De același autor
Greselile presedintelui Emil Constantinescu si ale echipei sale (inclusiv in ultima campanie electorala) au fost sever penalizate de presa si electorat. Sa-i recunoastem, macar acum, intr-un prag de an plin de speranta, reusitele obtinute intr-un climat mult mai neprietenos decat cel al guvernantilor de ieri si de azi. Nu este fireste de blamat Romania conservatoare - asa cum deseori s-a facut in perioada electorala -, sunt de blamat cei care au tinut-o mai departe intr-o prea lunga, istorica izolare. Nu sunt de blamat minerii, ci cei care i-au utilizat in scopuri politice, facand din ei, cu ajutorul unor forte politienesti, o structura paramilitara represiva.
Romania conservatoare nu este repartizata geografic ori social. Fostul presedinte Ion Iliescu, cel care se pregateste sa conduca principalul partid de opozitie, este un reprezentant ilustru al Romaniei conservatoare si a lasat dezinvolt sa se vada acest lucru, eliberandu-l recent pe Miron Cozma.
Si ce altceva se poate spune despre noul ministru al Transporturilor, Gheorghe Dobre, fost director al Regionalei CFR Craiova intre 1990 si 1993, implicat in iunie 1990 in transportul minerilor catre Bucuresti? Este imbucuratoare reactia rapida a presei si a Asociatiei Victimelor Mineriadei din 1990 de contestare a acestei persoane, neasortata, prin biografie, cu guvernul portocaliu. Dar vor avea premierul Tariceanu si, mai ales, presedintele Basescu (din al carui anturaj vine ministrul Gheorghe Dobre) o reactie la fel de rapida de a nu-si consuma ceva din larga popularitate actuala, mentinandu-l in post pe ministrul Gheorghe Dobre?
In momentul cand si-a iesit din rolul de candidat prezidential al Romaniei conservatoare si si-a recunoscut infrangerea, Adrian Nastase a rostit primul sau discurs in care lasa sa i se auda in fine vocea proprie:
"Rezultatul votului, faptul ca noi am castigat alegerile parlamentare, iar Traian Basescu pe cele prezidentiale, arata ca in prezent exista doua Romanii. In primul rand, este vorba de o Romanie urbana, in crestere, cu o solida componenta liberala, desi uneori afectata de somaj, si care asteapta de la stat mai degraba sanse decat sprijin; aceasta este Romania care l-a votat pe Traian Basescu. Dar mai exista si o Romanie rurala, cu oameni in varsta si oameni saraci, care are inca nevoie de ajutor nu doar pentru dezvoltare, ci si pentru supravietuire (...) Ambele Romanii merita sa traiasca mai bine (...)".
Antipatia generalizata (mai mare decat o merita insa prestatia de prim-ministru a lui Adrian Nastase intr-o perioada marcata de coruptie si control al opiniilor, dar cu reusite certe in plan economic si international) n-a dat mare rezonanta acestui discurs, ascultat insa de contracandidatul sau. Nu exista decat o singura Romanie, a raspuns actualul presedinte, cu obisnuitul sau aplomb si de pe noua pozitie de autoritate.
Si voci rasunatoare din anturajul puterii au repetat-o.
Poate e normal ca un presedinte sau un premier sa priveasca spre o tara ca spre un intreg, de vreme ce au promis sa nu faca diferenta intre cei care i-au votat si cei care nu. Dar structura si stabilitatea actualului guvern ar fi cu totul alta daca nu ar exista cele doua Romanii. Sau poate chiar trei, asa cum crede editorialistul unui ziar economic: "Romania lui Traian Basescu. Este tara oamenilor care cred in cariera (...) a celor dispusi sa munceasca nenormat pe camp sau in birou pentru a castiga mai multi bani si sa aiba certitudinea ca venituri mari nu trebuie sa insemne si impozite mai mari. Romania lui Adrian Nastase. Este tara sefilor de firme care au contracte grase cu institutiile bugetare (...) tara oamenilor de afaceri care primesc pasuiri si stergeri de datorii in serie (...) portofolii care nu mai sporesc din stiinta manageriala (...), ci din smecherirea unor surse de finantare la care accesul celorlalti este obturat. Romania lui Iliescu. (...) este Romania care se stinge vazand cu ochii, tara celor neputinciosi si saraci de care politica ultimilor 15 ani, dominata de Ion Iliescu, s-a folosit (...), inoculandu-i reflexul pavlovian al mainii intinse catre stat (...) tara celor care, atunci cand interesul politic le-o cere, calca in picioare legea: de la discipolul Miron Cozma la maestrul Ion Iliescu".*
Ca si in istorie sau geografie, insa, frontierele acestor tari se incaleca. Comportamentele sunt diseminate, ca si populatiile. De pilda, data fiind extrema mobilitate a PUR-ului, greu de spus in care tara a votat viceprim-ministrul fara portofoliu Copos. Presa il vede pe acesta in apropierea lui Miron Mitrea din "Romania lui Adrian Nastase".
Cat despre Romania oamenilor saraci (chiar si a intelectualilor care nu prea fac mari averi in capitalism si sunt animati de generozitati utopice), ea ar avea nevoie de un adevarat partid social-democrat. Reformarea PSD nu poate fi imaginata fara o ruptura definitiva de Ion Iliescu si oamenii sai.
Dar este in stare Adrian Nastase de un asemenea gest si de puterea de a construi un adevarat partid social-democrat? Si este el in stare pentru asta sa-si modifice nu doar politica de comunicare, ci si intreg comportamentul?
*Catalin Popa, Cele trei Romanii - Banii nostri, 22 decembrie 2004
