Sfârșitul acordului nuclear cu Iranul?

Pe 13 octombrie, Donald Trump a anunțat în­tr-un discurs bombastic, lipsit de substanță, că Iranul violează „spiritul“ acordului nuclear – JCPOA – și că președintele SUA nu poate „să certifice“ în fața Congresului că Teheranul respectă litera acestui instrument di­plo­ma­tic. Până în acest moment, toți actorii implicați în acor­dul care a înghețat efectiv pro­gramul nuclear clandestin iranian au confirmat faptul că Iranul își respectă an­ga­ja­mentele. Opt rapoarte con­se­cutive ale Agenției Inter­na­țio­nale pentru Energie Atomică (IAEA) privind implementarea JCPOA au cons­tatat că Iranul aplică și respectă acordul. Ja­mes Mattis, șeful Pentagonului, a confirmat că Teheranul nu a încălcat JCPOA, iar pre­șe­din­tele Trump însuși a „certificat“ în iulie 2017 acest fapt! Însă acum președintele ame­rican s-a agățat de fiecare argument cu putință, inclusiv fapte neverificate sau care nu au le­gătură cu acest acord, pentru a-l submina.

De ce? Motivul este simplu: pentru că Donald Trump consideră acordul cu Iranul „cea mai proastă înțelegere posibilă“ (worst deal ever) încheiată de Statele Unite, iar din punct de ve­dere politic, procesul legislativ de verificare („cer­tificare“) a respectării JCPOA de către Te­heran îl pune pe ocupantul de la Casa Albă în situația ingrată de a re­cu­noaș­te că se înșală. „Cer­ti­fi­ca­rea“ sau verificarea respec­tă­rii acordului la intervale re­gu­late de 90 de zile este o ini­țiativă legislativă propusă de republicani în 2015 și ac­cep­tată de Administrația Obama, pentru a facilita negocierea acordului. Dacă președintele SUA consideră că Iranul în­cal­că acordul nuclear, atunci Con­gresul are un interval de 60 zile în ca­re să reimpună sancțiunile asupra Te­he­ra­nu­lui.

Acordul JCPOA semnat în 2015 a pus capăt programului nuclear clandestin și a limitat sub­stanțial capacitatea Iranului de a îmbogăți ura­niu, atât calitativ, cât și cantitativ. Orice ac­ti­vitate nucleară pe care Teheranul o în­tre­prin­de în acest moment este mon­it­o­ri­zată și li­mi­tată simultan de către comunitatea in­ter­na­țională prin intermediul acestui acord. JCPOA permite Iranului să continue programul său nuclear civil, cu asistență internațională și în mod transparent. Acordul nu acoperă pro­­ble­ma arsenalului balistic iranian sau spri­jinul re­gi­mu­lui de la Teheran pentru grupările te­ro­ris­te și paramilitare din Liban și Irak. Dar, prin eli­mi­narea dosarului nuclear dintre te­me­le de pe agenda diplomatică, JCPOA oferă spa­țiul dis­cu­tării și negocierii celorlalte probleme spi­noase.

Gestul lui Trump nu înseamnă repudierea ra­pi­dă a JCPOA, însă deschide calea spre un ase­me­nea deznodământ. Cu tot disprețul său pen­tru acordul nuclear, Trump nu l-a aban­do­nat însă complet. „Decertificarea“ JCPOA nu atrage după sine retragerea automată a SUA din acord și reimpunerea sancțiunilor. Pentru asta e nevoie de un vot în Congres. Trump a acționat cu jumătate de măsură: a declarat că Iranul nu respectă acordul, dar nu a re­co­mandat Congresului să aplice din nou san­cțiunile care au fost ridicate după semnarea JCPOA.

Și aici ajungem la ce dorește de fapt Ad­mi­nis­tra­ția Trump: renegocierea de facto a acor­dului. În primul rând, se dorește eliminarea termenului de 90 de zile pentru verificarea implementării acordului pentru a da timp unor măsuri mai stricte să-și producă efectul asupra Iranului. În al doilea rând, Ad­mi­ni­s­tra­ția Trump va folosi amenințarea reintroducerii sancțiunilor, pentru a-i forța pe ceilalți sem­na­tari ai JCPOA (China, Rusia, Germania, Franța și Marea Britanie) să adopte poziții mai dure pe teme care nu au legătură cu dosarul nuclear iranian per se: arsenalul balistic și terorismul.

Strategia adoptată de Trump are însă șanse mici de succes. Prin „decertificarea“ Iranului fă­ră niciun fel de motivație plauzibilă, Ad­mi­nis­trația Trump și-a dat singură foc la valiză, acționând cu rea-credință. Iranul e liber acum să denunțe unilateral JCPOA, arg­u­men­tând că orice ar face nu va fi pe placul Wa­shing­ton^­u­lui, fie că respectă sau nu acordul. De­cer­ti­fi­carea este în esență o victorie pentru fac­țiu­nea conservatoare de la Teheran, care s-a opus semnării acestui acord și are acum mu­ni­ție pentru denunțarea acestuia. În al doilea rând, partenerii americani din formatul P5+1 nu sunt interesați să renegocieze, mai ales Chi­na și Rusia. Moscova și Beijingul vor sprijini Teheranul după „decertificare“, pentru a slăbi poziția SUA, iar partenerii europeni, la rândul lor, nu vor să audă de un nou set de sancțiuni, din cauza oportunităților eco­no­mice oferite de JCPOA.

Refuzul Administrației Trump de a recunoaște că Iranul respectă termenii acordului nuclear reprezintă o nouă lovitură aplicată credi­bi­li­tă­ții diplomației americane. Mesajul pe care îl tran­smit Statele Unite, prin vocea lui Donald Trump, este că nu vă puteți baza pe noi să respectăm și să aplicăm tratatele și acordurile pe care noi înșine le-am inițiat, negociat, sem­nat și/sau ratificat. Este o situație care aduce aminte de respingerea de către Congresul SUA a Tratatului de la Versailles în 1920.