De același autor
Pensiile private urmeaza, in sfarsit, sa opereze si in Romania. Unii spun ca prea tarziu, altii ca mai bine mai tarziu decat niciodata, iar altii ca ar fi inca prea devreme. Culmea este ca toate aceste pareri contradictorii au dreptatea lor.
Pensiile private ar urma sa se adauge celor din sistemul public de pensii, care, dupa cum se constata, nu mai fac fata, neputand asigura celor mai multi dintre beneficiarii lor un trai decent. Bune sau rele, pensiile private sunt oricum o problema a viitorului, cea mai mare parte dintre cei aflati acum in pensie neintrand in discutie si neputand fi beneficiari ai acestora. Caci, pot intra in schemele de pensii private doar cei care mai au cel putin 20 de ani pana la varsta standard de pensionare sau cel putin 10 ani pana la aceasta varsta daca accepta formule de pensii sever diminuate. Deci, sa fie clar, in ce priveste efectele, despre pensiile private se discuta in termenii nu ai anilor urmatori, ci in cei ai deceniilor urmatoare!
Ar mai fi de precizat despre ce pensii private se vorbeste. Cele obligatorii (a caror finantare se face dintr-o parte a actualelor contributii pentru pensii) abia urmeaza sa fie puse pe rol candva, probabil in 2008. Acum, vor incepe sa opereze cele facultative, finantate din contributii suplimentare, adica peste contributiile pentru sistemul public de pensii.
Principiul fundamental este ca, spre deosebire de devalmasia din sistemul public de pensii, contributiile intrate in sistemul de pensii administrate privat din partea unui contribuent raman individualizat ale acestuia, urmand ca, dupa perioada stabilita, sa se intoarca sub forma de pensie chiar la contribuent. Daca acesta intre timp moare, sumele ce i-ar reveni sunt preluate de mostenitorii sai legali.
Evident, insa, conditia de acces la pensia cu pricina (peste, desigur, cea din sistemul public de pensii) este ca banul cotizat ani de zile, strans in fonduri speciale cu aceasta destinatie, sa fie judicios gestionat, semnificativ impuit si, bineinteles, nu furat intre timp de cei ce il au in administrare. Practic, contributiile stranse intr-un fond urmeaza a fi plasate in afaceri care sa scoata profit. Intregul sistem se bazeaza pe presupunerea ca banul strans din contributii va fi eficient folosit pentru a scoate profit, astfel incat contribuentii, cand ajung sa intre in pensie, sa poata beneficia de aceste profituri care sunt intre timp diminuate doar cu comisioanele cuvenite celor care au administrat fondurile de pensii. Evident, daca aceasta presupunere nu se verifica in practica, ramane doar neantul si niste probleme sociale uriase pe care statul nu are nici o treaba sa le rezolve, caci nu este catusi de putin implicat in problema..jpg)
Pentru ca aceasta presupunere sa se realizeze, legea stabileste o serie de constrangeri si conditii: eligibilitate a societatilor care administreaza fondurile de pensii private pe baza unor criterii "dure" de bonitate financiara si credibilitate; controale anuale ale gestiunii acestor fonduri din partea unei autoritati statale in domeniu; reguli severe in alegerea plasamentelor financiare pentru fondurile stranse etc. Dar, fara indoiala, nu pot fi stabilite nici criterii, nici domenii pentru a se asigura profitabilitatea acestor plasamente, nimic neputand inlocui competenta si abilitatea - care exista sau nu exista - ale managerilor societatilor de administrare ale fondurilor. Si nici nu se poate stabili de acum ce se va intampla peste ani. Nimic nu poate elimina semnele de intrebare si indoielile.
Iata si de ce chiar si cei cu pareri opozite despre pensiile private au fiecare in parte dreptatea lor.
Pensiile private constituie una dintre cele mai mari afaceri - probabil cea mai mare - dintr-o economie de piata. Este cea mai substantiala forma de economisire pe termen lung, si deci cea mai importanta sursa de investitii pe termen lung. Este, de altfel, si explicatia pentru care inca de ani multi mai toti corifeii pietei mondiale a asigurarilor se afla in Romania in asteptarea intrarii pe rol a fondurilor de pensii private pe care sa le ia in administrare. Va inchipuiti ce pomana este sa strangi bani timp de 20 de ani fara sa fii obligat intre timp sa faci nici o plata, ci doar sa cauti plasamente pentru profit! Din aceste puncte de vedere, intrarea pe rol a pensiilor private facultative abia din 2007 da dreptate celor care apreciaza ca fiind tardiv momentul. Pentru cei obisnuiti sa vada jumatatea plina a paharului si indeosebi pentru companiile care asteapta preluarea administrarii fondurilor de pensii, lucrurile apar in termenii "mai bine mai tarziu decat niciodata".
Dar nici cei ce considera ca ar fi inca prea devreme nu sunt prea departe de adevar. Ecourile unor tragedii funeste - numite SAFI si FNI - nu s-au stins catusi de putin. Este vorba de sute de mii de pacaliti de catre niste banditi care au administrat fondurile stranse din contributiile unora pe care i-au ademenit in diverse feluri. La FNI - care este exemplul cel mai de anvergura si mai dramatic - devalizarile au fost facute exact in punctele care constituie si vulnerabilitatile fondurilor de pensii: publicitatea mincinoasa, plasamentele in titluri nesigure, in actiuni ale unor companii necotate in bursa, folosirea unor institutii sau persoane publice drept cautionari pentru ademenirea contribuentilor etc. Si orice reguli si controale se instituie, aceste vulnerabilitati nu pot fi inlaturate.
Toate aceste lucruri nu pot fi uitate. Cu atat mai mult cu cat cazul FNI este inca pe rol. Nu este solutionat. Doar pagubitii au ramas pagubiti, in timp ce hotii sunt in continuare nepedepsiti. Si daca, din pacate, exista o tentatie a romanilor pentru castigurile rapide si facile - ceea ce explica nu numai succesul unor jocuri piramidale, chiar si dupa experiente amare anterioare, dar si imbulzeala de la Loterie -, totusi, cand va fi vorba sa puna bani deoparte pentru propria pensie, romanul se va gandi probabil de doua ori. Si umbra, parca mereu mai pronuntata a FNI, va apasa greu asupra lui. Ramane de vazut de ce interes se vor bucura realmente pensiile private facultative in randurile romanilor!
