in vreun fel. Si aceasta fiindca, in cazul concret al Romaniei contemporane, situatiile aberante - si nicidecum episoadele de normalitate func­tio­na­la - sunt acelea ce domina, cu multa si evidenta lejeri­tate, o viata publica in mod constant foarte grav bol­nava.

DORINA NASTASE, director al Fundatiei Centrul Roman pentru Studii Globale

MAE trebuie reformat

 1. Situatia de provizorat de la MAE este doar una din­tre consecintele crizei politice interne. Un studiu coordonat de Sever Voinescu pentru Institutul pentru Politici Publice din Romania punea in lumina interesul re­dus pentru subiecte de politica externa, desprins dintr-o tendinta a publicului romanesc de a ignora aceste teme. Transformarea temelor de politica externa in pre­o­cupari ezoterice se regaseste si in cazul unor democratii consolidate, chiar si in Statele Unite. Insa este de subliniat faptul ca Romania, o tara care depinde intr-o ma­sura atat de mare de mediul extern, nu isi poate permite sa se concentreze aproape exclusiv asupra po­liticii in­terne, nici sa "importe" sau sa copieze (in raport cu te­mele europene) sisteme decizionale responsabile pentru "deficitul democratic" despre care s-a vorbit atat in vechile state mem­bre ale Uniunii. Privind insa situatia de la MAE dintr-o alta perspectiva, este surprinzator fap­tul ca, in ciuda imaginii bune a fostilor ministri de Externe din perioada postcomunista, reforma interna a MAE ra­mane la fel de incerta ca si aceea a altor institutii ale ad­ministratiei centrale. Daca reforma ar fi fost de mult in­­­cheiata, atunci MAE ar fi trebuit sa functioneze fara pro­bleme, in ciuda problemelor de politica interna, dupa re­gulile oricarui alt minister de Externe din lumea occidentala, prin urmare incidentul care a dus la demisia ministrului si la situatia de provizorat actuala nu ar fi trebuit sa existe. Provizoratul actual este, prin urmare, si un semn al politizarii excesive si ridica semne de in­­tre­bare asupra profesionalismului diplomatilor de cariera. De altfel, o alta consecinta a derivei reformei MAE este fai­mosul deja proiect de branding de tara "Fabulous Spirit", care pare a identifica diplomatia cu o compa­nie de PR. Proiectia in afara tarii a unei imagini favorabile nu se poate face decat pornind de la realitatile locale. Nici o campanie de PR nu va opri migratia din motive eco­­nomice, nu va opri cersetoria, nu va curata strazile si nu va asfalta gropile din calea vizitatorilor straini care ajung in centrul Bucurestiului pe drumul dinspre Aeroportul Henri Coanda, pentru a enumera numai cateva din­­tre problemele care contribuie la imaginea negativa a Romaniei. Iar diplomatia romaneasca pare a se concentra in ultimul timp asupra dimensiunii de comunicare a diplomatiei in dauna continutului.

2. Intarzierea numirii ambasadorilor in cateva dintre cele mai importante capitale ale lumii pare a fi o alta re­zultanta a crizei politice interne si a functionarii defectuoase a MAE. Se accepta in multe alte diplomatii cu vechi traditii si numiri politice ale sefilor de misiuni, insa nu se ignora niciodata faptul ca intarzierea numirii unui am­basador sau numirea unei persoane neagreate de autoritatile locale sunt interpretabile, in cel mai rau caz, drept ostilitate, in cel mai bun caz, drept desconsiderare a relatiei diplomatice respective, daca nu cumva partene­rii nostri s-au obisnuit deja cu modul de functionare al ad­ministratiei romanesti si nu au asteptari prea mari.

Cronologia crizei MAE

• 2 februarie - Calin Popescu Tariceanu ii solicita ministrului de Externe Mihai-Razvan Ungureanu sa demsioneze, motivul invocat fiind acela ca premierul nu a fost instiintat de catre MAE cu privire la situatia celor doi romani retinuti in Irak;

• 4 februarie - Mihai-Razvan Ungureanu demisioneaza;

• 19 februarie - Ca urmare a deciziei PNL, primul ministru ii solicita presedintelui Basescu sa-l numeasca pe Adrian Cioroianu in functia de ministru de Externe;

• 22 februarie - Traian Basescu refuza sa-l numeasca pe Cioroianu, pe motiv ca acesta ar fi lipsit de experienta diplomatica necesara;

• 13 martie - Premierul sesizeaza Curtea Constitutionala cu privire la refuzul presedintelui;

• 17 martie - Calin Popescu Tariceanu declara ca nu va numi pe altcineva in functia de ministru de Externe si ca presedintele este singura persoana care ridica obiectii cu privire la Adrian Cioroianu;

• 21 martie - Premierul declara ca va prelua pe o perioada limitata de timp (maximum 45 de zile, conform Constitutiei) atributiile ministrului de Externe;

• 22 martie - Presedintele Traian Basescu semneaza decretul de numire a lui Tariceanu in functia de ministru interimar la Externe;

• Pe toata perioada crizei (4 februarie-22 martie), functia de ministru de Externe a continuat sa fie exercitata de Mihai-Razvan Ungureanu.

Grupaj realizat de Armand Gosu si Alexandru Racu

LAZAR COMANESCU, ambasadorul Romaniei la UE

Ce tip de diplomatie vrem sa avem?

 Acest interviu a fost realizat cu aproximativ doua saptamani in urma la Bruxelles, la Reprezentanta Permanenta a Romaniei pe langa  UE. El reflecta un tip de diplomatie romaneasca ramasa neschimbata din 1990 si pana in prezent. Unii spun ca este vorba de profesionalism, altii ca este abilitatea rezistentei in functie. Unii cred ca vorbim de inalta diplomatie, altii ca este limbaj de lemn amestecat cu obisnuitele clisee ale birocratiei comunitare. Primii afirma ca este vorba de abilitarea "apararii intereselor Romaniei", altii ca este vorba de un patriotism prost inteles, plus reclama personala, plus evitarea obsesiva a unui raspuns concret sau emiterea unei pareri personale. Care este adevarul nu va ramane decat sa decideti singuri! Romania a intrat in Uniunea Europeana asa cum si-a propus. Cu ce pret? Putea sa intre si daca, de exemplu, niste "amatori" fara "experienta" ar fi propusi in astfel de posturi? O intrebare la care nici fostul ministru de Externe nu a meditat indeajuns.

 Domnule ambasador Lazar Comanescu, cum v-a marcat experienta pe care o aveti in calitate de sef al Reprezentantei Romaniei pe langa  UE, de la 1 ianuarie 2007, apoi ca sef al Misiunii Romaniei pe langa UE (2001-2007) sau ca ambasador la NATO in­­tre 1998-2001? Ati rezistat foarte mult in functiile unui Minister de Externe in care se intampla atatea schimbari...

 In mod fericit, dincolo de ce inseamna diversitatea in­­tr-o societate democratica, diversitate de opinii, diversitate de optiuni..., a existat in toata aceasta perioada un consens cu privire la aderarea la  NATO si Uniunea Europeana. Dincolo de alternantele firesti la guvernare, acest obiect a trecut dincolo de ceea ce a insemnat, pentru un guvern sau altul, venirea sau plecarea de la pu­tere. In masura in care cei implicati in acest proces am pus in prim-plan ideea de profesionalism..., am reu­sit.

Nu vi se pare ca Romania este mai putin interesata sa-si respecte angajamentele dupa 2007? 

Daca este sa ne comparam cu primele 10 tari, nu exista motive pentru care sa spunem ca suntem diferiti de ei. Sigur, trebuie sa stim ca este aceasta perioada de trei ani dupa aderare in care, daca un stat membru nu-si indeplineste anumite obligatii, va suporta con­se­cintele. Dar aceasta nu se aplica numai noilor veniti, ci si statelor vechi... nu vreau sa dau exemple.

S-a vorbit mult de activitatea vicepresedintelui Franco Frattini in reformarea justitiei romanesti. O vedeti ca pe o implicare in afacerile interne?

 Spre deosebire de ceea ce inseamna negocierile clasice, intre doi negociatori, fiecare cu interese diferite..., negocierile la  UE pleaca de la noi. Mai exact, devenim si noi parte din Uniune. Acest lucru da valoare proiectului de constructie europeana. La un moment dat, am ajuns ca partea romana si cea comunitara sa fie un intreg care sa ajunga la acelasi rezultat...

Dar majoritatea clasei politice romanesti este im­­potriva reformei in justitie, facute de Monica Macovei si sustinuta de la Bruxelles explicit de comisarul Franco Frattini. Ce fel de intreg este acesta?

 Prin ceea ce a facut Romania, in mod deosebit in domeniul justitiei si afacerilor interne, am ajuns unde suntem. Pana la urma ce conteaza este rezultatul, fiindca Romania a realizat performante deosebite si apreciate ca atare. Toata lumea poate vedea rapoartele  Comisiei Europene...

Despre care rapoarte este vorba, 2004, 2005, 2006? Sa nu uitam ce era justitie in anii 2004...

 Imi aduc foarte bine aminte de toamna anului 2004, atunci cand s-au inchis negocierile. Sigur, au fost critici la adresa inchiderii negocierilor, cu doua clauze, pe concurenta si justitie, dar faptul ca s-a reusit inchiderea negocierilor in 2004 a fost esential. Dupa intrarea celor zece a fost evident acel  "enlargement fatigue", acea oboseala care va face ca viitoarele extinderi ale UE sa se poarte in parametri si mai duri decat s-au facut cu noi sau cu cele 10 tari.

Continuand cu 2007, cum apreciati strategia post­aderare a Romaniei? In comparatie cu cea maghiara, care contine 300 de pagini, a Romaniei se reflecta in 30. Fostul negociator sef Vasile Puscas se exprima foarte critic...

 Este un lucru in atentia autoritatilor de la cel mai inalt nivel in Romania. S-a lucrat destul de mult la nivel de parlament si guvern, de partide politice, in sensul unei strategii postaderare. Va trebui sa avem la un moment dat un act inchegat, cap la cap. Programul actual cu care s-a venit la guvernare vine in intampinarea dezvoltarii capacitatii de dezvoltare a Romaniei de a performa la un nivel cat mai inalt. Elemente de strategie postaderare sunt insesi angajamentele pe care noi ni le-am asumat prin Tratatul de aderare si nu vor putea lipsi. Este vorba de programele sectoriale in baza carora se vor dezvolta programele si pe care vom putea sa primim bani de la  UE.

 Dar pana acum, in agricultura, agentiile de plati nu s-au realizat si daca pana in iulie va ramane la fel, nu o sa primim platile.  Agentia Nationala de Integritate nu a fost votata in parlament.

 Cu doua zile inainte, premierul a mers in Senatul Romaniei pentru a face un apel la Senat, care este Camera principala in cazul adoptarii  Legii ANI, sa grabeasca astfel incat sa poata fi adoptata chiar la sfarsitul acestei luni. Sunt optimist in acest sens. Noi trebuie sa prezentam propria contributie in baza careia se va face evaluarea Comisiei Europene. Aceasta contributie va trebui sa o dam pana la sfarsitul lunii in curs. Este important ca in contributia Romaniei sa se introduca ANI ca un lucru deja facut.

 Trecand in planul afacerilor europene, v-as da exemplul Poloniei, mult mai agresiva cand vine vorba de interesele sale, indiferent ca este vorba de fonduri agricole sau mentionarea crestinismului in  Constitutia europeana.

 Aici as nuanta un pic. Unul dintre principiile fundamentale ale  UE este cel al solidaritatii. Solidaritatea la scara UE inseamna sa ai capacitatea ca, atunci cand vrei sa-ti promovezi un interes national, sa-l promovezi si ca parte a interesului UE. Si invers, sa fiu capabil sa vad un interes al UE, in ansamblul sau, si ca pe un interes al meu. Exemplul cel mai bun este incalzirea climatica.

Nu cumva Romania face figura de "yes-man"?

 Sub nici o forma. La summit-ul de primavara am avut o contributie esentiala. Se vorbeste in actele adoptate, pe langa energia nucleara si hidroenergia ca surse "curate", de existenta a patru mari proiecte care sunt prioritate zero la scara  Uniunii Europene. Unul dintre aceste proiecte este Nabucco, care sa asigure proiectul pe sud-estul Europei, prin Romania, Grecia, Bulgaria, Centrul Europei s.a.m.d. Este o contributie romaneasca. Ab initio, au fost rezerve la acest proiect. Eu nu cred ca asta se cheama "yes-manism".

Interviu realizat de Iulian Tuca