Legea lustratiei, pentru insanatosirea mediului politic si public

RODICA CULCER

O rezolvare si mai multe probleme

La 10 aprilie, coalitia de guvernare a fost resuscitata brusc in Senat de votul asupra proiectului Legii lustratiei. Salvat in ultimul moment de liberalul Gheorghe Flutur, care a alergat direct de la aeroport la parlament, consensul coalitiei a reprezentat in primul rand un gest cu valoare de simbol. In forma adoptata, proiectul de lege creeaza intr-adevar premisele pentru achitarea unei datorii istorice, dar genereaza si o serie de probleme care ar putea compromite cauza pe care isi propune s-o slujeasca, si anume eliminarea sechelelor comuniste din viata publica romaneasca.

Legea adoptata de Senat a avut la baza proiectul inregistrat la 13 iunie 2005 de patru parlamentari liberali si redactat in colaborare cu experti ai Societatii Timisoara. In esenta, legea prevede ca persoanelor care au facut parte din structurile de putere si din aparatul represiv ale regimului comunist sa li se interzica timp de zece ani sa candideze sau sa ocupe functii sau demnitati la toate nivelurile in administratia centrala si locala, in justitie si in parlament. Astfel, vor face obiectul lustratiei toti cei care au facut parte din aparatul represiv al regimului comunist, inclusiv activistii salariati ai PCR si UTC care au desfasurat activitati in aparatul organelor centrale si locale ale organizatiilor politice, obstesti si de masa, precum si in unitatile economice si institutii civile si militare. Initial, definirea categoriilor vizate ajungea la nivel orasenesc si comunal, dar s-a renuntat in cele din urma la aceasta extensie, in urma interventiei istoricului Marius Oprea, director al Institutului de Cercetare a Crimelor Comunismului. El a demonstrat ca va fi prea greu de facut dovada in instanta ca o anumita persoana a fost retribuita pentru aceste activitati, ceea ce ar ingreuna aplicarea legii. Textul legii extinde lustratia si la redactorii-sefi, redactorii-sefi adjuncti si secretarii generali de redactie ai institutiilor de presa din subordinea structurilor comuniste.

Avizat cu mare greutate de patru comisii senatoriale, textul legii a ajuns la inceputul anului la Comisia juridica, unde a fost dezbatut pe larg. Sarabanda amendamentelor a fost de multe ori viciata de conflictele politice in curs, cel mai celebru episod fiind acela in care s-a propus ca si comandantii de nave sa primeasca interdictia de a ocupa functii publice. Amendamentul il viza in mod evident pe presedintele Traian Basescu si a fost in cele din urma eliminat, ca si alt amendament care putea genera probleme si ii viza pe conducatorii cultelor religioase. Au ramas insa supuse lustratiei "persoanele cu responsabilitati in domeniul operatiunilor valutare", cu trimitere directa la consilierul Theodor Stolojan.

Asadar, in cel mai bun caz, daca se rezolva toate problemele care pot anula legea, ar urma ca lustratia sa intre in functie abia la alegerile din 2008, cu toate consecintele ce decurg dintr-o astfel de intarziere.

Luni, 10 aprilie, Senatul a votat Legea lustratiei, cu 69 de voturi pentru, 42 impotriva si 9 abtineri. Proiectul a  fost initiat de deputatii liberali Mona Musca, Eugen Nicolaescu si Viorel Oancea, precum si de senatorul Adrian Cioroianu. Legea va intra in dezbatere la Camera Deputatilor; daca va trece, va trebui promulgata de presedintele Romaniei. In acest caz, PSD si PRM au declarat ca o vor contesta la Curtea Constitutionala.

Pentru a reflecta opinia partidelor politice despre aceasta lege, revista 22 a initiat o ancheta printre parlamentari, care au raspuns urmatoarelor intrebari :

1.      Ce sanse dati adoptarii, promulgarii si aplicarii Legii lustratiei ?

2.      Cum apreciati efectele Legii lustratiei pentru viata publica din Romania de azi ?

3.      Partidul din care faceti parte are membri lustrabili? Daca da, dati cateva exemple.

ADRIAN CIOROIANU, senator PNL

Legea restabileste un echilibru stricat de decenii

1. Pentru adoptare, sunt sanse foarte mari. In privinta aplicarii, depinde de forma in care ea va trece de Camera Deputatilor. Dar, in esenta, sunt optimist, pentru ca eu cred ca societatea are maturitatea necesara de a putea "suporta" o astfel de lege. Nu ma tem de cazuri dramatice, de crize la nivelul constiintelor sau la nivelul carierelor.

2. Efectele nu pot fi decat bune. Intr-un fel, legea restabileste un echilibru care a fost stricat vreme de decenii si, mai ales, da mesajul pe care initiatorii legii l-au dorit de la bun inceput - ca aceasta colaborare cu regimul comunist a fost un lucru rau pentru tara, un regim contra normalitatii.

3. Banuiesc ca toate partidele au membri lustrabili. Nu m-am gandit niciodata la nume, n-am stat sa studiez dosare. Pe noi ne-a interesat un principiu, pentru ca stiu ca legea asa a fost propusa de la bun inceput de George Serban, de Societatea Timisoara. Nu ma gandesc si nu vreau sa dau nume, pentru ca nu asta a fost telul legii.

CEZAR PREDA, deputat PD

Efectele legii: necesare, utile si actuale

1. Din punctul meu de vedere, o Lege a lustratiei va fi adoptata, promulgata si aplicata, fara îndoiala. Principala temere pe care o verbalizez acum este legata de ciuntirea proiectului de lege ce urmeaza sa fie trimis Camerei Deputatilor spre aprobare, ciuntire efectuata de o maniera care sa incapaciteze fondul, esenta legii: aceea de a înlatura din viata publica persoanele care au colaborat cu Securitatea, sprijinind prin demersurile lor regimul represiv din România comunista. În contextul celor 16 ani scursi din momentul numit Punctul 8 din Proclamatia de la Timisoara, nu este tardiva o astfel de lege, cu conditia ca ea sa fie construita pe acele principii sanatoase care au condus la o primenire a scenei politice si în Polonia, si în Cehia, si în Ungaria. Consider fara rezerve ca votul din Camera Deputatilor va fi unul dificil, pentru ca vom avea de-a face cu reactia constiintei acelora dintre noi care pot intra sub incidenta prevederilor Legii lustratiei.

2.  Efectele sunt necesare si utile, pe de o parte, actuale, pe de alta. La 11 martie 1990, deputatul PNTCD George Serban dadea citire, din balconul Operei timisorene, Proclamatiei de la Timisoara - manifestul programatic al revolutiei - cel în care timisorenii, prin vocea Societatii Timisoara, transmiteau tarii ceea ce au dorit ei, de fapt, atunci când au iesit în decembrie 1989 in strada. Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara a fost cel care i-a deranjat cel mai mult pe potentatii zilei, deoarece prin el se solicita interzicerea dreptului la candidatura, pentru o anumita perioada, a fostilor activisti comunisti si ofiteri de Securitate. Acum, la mai bine de 16 ani de la acel moment, o Lege a lustratiei îsi gaseste înca utilitatea în faptul ca esaloanele decizionale din multe formatiuni politice, aflate pe scena politica româneasca, includ persoane care s-au implicat activ în sustinerea regimului comunist, direct sau indirect. Consider ca acele persoane si-au pierdut credibilitatea atât fata de societatea româneasca, cât si fata de propria lor constiinta. Cred ca societatea româneasca are nevoie sa iasa definitiv, categoric si energic din "convalescenta" ruperii formale de comunism, prin eliminarea din viata politica a acelor persoane mai sus-amintite, iar adoptarea unei Legi a lustratiei cu adevarat eficace este cel mai important pas în acest sens.

Am punctat anterior faptul ca am convingerea intima ca aplicarea unei astfel de legi este utila. Utilitatea este vazuta dintr-o dubla perspectiva: a cunoasterii si a purificarii. Vom cunoaste acele persoane politice care-si asuma roluri de vizionari, detinatori ai adevarului absolut si ai solutiilor cu caracter de panaceu pentru România, si pentru care notiunile de "democratie", "responsabilitate", "asumare", "libertate", "constiinta" sunt simple instrumente demagogice, golite de continut. Purificarea este similara purgatoriului: este o etapa categorica dintr-o evolutie a carei finalitate are un caracter benefic pentru noi toti, ca societate. Faptul ca o Lege a lustratiei se va aplica nu ne garanteaza ca nu vor mai exista discursuri demagogice, ci ca vor fi mai putini oameni politici cu o constiinta anemica.

Am mai învederat, în final, ca aplicarea unei astfel de legi este si actuala. Actualitatea ei este un truism: este necesar sa facem un "inventar" al spatiului politic românesc si sa constatam nume sonore care se regasesc în doua perioade diferite - România comunista, respectiv România postdecembrista - în functii de decizie, pentru a întelege actualitatea ei.

3. Nu pot sa ma pronunt pe acest subiect, atât timp cât exista institutii abilitate în acest sens, competente sa verifice aspectele mentionate de dumneavoastra.

PÉTER ECKSTEIN KOVÁCS, senator UDMR

Lustratie de bunavoie

1. Cu privire la adoptarea legii, cred ca sansele sunt foarte ridicate. Exista un curent de opinie dominant care considera ca Legea lustratiei, desi tarzie, este absolut necesara si cred ca acest lucru va duce la adoptarea ei in ambele Camere ale parlamentului. Cu privire la promulgare, aici mai mult ca sigur colegii care sunt impotriva acestei legi se vor adresa Curtii Constitutionale. In fine, chiar daca una sau alta dintre prevederi va fi declarata neconstitutionala de catre Curte, cred ca parlamentul va putea sa puna de acord decizia Curtii cu textul legii. Desigur, asta e una dintre posibilitati, pentru ca deocamdata nu stim ce varianta va adopta Camera. O lege promulgata trebuie sa fie aplicata, iar la aplicare se pot ivi probleme practice. Dar cred ca legea este una aplicabila in termenii pe care i-am dat noi in forma adoptata de Senat.

2. Legea va avea, fara doar si poate, un efect benefic si va duce la o oarecare insanatosire a mediului politic si chiar a mediului public din Romania. Cred ca vor fi chiar surprize care se preconizeaza prin articolele de ziar: cat de multe persoane, astazi in functii si demnitati publice inalte, au avut probleme fie in colaborarea cu Securitatea, fie pozitia lor in partile superioare ale PCR.

3. Noi am cam facut aceasta lustratie de bunavoie si nesiliti de nimeni. Adica, una dintre conditiile pentru a candida pentru un loc in parlament era o declaratie data pe proprie raspundere ca nu ai colaborat cu Securitatea, respectiv fiecare candidat trebuia sa nuanteze si sa declare si ce functii a detinut in PCR si in alte structuri represive. Noi am fost mult mai cooperanti si, cand au aparut ceva probleme cu unul sau altul dintre candidati, i-am omis de pe lista. Desigur, este posibil ca, la nivelele inferioare ale demnitarilor, sa avem membri lustrabili, dar cred ca aceasta nu ne va afecta.

CRISTIAN DIACONESCU, senator PSD

Vulnerabilitati si exagerari

1. Desi foarte tarziu, acest act normativ incearca sa genereze o "masa critica" in societatea romaneasca in jurul unor principii si delimitari etice. Ceea ce mi se pare straniu este refuzul initiatorilor de a opera amendarile necesare, de natura juridica, pentru a transforma legea dintr-un manifest public intr-un act normativ atat constitutional, cat si armonizat cu standardele europene. In aceasta forma, Legea lustratiei are foarte multe vulnerabilitati si exagerari, mai ales in ceea ce priveste mecanismul de implementare si care o fac, practic, inaplicabila. Deosebit de situatia din anii 1990-1993, cand Cehia, Ungaria, Polonia sau Bulgaria au initiat astfel de acte normative, in prezent beneficiem de o practica uniforma a Consiliului Europei, Comisia pentru Drepturile Omului de la Geneva sau CEDO, care ar putea reprezenta o sursa de inspiratie pentru initiatorii legii.

2. O astfel de reglementare se refera la responsabilitati si sanctiuni de natura politica sau civica, dupa 16 ani de la Revolutie. Este evident ca Romania moderna, noile generatii isi doresc clarificari, dar responsabilizarile unor grupuri, limitarea capacitatii exercitarii drepturilor civile sau politice nu pot fi aplicate la intamplare, in ideea ca cine se opune legii este automat legat de structurile trecutului. O lege atent construita care are in vedere atat clarificarile morale necesare, cat si responsabilizarea individuala ar constitui un bun exemplu. Accentul pus pe incompatibilitati determinate de ocuparea unor functii, intr-o anumita perioada, nu este suficient. Absenta din lege a clarificarilor privind  aplicarea lustratiei si a decomunizarii, retroactivitatea, responsabilizarea celor care, in exercitarea functiilor, au savarsit abuzuri impotriva cetatenilor sau au blocat aplicarea legii genereaza confuzii si abordari partiale.

3. Voi putea raspunde la aceasta intrebare atunci cand vom avea o lege consecventa cu principiul pe care doreste sa-l serveasca.

BOGDAN CIUCA, deputat PC

Reformarea clasei politice

1. Legea lustratiei cred ca trebuia facuta de mai mult timp, in primul mandat ar fi avut un impact mai profund, ar fi fost o masura mai eficienta. Daca nu va fi adoptata, mandatul aceasta devine subiect strict politic si fara corespondenta in practica.

2. Noi consideram ca acest proiect face parte din pachetul legislativ pentru reformarea clasei politice, care mai include si votul uninominal, initiativa a Partidului Conservator, reformarea parlamentului si o reala ofensiva a tinerilor in politica.

3. Nu am facut o evaluare in acest sens in randul membrilor PC. Noi sustinem acest proiect legislativ pentru substanta lui, si nu in functie de impactul pe care il are in propriul partid. Ca orice initiativa de acest fel, trebuie avuta in vedere reforma reala si nu trebuie folosita in scopuri de presiune politica sau actiuni politicianiste, exagerate nejustificat si artificial.

Ancheta realizata de Razvan Braileanu

LILIANA POPESCU

Lustratia - prea tarziu?

Daca ne-am pune întrebarea: e prea tarziu sa facem curat în casa pentru ca s-au adunat prea multe gunoaie?, raspunsul ar fi evident - nu. De ce ar fi tarziu sa facem acum curatenia casei noastre comune, Romania?

Unii considera, cinic, ca marii pesti, caracatite si sepii si-au camuflat de mult rutele de îmbogatire si deci acum nu am mai afla mare lucru. Daca am accepta ideea ca e prea tarziu, consecinta fireasca ar fi sa nu mai facem nimic în legatura cu lustratia. Si aceasta ar servi cu siguranta celor care s-au luptat cu disperare în ultimul timp sa compromita proiectul Legii lustratiei si CNSAS-ul. Dar daca se mai lupta înca, înseamna ca mai exista o miza.

E ciudat cum multi dintre noi am uitat: nu numai de cozi, dar si de cozile de topor care traiau printre noi si se hraneau din dezbinarea noastra si din ipocritele sedinte de partid unde preamaream ceva în care nu credeam. Am uitat de profilul activistului de partid si de profilul colegilor de facultate care dadeau din coate din frageda tinerete pentru a se înscrie în randul celor privilegiati si a le rîde în nas celor fraieri care nu se dadusera cu establishment-ul.

Dar problema lustratiei nu este doar o problema morala. Este în primul rand o problema politica. Pentru ca de 17 ani nu stim înca de cine este condusa Romania: de cei alesi democratic si care sunt la vedere (consilieri, deputati, senatori, presedinti) sau de catre mafia securisto-comunista care si-a dezvoltat nestingherita retelele într-o noua logica, capitalista? Si cum am putea sti acest lucru atat timp cat fosti activisti de partid si ofiteri de Securitate, legati între ei prin complicitate si interese economice, au fost si continua sa fie consilieri, deputati, senatori, presedinti, ofiteri în servicii si reprezentanti ai Romaniei în foruri internationale?

Problema lustratiei este o chestiune ce tine de democratizarea Romaniei în cel mai strict sens al cuvantului. Daca înainte de decembrie 1989 am avut la conducere o "elita" comunista la vedere în complicitate cu o Securitate nevazuta dar omniprezenta, dupa 1989 am avut la conducere diverse partide (penetrate eficient de fosta putere duala securisto-comunista) si o forta nevazuta aflata în cardasie cu oricine a fost la putere legitimat democratic.

Cate din deciziile luate de guvernarile succesive au fost luate de cei legitimati de cetateni prin procesul democratic si cate au fost luate prin contributia acestor forte nevazute si nealese? Putem gasi un raspuns la aceasta întrebare cruciala pentru destinul democratic al Romaniei? Nu. Dar îl putem ghici din cerbicia cu care aceste forte lupta si azi pentru ca Legea lustratiei sa nu fie adoptata si pentru ca CNSAS sa fie o institutie goala. Si atunci cred ca pentru oricine denunta cinismul si are înca încredere ca aceasta tara se poate democratiza - chiar si în conditiile în care un compromis trecut trebuie suportat si acceptat - lustratia trebuie facuta: mai bine mai tarziu decat niciodata.

E adevarat, cele trei legislaturi de care vorbea Proclamatia de la Timisoara au trecut. Multi securisti au intrat în business, si-au creat afaceri prospere furand din proprietatea socialista de stat pentru a carei aparare se "dedicasera" înainte de 1989, încasand salarii grase. În acest proces de acumulare primitiva a capitalului au fost sprijiniti de (si au sprijinit la randul lor) fostii activisti de partid raspanditi generos în mai toate partidele politice post-1989. Acum, dupa ce au bifat primul milion si au pus de samanta pentru altele, dupa ce Caritas, Bancorex, FNI s.a. si-au stabilizat roadele, se pregatesc de respectabilele beneficii ale statului de drept si ale Constitutiei democratice. Si se pregatesc sa chestioneze constitutionalitatea Legii lustratiei!

Uniunea Europeana vine si constata, cu ochiul proaspat al outsider-ului: e multa coruptie în Romania si mai ales coruptie la varf. Dar cum ar putea sa fie altfel dupa 17 ani de nestingherita activitate a mostenitorilor dualismului securisto-comunist? Privite lucrurile din acest unghi, devine inteligibila aparitia simultana pe agenda publica a trei mari probleme: coruptia, lustratia si functionarea CNSAS-ului.

"La ce ne-ar servi lustratia acum?", se întreaba unii. Cel putin la onorarea unei imagini curate fata de Uniunea Europeana, ar putea suna un raspuns. In ce ma priveste, acest raspuns nu e satisfacator. Pentru ca eu nu-mi fac curatenie în casa ca sa vada cei de afara ca sunt curata, ci fac curatenie ca sa traiesc într-o casa curata.

LIVIUS CIOCÂRLIE

Cateva intrebari

Pe domnul Iliescu il nemultumeste - ba s-ar putea spune ca-l si indigneaza - Legea lustratiei. E firesc. Oarecum nepotrivit mi se pare numai faptul ca Domnia sa doreste sa ne induioseze cu "lustrarea" pe care a indurat-o ca prim-secretar de Iasi. Ai zice ca s-ar cuveni sa fie celebrat in Memorialul de la Sighet. Intrebarea e daca domnului Iliescu ii spuneau ceva toponime dintr-astea, cum ar fi Sighet, Jilava, Pitesti, in anii in care Domnia sa era un tanar cadru de nadejde in plina ascensiune. A aflat Domnia sa de atunci si pana astazi in ce fel au fost lustrati Iuliu Maniu, Ionel Bratianu, Gheorghe Bratianu, Mircea Vulcanescu, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Constantin Ticu Dumitrescu si inca vreo cativa, de ordinul sutelor de mii? Domnul Iliescu dezavueaza stalinismul. Sa intelegem ca a aparut - pe langa coruptia fara corupti si altele de felul acesta - inca o categorie: stalinism fara stalinisti?

Domnul Iliescu nu vorbeste o limba la fel de colorata ca domnul Vanghelie, desi cunoaste cate un cuvant pitoresc, cum ar fi de exemplu cuvantul "prostanac". Totusi, in general limbajul Domniei sale este, cum sa zic, ceva mai lemnos. Prin urmare, devine legitima intrebarea: cunoaste oare domnul Iliescu cuvantul nerusinat?