De același autor
Profilul judecatorului
Nu mi-a parut dominat de vanitate, nici macar patruns de momentul istoric pe care îl scrie. Un om modest, sobru, demn si care îti inspira verticalitate. Nu foarte înalt, tarandu-si un pic piciorul stang. La o varsta venerabila, amabil, dar si circumspect si rezervat. O voce puternica din care razbatea hotararea pe care o vazusem si în timpul procesului. Mi-a lasat impresia unui om sincer care crede în justitie. Misiune grea. Exista multe voci care contesta procesul sub ocupatie si mai ales strictetea introdusa de noul judecator originar din Suleymania, în Kurdistanul irakian. Avusesem o scurta discutie si cu fostul judecator, Rizagar Mohammad Amir, cel care a renuntat sa mai judece procesul lui Saddam. Raouf Abdul Rahman, noul judecator, a refuzat la început orice interviu. Stiam ca nu da interviuri. Totusi, dupa cateva ceaiuri si discutii mai lungi despre revista si Romania, a acceptat sa raspunda la cateva întrebari generale, care sa nu tina direct de proces. Interviul a avut loc dupa cea de-a 14-a înfatisare într-un proces deloc facil. Dupa ce acuzarea a prezentat, la 1 martie, acte de condamnare la moarte a zeci de locuitori din Dujail semnate de Saddam personal, fostul presedinte al Irakului a afirmat ca este singurul care ar trebui considerat responsabil pentru acte din timpul în care a detinut calitatea de presedinte. Judecatorul si-a plimbat tot timpul scurtului interviu, într-un gest comun în regiune, degetele mainii stangi printr-un sirag de margele negre. La sfarsit a tinut sa îmi spuna ca doreste ca poporul roman sa aiba parte de dreptate si prosperitate.
Filmul procesului
Dupa ce Milosevici a fost primul presedinte judecat de Tribunalul ONU de la Haga pentru genocid si crime împotriva poporului sau, procesul lui Saddam continua linia care sugereaza absenta de acum încolo a impunitatii sefilor de stat pentru atrocitatile comise cand au detinut functia suprema. Procesul lui Saddam a început la 19 octombrie 2005, la doar 4 zile dupa ce milioane de irakieni au votat o noua Constitutie. Saddam si alti sapte oficiali din Partidul Baas sunt acuzati ca au ordonat moartea a 148 de locuitori ai unei localitati din nordul Bagdadului, Dujail, unde, în iunie 1982, a avut loc un atentat esuat la adresa lui Saddam. Toti acuzatii în frunte cu Saddam au pledat “nevinovat”.
Caracterul spectaculos al procesului si încercarile de politizare ale apararii au transformat în ochii multora procesul într-o sarada urmarita aproape cu religiozitatea cu care multi urmaresc episoadele telenovelelor preferate. Colegii irakieni nu se dezlipeau de televizor în zilele cand avea loc procesul, urmarind un Saddam sfidator. La sase luni dupa demararea procesului, interesul a scazut însa. Nu numai irakienii nu se mai uita asa mult, dar si jurnalistii asista din ce în ce mai putini la procesul tinut într-un loc secret din Bagdad. Saddam pare sa fi obosit. La începutul procesului nici nu a vrut sa îsi decline identitatea si a acuzat pe toata lumea: judecatorul nu are autoritatea sa îl judece, procesul e o farsa, procurorul minte, acuzatiile nu sunt reale, iar Tribunalul Special din Irak este o creatie ilegala a ocupatorilor americani. Primul judecator sef, din completul de judecata de cinci judecatori, a anuntat în decembrie ca nu va mai judeca aceasta cauza. A fost înlocuit de un alt judecator în ianuarie. Acesta a fost acuzat ca este partinitor si s-a cerut recuzarea lui, ca si a procurorului. Doi dintre avocatii apararii au fost asasinati în Bagdad. Fostul procuror general al SUA în timpul presedintelui Johnson, Ramsey Clark, fostul ministru de Externe francez Roland Dumas si una din fiicele lui Gaddafi s-au alaturat unei echipe internationale de 2.500 de avocati voluntari dornici sa îl apere pe Saddam. Echipa e coordonata din Iordania de doua dintre fiicele lui Saddam, care a ordonat în 1995 ca sotii lor sa fie omorati. Familia a demis la un moment dat întreaga echipa de avocati ai apararii, echipa ce a fost apoi refondata. Avocatii apararii au cerut în repetate randuri timp suplimentar pentru studierea elementelor din dosarul acuzarii. Saddam si ceilalti sapte acuzati au boicotat sedintele de judecata. Au fost fortati sa vina în sala. Saddam a fost evacuat din sala de mai multe ori, fratele sau la fel. O parte dintre avocatii apararii au fost si ei evacuati din sala de judecata. Saddam si o parte dintre acuzati au declarat greva foamei pentru cateva zile. Fratele lui Saddam, Barzan, a aparut în fata judecatorilor îmbracat într-o pijama, semn al nerecunoasterii legitimitatii instantei si ca protest asupra modului în care sunt tratati. Barzan are cancer si a cerut tratament special. Saddam a sustinut ca a fost batut de americani în timpul detentiei. A folosit momentul judecatii sa spuna ca americanii au mintit cand au spus ca Irakul are arme de distrugere în masa si au folosit pretextul ca sa invadeze tara. Acuzarea a adus în fata instantei mai multi martori. O parte au depus marturie asupra torturilor la care au fost supusi de anchetatori, printre care si de fratele lui Saddam. Cei mai multi au preferat de frica unor represiuni sa nu apara în fata camerelor si au comparut în fata instantei depunandu-si marturia dintr-o cabina de unde sa nu poata fi vazuti. In cele din urma, dupa ce acuzarea a prezentat ordine semnate de Saddam aproband condamnarea la moarte a celor 148 de arestati din Dujail, Saddam a declarat ca nu vede nici o crima în eliminarea celor care au vrut sa îl ucida pe seful statului, mai ales ca au fost anchetati si judecati potrivit legilor în vigoare la acea data.
Nimeni nu stie cat va dura procesul. Un reporter care face un documentar pentru BBC al întregului proces mi-a spus ca el si-a planificat 3 ani. Acesta ar trebui sa fie doar primul caz (Dujail), urmand ca Saddam sa fie judecat si pentru crimele din sudul Irakului si cele la adresa kurzilor din nord. Nu este însa clar daca procesul nu se va opri dupa primul caz, sentinta putand sa fie moartea prin spanzurare. Cert este ca multi lideri din regiune si din lume, ca si simpli cetateni de peste tot pot vedea procesul unui dictator care parea la un moment dat, ca si Milosevici, de neclintit în puterea sa absoluta.
Interviul cu Raouf Abdul Rahman, judecatorul lui Saddam Hussein
“Obiectivul final al justitiei este dreptatea”
Nu multi dictatori au fost judecati in istorie pentru ce au facut. Totusi, acum, Milosevici(1) este judecat, Saddam la fel. Credeti ca de acum incolo nimeni nu se va mai putea ascunde nici macar in spatele functiei de sef de stat?
Nu cunosc detaliile altor cazuri ca sa pot sa fac o comparatie. Este o întrebare mai mult pentru politicieni. Ei ar trebui sa îsi puna întrebarea asta. Eu sunt un judecator si nu pot sa spun decat ca trebuie sa se faca dreptate în orice caz.
Credeti totusi ca a venit timpul responsabilitatii pentru toti? Credeti ca alti potentiali dictatori se vor gandi de doua ori de acum încolo, stiind ca îi va ajunge odata ceasul judecatii?
Justitia este o viziune, un deziderat de atins, dar si un proces si proceduri. Nu conteaza daca esti presedinte sau simplu cetatean. Justitia este impersonala si nivelatoare.
Ceausescu, un bun prieten de-al lui Saddam, a fost judecat în decembrie 1989. Nu a fost un proces în toata puterea cuvantului. A durat 2-3 ore si deznodamantul era anuntat, dar toti romanii au rasuflat usurati cand au scapat de dictatorul lor. Credeti ca un proces lung, ca în cazul lui Milosevici (4 ani), si ca la carte e de preferat în astfel de cazuri? Cat o sa dureze acest proces?
Saddam a insistat de-a lungul procesului ca este presedintele Irakului. I-am spus ca este doar un cetatean în fata legii. Justitia este peste indivizi, se bazeaza pe un corp neutru de legi care se aplica tuturor. Chiar daca Saddam vrea sa sustina ca este presedinte, i-am spus ca nu este deasupra legii. Aceasta situatie particulara nu schimba principiile legii, toti suntem egali în fata legii.
Ca sa raspund la întrebarea referitoare la Ceausescu, cred ca ar fi trebuit sa aiba un proces lung si corect. In timpul unui proces vezi si personalitatea dictatorilor. Este important cum are loc un proces, nu numai cat de lung e. Justitia ia timp. Actul de justitie trebuie sa aiba loc, în orice circumstante, în mod transparent si corect, fara prejudecati si resentimente.
Credeti ca procesul lui Saddam va ajunge sa fie studiat ca speta la cursurile de drept? Va fi un caz de referinta, cu putere de exemplu si generator de precedente?
Nu stiu, ramane de vazut. Profesorii vor vedea. Obiectivul final al justitiei este dreptatea. Orice judecator de buna-credinta si cu experienta doreste sa faca dreptate. Un astfel de proces, ca cel al lui Saddam, este o noutate în Orientul Mijlociu si în Irak. Dar, înca o data, e nevoie de timp pentru a face dreptate.
1. Interviul a avut loc la 1 martie, înainte de decesul lui Milosevici, la 11 martie.
