Fondul Proprietatea: o solutie corecta, chiar daca neagreata de proprietar

Ilie Serbanescu 22.06.2005

De același autor

Daca au toata indrituirea sa fie suparati pe actuala guvernare pentru modul in care a considerat sa rezolve problema caselor nationalizate, lasandu-le, fara vreo nuantare, in posesia celor care le-au cumparat in baza incalificabilei Legi 112/1995, fostii proprietari nu au temei pentru a contesta modalitatea de despagubire aleasa in noul pachet de legi in domeniul proprietatii.
Nu discutam aici cine sunt cei indrituiti sa primeasca despagubiri, ci doar modalitatea de constituire a dreptului la despagubiri si de obtinere efectiva a despagubirilor. Cei indrituiti sa primeasca despagubiri sunt cei carora, din diferite motive, nu li se pot retroceda proprietatile in natura. Ceea ce, ca principiu, este strict corect. Cine sunt concret acestia este o alta problema. In randurile lor n-ar trebui sa se afle cei carora se considera ca nu li se pot retroceda proprietatile, intrucat respectivele proprietati sunt acum in posesia altora, care le-au cumparat de la stat in baza Legii 112/’95. Si n-ar fi trebuit sa figureze, deoarece acestora se cuvenea sa li se retrocedeze proprietatile, urmand ca despagubiti sa fie cei ce le-au cumparat in baza, inca o data trebuie spus, incalificabilei legi pedeseriste impotriva firii, care de fapt a legiferat un furt. Caci furt este a vinde cuiva ceva prelevat prin rapt de la altcineva. In schimb, ar fi fost firesc sa se afle printre despagubiti cei care au cumparat in baza Legii 112/’95 si care ar fi acum fara proprietatile retrocedate catre fostii proprietari, pentru ca, de buna sau de rea-credinta, cei in cauza nu ar fi putut cumpara daca nu le-ar fi vandut statul roman.
Modalitatea de despagubire, in ciuda supararii fostilor proprietari, care se asteptau probabil sa primeasca bani de la bugetul statului, era singura care permitea operationalizarea mobilizarii resurselor si acordarii despagubirilor catre cei considerati indrituiti. De platit, va plati statul roman, dar, pentru a nu se greva direct bugetul, contributia va fi din participatiile pe care statul le detine inca in societati comerciale, precum si din creante externe ale acestuia. Practic, se constituie un fond, numit Proprietatea, care va fi alimentat din respectivele participatii si care va emite, in baza acestora, titluri pe care le va distribui celor indreptatiti sa primeasca despagubiri. Distribuirile se vor face proportional cu cuantumul despagubirilor pe care le va stabili o comisie special infiintata in acest scop, pe baza actelor doveditoare ale proprietatilor nationalizate sau confiscate. Abia in posesia acestor titluri de participatie la Fondul in discutie, despagubitii isi vor putea transforma in bani reparatiile primite, prin vinderea pe piata a respectivelor titluri, dupa ce Fondul Proprietatea va fi listat in bursa. O alta modalitate practic nu exista: caci nu se putea gasi o procedura nesupusa contestarilor de distribuire catre despagubiti a actiunilor pe care statul le pune la bataie pentru reparatii. Ar fi aparut probleme de genul: “de ce acolo, si nu acolo?” si “de ce lui, si nu mie?!”. E drept, insa, ca formula aleasa, desi singura operationala, nu este favorabila fostilor proprietari. Acestia se pot alege cu ceva (oricum nu cu mare lucru), dar tot atat de bine se pot alege si cu mai nimic.
Despagubiri din partea bugetului de stat erau in afara oricaror discutii. Bugetul este in restriste si oricum nu dispune de bani pentru asa ceva, avand prioritati cu mult mai constrangatoare. Dincolo de aceste prioritati, formula platilor de la buget era exclusa si politic, si economic, si financiar, si moral. Generatia actuala, care contribuie la constituirea bugetului de stat, nu are nici o vina pentru nationalizarile si confiscarile facute de comunisti in urma cu jumatate de secol si n-are de ce sa plateasca in locul acestora. Despagubirile nu pot avea mai mult decat un caracter simbolic si atat trebuie sa si fie. Nu numai ca Romania actuala nu poate mai mult, dar nici nu ar trebui sa dea mai mult, pentru ca in despagubiri poate fi vorba doar de un gest de intelegere din partea generatiei actuale, care in nici un caz nu ar putea fi transformat intr-o povara pentru aceasta. Sa fie clar, la transformarea intr-o povara, tinerii zilelor noastre ar avea tot dreptul la rascoala impotriva celor care ar pretinde sau ar instrumenta o asemenea povara. Atat politic, cat si economic, Fondul Proprietatea este un compromis intre generatii, singura solutie posibila. Modalitatea aleasa are tocmai virtutea de a nu afecta direct bugetul statului, desi, in mod evident, fondurile mobilizate pentru despagubiri vor merge catre acestea, in loc de a urma alte destinatii. ,br> Nimeni nu poate spune insa exact deocamdata ce amploare financiara are problema, respectiv de cati bani va fi nevoie si la ce efort va fi supus statul pana la urma (mai ales ca nu exista o limita in despagubiri). Se vorbeste de 4, dar si de 7 miliarde de euro. Nu este sigur insa ca participatiile statului la societatile comerciale nefalimentare mai valoreaza atat. Abia dupa o centralizare a cererilor se va obtine cat de cat o evaluare mai precisa. Dar nu se va putea spune nici atunci cate participatii ale statului (din cele care mai exista) vor trebui pana la urma angajate in actiune.
In plus, va aparea problema la ce pret vor fi evaluate aceste participatii: la cel din scripte sau la pretul pietei? Nemaivorbind de faptul ca participatiile pe care le mai are inca statul, de pilda la Petrom, nu vor putea face casa buna in aceeasi oala a Fondului cu cele de la sutele de intreprinderi falimentare care mai exista in piata.
La celalalt capat al operatiunii, va fi o mare, controversata si irezolvabila problema: valoarea titlurilor ce vor fi detinute la Fond de catre despagubiti. Si ce sa mai vorbim de valoarea de piata a acestor titluri. Daca Fondul Proprietatea nu se va dovedi o afacere, acesta va fi exact cazul in care despagubitii, la o incercare de a-si converti pe piata titlurile in bani, s-ar putea sa se aleaga cu mai nimic. Cel mai mare pericol vine chiar din partea despagubitilor. Cei mai multi dintre ei sunt oameni in varsta; acestia se vor repezi, de indata ce se va putea, sa converteasca in bani titlurile detinute. In confruntare cu masive cereri de vanzare de titluri, nu numai ceea ce s-ar putea obtine pe ele va fi in mod obiectiv dramatic de scazut, dar Fondul insusi ar fi in fata riscului de a nu mai putea acoperi cererile, mai ales daca Fondul, pentru a-si valorifica detinerile, va face plasamente care pot fi intr-adevar profitabile pe termen lung, dar il vor lipsi de bani lichizi pe termen scurt.
Cei ce vad in Fondul Proprietatea cea mai mare afacere a Romaniei a anilor ce vin, cel mai puternic fond de investitii si chiar cel mai mare chilipir pentru clientii puterilor la guvernare delireaza.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22