Comertul "din poarta-n poarta"

Vanzarile "din usa-n usa" sunt considerate o forma moderna de comert. In multe tari occidentale acest tip de comert cunoaste o amploare deloc neglijabila. Si la noi in tara, cateva companii specializate au inregistrat succese comerciale combinand respectivul tip de comert cu o anumita cointeresare financiara a cumparatorilor in cazul in care acestia gasesc alti cumparatori. Romania ar putea deveni, insa, in curand si pentru o buna bucata de vreme (evaluata in ani), tara celei mai mari extinderi a comertului "din usa-n usa", chiar daca va fi de un gen mai deosebit si, desigur, specialistii se vor imbulzi sa-l prezinte ca pe un bastard nefericit, fara vreo legatura cu parintele occidental. Romania are de operat in agricultura, in vederea acomodarii la standardele minime ale Uniunii Europene, cea mai dramatica restructurare, probabil fara egal in istorie prin anvergura si rapiditate. De la o populatie ocupata in agricultura de circa 40% din total, trebuie sa se ajunga, in doar cativa ani, la o ocupare in agricultura a populatiei active de numai 10, maximum 15%. De la o suprafata medie a exploatatiilor agricole de putin peste 2 hectare, trebuie sa se atinga 20-30 hectare. Din istorie, se stie ca aceste procese - componente fundamentale pe linia dezvoltarii - au durat decenii. Tot din istorie se cunoaste ca o alta cale nu a existat decat cea a ruinarii micilor producatori agricoli si micilor exploatatii agricole. Pe aceasta cale a crescut eficienta agriculturii, pe baza sporirii suprafetei medii a exploatatiilor agricole si a ridicarii productivitatii muncii. Pretul l-au constituit disponibilizarile masive din sectorul agricol. Industria a sustinut procesele respective, cel putin indirect, fiind sectorul care a preluat eliberarile de forta de munca din agricultura. Ce sectoare vor prelua acum cele vreo 3 milioane de disponibilizati din agricultura - caci de cam atatia este vorba! - este intrebarea tulburatoare pentru Romania gata sa intre in Uniunea Europeana, mai ales ca industria romaneasca se afla ea insasi in proces de restructurare, in care continua sa elibereze forta de munca, si nu sa absoarba forta de munca! Instrumentul principal avut in vedere pentru a grabi atat eliberarea de forta de munca din agricultura, cat si concentrarea suprafetelor agricole il reprezinta, in diferite variante, platile sub forma de pensii sau rente viagere pentru renuntarile la pamant prin vanzare sau la folosinta acestuia prin concesiune. Se mizeaza pe faptul ca indeosebi posesorii de parcele mici de teren agricol vor fi gata, contra unuia din genurile mentionate de stipendii care le-ar asigura un minimum de trai, sa abandoneze terenurile agricole de pe urma carora incearca sa supravietuiasca acum. Se mizeaza in acest sens mai ales pentru ca, pe de o parte, nu putini din actualii posesori de terenuri (improprietariti prin Legea funciara din 1991) locuiesc pe la orase, iar, pe de alta parte, pentru ca foarte multi dintre lucratorii efectivi ai ogoarelor sunt batrani care au depasit sau care sunt in pragul varstei de pensie. Socotelile de acasa s-ar putea sa nu se prea potriveasca cu cele din targ! Nu se stie din ce resurse va fi finantata aceasta colosala operatiune, cu toate ca in parte vor exista contributii directe ale Uniunii Europene in domeniu. Ceea ce nu se stie este ce ecou va avea gaselnita in randurile taranilor. Unii in mod sigur vor fi gata la schimbul pamant pentru mijloace de trai. Altii este greu de presupus ca vor accepta acest schimb. Pentru acestia pamantul este pamant: bun sau prost! Este glia lor, sensul vietii lor! Dupa ce comunistii le-au luat pamantul, nu vor admite sa-l mai dea cuiva, odata ce, cu atata greutate, l-au redobandit in posesie! Asa ca nu va fi de mirare daca operatiunea se va poticni in rezistenta unora dintre tarani de a-si ceda pamantul prin instrainarea posesiei sau chiar numai a folosintei acestuia, banuind ca noua concentrare a pamanturilor in agricultura romaneasca nu se va face cu politia si armata, precum colectivizarea comunista! Desigur, pentru cei ce vor incerca sa ramana in agricultura va fi foarte greu sa reziste. Productia si comercializarea produselor potrivit normelor europene (de mediu, fitosanitare, sanitar-veterinare, juridice, administrative, de calitate si de protectia consumatorului) vor fi atat de costisitoare, incat nu vor putea fi respectate de micii producatori si cu atat mai putin de catre taranii individuali. Mentinerea lor in piata va fi exclusa, chiar si fizic, si nu numai financiar, intrucat nu vor primi "autorizatii de functionare". Multi insa se vor incapatana sa reziste bazandu-se in continuare pe autoconsum. Care, in mod obiectiv, nu va putea intra sub incidenta controalelor din partea diferitelor institutii care se vor ocupa de supravegherea respectarii normelor europene. Si ii vor ajuta sa reziste foarte, foarte multi oraseni, care vor merge la sate, din poarta-n poarta, ca pe vremea lui Ceausescu, pentru a gasi produse pe care le considera mai naturale si deci mai gustoase si care vor fi mult mai ieftine. Caci produsele agroalimentare ce vor ajunge in pietele chivernisite de la oras vor fi atat de impovarate de costurile pentru respectarea normelor europene amintite, incat vor fi deosebit de scumpe, practic prohibitive pentru foarte multi oraseni ce vor ramane, inca mult timp, saraci. Comertul "din poarta-n poarta" va fi preferatul multor sateni si oraseni. Nu va avea TVA, se va face fara case de marcat, fara inspectii peste inspectii, fara contabilitate si, mai ales, fara ca autoritatile sa-si tot bage picioarele pe intregul drum de la ogoare la tarabe. Bastardul va exista si, din mormant, Ceausescu va putea surade multumit ca ceea ce penuria de pe vremea sa crease reinvie in plin capitalism, si inca tocmai in legatura cu intrarea Romaniei in "lumea buna" a Uniunii Europene. Spre a nu ofensa cumva pe corifeii si promotorii comertului "din usa-n usa", ii vom spune bastardului comertul "din poarta-n poarta", mai ales ca obiectul sau il vor constitui nu cosmeticalele sau alte bunuri industriale de consum, ci produsele agroalimentare de baza. Si sansa de a-l vedea operand pe scara larga va fi cu atat mai mare cu cat va fi fortata mai tare alinierea taranilor romani, dar si a orasenilor romani, la normele europene de productie si comercializare.