De același autor
Dupa bulversantele miscari de pe scena politica, Parlamentul României, dominat de atletii ipocriti ai binelui public, ai constitutionalitatii si ai europenismului de fatada, a ales sa-si abandoneze menirea de legiuitor in folosul tarii si sa se dedice unicului scop al compromiterii si demolarii presedintelui Basescu, vazut ca inamic public si factor de disolutie. Regrupati intr-o cu totul alta majoritate decat cea de la inceputul anului 2005, senatorii si deputatii au schimbat obedienta manifestata pana la 1 ianuarie 2007, cand clamau sus si tare apartenenta Romaniei la marea familie europeana, cu un egocentrism cu iz nationalist, la scurt timp dupa data aderarii, fie ca era vorba de telemeaua carpatica, de sacrificiul mielului pascal sau de adoptarea unei legislatii lipsite de echivoc, in ce priveste coruptia, justitia si buna functionare a institutiilor statului. Brusc, Europa ar face bine sa nu-si mai vare nasul unde nu-i fierbe oala, sa nu ne mai dea lectii de civilizatie si sa ne respecte, fiindca, acum, "am devenit membri cu puteri depline. Acum, Europa suntem chiar noi", dupa cum s-a exprimat seful guvernului. Amanarea alegerilor pentru Parlamentul European, revocarea unor ministri PD, deveniti peste noapte indezirabili, si reclamarea unor abuzuri in practica serviciilor secrete, care ar fi ascultat anumite convorbiri telefonice fara mandat judecatoresc, au fost semnele unei viguroase resurectii identitare, folosite in avantaj propriu. Demonstratia suprema a demnitatii deturnate s-a produs la Consiliul National al PRM, desfasurat la Palatul Parlamentului, de la a carui tribuna senatorul Corneliu Vadim Tudor s-a razboit cu comisarul european pe probleme de justitie si securitate, Franco Frattini, pe care l-a asemuit, in stilul sau infamant si iresponsabil, cu ideologul sovietic al anilor 1945, Kaftaradze. Cuvantarea a fost transmisa in intregime la postul de casa al senatorului, Cosmos TV, si fragmentar la Antena 3. O Europa in expansiune, asadar, precum odinioara URSS, care calca in picioare dreptul nostru sfant si inalienabil la autodeterminare si indrazneste sa ne traseze porunci umilitoare. Dupa cum la fel de injositoare ar fi si votarea Agentiei Nationale de Integritate, dorita de Europa, dar considerata de personajul bantuit de viziuni mesianice un "instrument de politie politica"..jpg)
Tabloul acesta al ezitarilor, intoarcerilor neprevazute si al aliantelor din mers, toxice si de conjunctura, l-ar putea deconcerta si confuziona pe orice participant, fie el activ sau pasiv, la viata politica româneasca. Intrebarea legitima si ingrijoratoare ar fi legata de tipul de receptare a acestui tablou de catre masa larga de cetateni, de votantii in numele carora se fac promisiuni reiterate si se iau angajamente incalcate fara nici un scrupul. Spre marea noastra surpriza, "talpa" tarii nu si-a pierdut capul si mai are, inca, puterea sa vada dincolo de agitatia gestuala a demnitarilor. La emisiunea Parerea mea, de la Realitatea TV, din 24 martie 2007, s-au perindat prin fata camerelor de luat vederi doua femei si un barbat in varsta, din localitatea Potlogi, toti imbracati in haine ponosite, un sofer, un lucrator cu sapa, o trecatoare, care au fost somati sa-si spuna parerea cu privire la cateva teme precise ale vietii noastre publice, cum ar fi: cearta dintre Basescu si Tariceanu, comisarul Frattini, Elena Udrea, Dan Voiculescu, George Becali. Surprinzatoare si cu adevarat revigoranta a fost constatarea ca lumea anonimilor intelege uimitor de precis ce se intampla. Cu o acuitate remarcabila si lipsiti de interese financiare imediate, oamenii simpli se revoltau impotriva premierului Tariceanu, a lui Voiculescu, il taxau cu obiectivitate pe aruncatorul cu bani, Becali, il sustineau pe Basescu in lupta lui impotriva coruptiei, intelegeau si impartaseau mesajul Europei, prin emisarul ei Frattini, si simteau pericolul in crestere al coalizarii "jefuitorilor" de orice culoare politica. O adevarata revelatie a fost omul de pe glie, rezemat in coada sapei, dovedind calitati de echilibrat si atent analist politic, care contura cu precizie evenimentele. De maxima savoare a fost declaratia lui cu privire la felul ezitant si contradictoriu al lui Calin Popescu Tariceanu, in dorinta acestuia de a nu parasi scaunul de prim-ministru: "Tariceanu s-ar alia si cu Bin-Laden, numai ca sa nu plece".
Iata ca nu e totul pierdut si mai sunt sperante. Tara vede si intelege.
